4,326 matches
-
Civitas" (preferata sa dintre lucrările sale corale) și baletul "Job: A Masque for Dancing". De asemenea a compus și "Te Deum în Sol major" pentru înscăunarea lui Cosmo Gordon Lang ca Arhiepiscop de Canterbury. Această perioadă muzicală a culminat cu Simfonia nr. 4 în Fa minor, care a avut premiera în interpretarea Orchestrei Simfonice BBC în 1935. Această simfonie se află în contrast dramatic cu lucrările "pastorale" cu care era asociat, fiind dominată de o tensiune, dramatism și disonanță care a
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
și "Te Deum în Sol major" pentru înscăunarea lui Cosmo Gordon Lang ca Arhiepiscop de Canterbury. Această perioadă muzicală a culminat cu Simfonia nr. 4 în Fa minor, care a avut premiera în interpretarea Orchestrei Simfonice BBC în 1935. Această simfonie se află în contrast dramatic cu lucrările "pastorale" cu care era asociat, fiind dominată de o tensiune, dramatism și disonanță care a șocat ascultătorii încă de la premieră. Conștientizând că Simfonia nr. 4 este diferită, compozitorul a spus: "Nu știu dacă
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
avut premiera în interpretarea Orchestrei Simfonice BBC în 1935. Această simfonie se află în contrast dramatic cu lucrările "pastorale" cu care era asociat, fiind dominată de o tensiune, dramatism și disonanță care a șocat ascultătorii încă de la premieră. Conștientizând că Simfonia nr. 4 este diferită, compozitorul a spus: "Nu știu dacă îmi place dar asta am vrut să spun". Doi ani mai târziu Vaughan Williams a înregistrat această lucrare cu aceeași orchestră pentru HMV (His Master's Voice), singura sa înregistrare
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
a interpreta lucrarea. Cohen a interpretat și promovat muzica lui Vaughan Williams în toată Europa, Uniunea Sovietică și Statele Unite. Muzica sa a intrat acum în faza lirică matură, după cum poate fi observat în lucrările "Five Tudor Portraits", "Serenada muzicii" și Simfonia nr. 5 în Re major, pe care a dirijat-o la Proms în 1943. "Serenada muzicii", inspirată dintr-o scenă din actul 5 al piesei "Neguțătorul din Veneția" și scrisă pentru orchestră și 16 soliști vocali, a fost compusă ca
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
inspirată dintr-o scenă din actul 5 al piesei "Neguțătorul din Veneția" și scrisă pentru orchestră și 16 soliști vocali, a fost compusă ca un omagiu adus dirijorului Sir Henry Wood. Deoarece acum avea 70 de ani, mulți au considerat Simfonia nr. 5 ca fiind cântecul de lebădă dar Vaughan Williams s-a reînnoit și a intrat într-o altă perioadă de armonie și instrumentație experimentală. Simfonia nr. 6 din 1946, care s-a bucurat de un succes masiv, a fost
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
adus dirijorului Sir Henry Wood. Deoarece acum avea 70 de ani, mulți au considerat Simfonia nr. 5 ca fiind cântecul de lebădă dar Vaughan Williams s-a reînnoit și a intrat într-o altă perioadă de armonie și instrumentație experimentală. Simfonia nr. 6 din 1946, care s-a bucurat de un succes masiv, a fost interpretată de sute de ori în primul an. I-a surprins atât pe admiratori cât și pe critici, mulți sugerând că această simfonie (în special ultima
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
și instrumentație experimentală. Simfonia nr. 6 din 1946, care s-a bucurat de un succes masiv, a fost interpretată de sute de ori în primul an. I-a surprins atât pe admiratori cât și pe critici, mulți sugerând că această simfonie (în special ultima parte) este o viziune morbidă a urmării unui război nuclear. Însă, Vaughan Williams a refuzat să recunoască orice program aferent lucrării. O dată cu Simfonia nr. 6 a început relația profesională a lui Vaughan Williams cu Roy Douglas, relație
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
I-a surprins atât pe admiratori cât și pe critici, mulți sugerând că această simfonie (în special ultima parte) este o viziune morbidă a urmării unui război nuclear. Însă, Vaughan Williams a refuzat să recunoască orice program aferent lucrării. O dată cu Simfonia nr. 6 a început relația profesională a lui Vaughan Williams cu Roy Douglas, relație care a continuat pentru restul vieții sale. Rolul lui Douglas era acela de asistent muzical și secretar; printre sarcinile sale se număra realizarea unor copii lizibile
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
și făcea numeroase sugestii de îmbunătățire, majoritatea fiind acceptate. Douglas a fost descris ca fiind "cel mai important martor în viață al tehnicii de muzician al lui Vaughan Williams". Înainte de moartea sa în 1958 Vaughan Williams a mai finalizat trei simfonii. A șaptea, "Sinfonia antartica", inspirată după muzica pe care Vaughan Williams a compus-o pentru filmul din 1948 "Scott of the Antarctic", dezvăluie interesul său instrumentație și sonoritate. Simfonia nr. 8, interpretată prima dată în 1956, a fost urmată de
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
Înainte de moartea sa în 1958 Vaughan Williams a mai finalizat trei simfonii. A șaptea, "Sinfonia antartica", inspirată după muzica pe care Vaughan Williams a compus-o pentru filmul din 1948 "Scott of the Antarctic", dezvăluie interesul său instrumentație și sonoritate. Simfonia nr. 8, interpretată prima dată în 1956, a fost urmată de mult mai profunda Simfonie nr. 9 în Mi minor din 1956-1957. Această ultimă simfonie a primit inițial o receptare modestă după prima interpretare din mai 1958, cu trei luni
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
antartica", inspirată după muzica pe care Vaughan Williams a compus-o pentru filmul din 1948 "Scott of the Antarctic", dezvăluie interesul său instrumentație și sonoritate. Simfonia nr. 8, interpretată prima dată în 1956, a fost urmată de mult mai profunda Simfonie nr. 9 în Mi minor din 1956-1957. Această ultimă simfonie a primit inițial o receptare modestă după prima interpretare din mai 1958, cu trei luni înainte de moartea lui Vaughan Williams. Această lucrare întunecată și enigmatică este acum considerată de mulți
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
-o pentru filmul din 1948 "Scott of the Antarctic", dezvăluie interesul său instrumentație și sonoritate. Simfonia nr. 8, interpretată prima dată în 1956, a fost urmată de mult mai profunda Simfonie nr. 9 în Mi minor din 1956-1957. Această ultimă simfonie a primit inițial o receptare modestă după prima interpretare din mai 1958, cu trei luni înainte de moartea lui Vaughan Williams. Această lucrare întunecată și enigmatică este acum considerată de mulți ca fiind un final potrivit pentru ciclul său de lucrări
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
receptare modestă după prima interpretare din mai 1958, cu trei luni înainte de moartea lui Vaughan Williams. Această lucrare întunecată și enigmatică este acum considerată de mulți ca fiind un final potrivit pentru ciclul său de lucrări simfonice. Pe lângă cele trei simfonii, Vaughan Williams a mai finalizat alte lucrări, inclusiv Concertul pentru tubă, "Elegia Oxford" pe textul lui Matthew Arnold și cantata de Crăciun "Hodie". A compus și o adaptare a Psalmului 100 pentru încoronarea reginei Elisabeta a II-a. La moartea
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
a fost finalizată de asistentul său, Roy Douglas. Vaughan Williams a decedat la Londra pe 26 august 1958 la vârsta de 85 de ani și a fost înmormântat la Westminster Abbey. În anii 1950 Vaughan Williams a supervizat înregistrarea tuturor simfoniilor sale cu excepția Simfoniei nr. 9 de către Adrian Boult împreună cu Orchestra Filarmonică din Londra pentru Decca Records. La sfârșitul înregistrărilor pentru misterioasa Simfonie nr. 6 Vaughan Williams a susținut un discurs scurt mulțumind lui Boult și orchestrei pentru interpretarea lor "din
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
de asistentul său, Roy Douglas. Vaughan Williams a decedat la Londra pe 26 august 1958 la vârsta de 85 de ani și a fost înmormântat la Westminster Abbey. În anii 1950 Vaughan Williams a supervizat înregistrarea tuturor simfoniilor sale cu excepția Simfoniei nr. 9 de către Adrian Boult împreună cu Orchestra Filarmonică din Londra pentru Decca Records. La sfârșitul înregistrărilor pentru misterioasa Simfonie nr. 6 Vaughan Williams a susținut un discurs scurt mulțumind lui Boult și orchestrei pentru interpretarea lor "din tot sufletul" iar
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
de ani și a fost înmormântat la Westminster Abbey. În anii 1950 Vaughan Williams a supervizat înregistrarea tuturor simfoniilor sale cu excepția Simfoniei nr. 9 de către Adrian Boult împreună cu Orchestra Filarmonică din Londra pentru Decca Records. La sfârșitul înregistrărilor pentru misterioasa Simfonie nr. 6 Vaughan Williams a susținut un discurs scurt mulțumind lui Boult și orchestrei pentru interpretarea lor "din tot sufletul" iar Decca a inclus asta mai târziu pe disc. Trebuia să supervizeze și înregistrarea celei de-a noua simfonii dar
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
misterioasa Simfonie nr. 6 Vaughan Williams a susținut un discurs scurt mulțumind lui Boult și orchestrei pentru interpretarea lor "din tot sufletul" iar Decca a inclus asta mai târziu pe disc. Trebuia să supervizeze și înregistrarea celei de-a noua simfonii dar Vaughan Williams a decedat pe 26 august 1958, în noaptea dinaintea începerii sesiunii. Acest lucru l-a determinat pe Boult să spună muzicienilor că interpretarea lor va fi un memorial adus compozitorului. Aceste înregistrări, inclusiv discursurile compozitorului și ale
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
și de a deschide noi drumuri în domeniul muzical românesc. Un exemplu ar fi prezența sa în dublă ipostază - ca pianist și dirijor - lucru rar întâlnit până atunci în România, la pupitrul Filarmonicii "George Enescu", cu un program integral Beethoven (Simfonia a III-a și Fantezia pentru pian, cor și orchestră în do minor). Vladimir Vlad Conta și-a format un repertoriu extrem de bogat ca gen și curent artistic: Printre distincțiile care au fost atribuite artistului român se numără: Din anul
Vladimir Vlad Conta () [Corola-website/Science/330311_a_331640]
-
și demon" (după poezia lui M. Eminescu), alegoria lirică "Dreptul la viață", "Irinca" (balet cu cor în trei acte), "Cu țurca" (tablou coralcoregrafic). În domeniul vocal-simfonic a scris "Ioan al Saftei", "Liturghia valahă", "Din scripturi". Creația sa cuprinde și patru simfonii, o suită simfonică, un concert pentru flaut și orchestră, un concert pentru vioară și orchestră, un cvintet pentru suflători de alamă cu timpani, iar în ramura muzicii de cameră ne-a oferit aproape 50 de lieduri pe versuri de Lucian
Tudor Jarda () [Corola-website/Science/330349_a_331678]
-
de cântece”, うたのほん 教師用 下), plasând-o înaintea strofei originale. "Visul florilor de cireș" de Keiko Abe, un percuționist virtuoz, este o piesă de cinci minute pentru marimba. Această piesă este bazată pe „” și a devenit populară în repertoriul marimba. Simfonia a cincea a lui Alfred Reed, numită „Sakura”, este de asemenea bazată pe acest cântec folcloric. Deoarece melodia se întinde pe o gamă modestă, se potrivește în mod ideal instrumentelor care folosesc o gamă limitată de frecvențe sonore, precum flautul
Sakura sakura () [Corola-website/Science/330451_a_331780]
-
preaslăvite în versuri. Printre compozitorii importanți au fost Jan Maklakiewicz: "Śląsk pracuje i śpiewa" (Silezia muncește și cântă), Alfred Gradstein: "Na Prawo mai, na mai lewo" (Un pod pe dreapta, și un pod pe stânga), și Andrzej Panufnik: "Symfonia Pokoju" (Simfonia păcii). Cântece populare promovate pe scară largă au inclus "O Nowej la Hucie piosenka" (Acest cântec este despre Nowa Huta), aici cu video. Piesa este încă bine fixată în memoria celor mai mulți polonezi din generația mai vârstnică. După moartea lui Stalin
Realismul socialist în Polonia () [Corola-website/Science/329194_a_330523]
-
Simfonia nr. 10 a lui Gustav Mahler a fost compusă în vara anului 1910 și a fost ultima sa compoziție. La momentul morții lui Mahler lucrarea era în mare parte finalizată sub forma unei schițe continue dar nu era complet elaborată
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
prima parte este considerată suficient de completă și interpretabilă după cum a vrut Mahler. Probabil ca o reflectare a neliniștii interioare pe care o trăia la vremea respectivă (Gustav știa că are o inimă defectuoasă iar soția sa a devenit infidelă), Simfonia nr. 10 este indiscutabil cea mai disonantă lucrare a sa din punct de vedere muzical. Mahler a început să lucreze la această Simfonie în Toblach în iulie 1910 și a terminat lucrul în luna septembrie a aceluiași an. Nu a
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
trăia la vremea respectivă (Gustav știa că are o inimă defectuoasă iar soția sa a devenit infidelă), Simfonia nr. 10 este indiscutabil cea mai disonantă lucrare a sa din punct de vedere muzical. Mahler a început să lucreze la această Simfonie în Toblach în iulie 1910 și a terminat lucrul în luna septembrie a aceluiași an. Nu a reușit niciodată să termine schița orchestrală înainte de moartea sa prematură la vârsta de cincizeci de ani în urma unei infecții cu streptococ a sângelui
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
1910 și a terminat lucrul în luna septembrie a aceluiași an. Nu a reușit niciodată să termine schița orchestrală înainte de moartea sa prematură la vârsta de cincizeci de ani în urma unei infecții cu streptococ a sângelui său. Proiectele și schițele Simfoniei nr. 10 există sub forma a 72 de pagini de partitură orchestrală, 50 de pagini de partitură simplă continuă (din care lipsesc două pagini) și încă 44 de pagini de schițe preliminare, proiecte și inserții. În forma în care Mahler
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]