4,332 matches
-
poate, parte și un bunic sau o bunică, era ceva foarte obișnuit, existau și alte rînduieli. Exista firește o populație numeroasă alcătuită din muncitori agricoli, ciobani și muncitori sezonieri, folosiți mai ales ca să aibă grijă de proprietatea altora. În ținuturile slavilor de sud, o altă instituție, zadruga, a fost un timp forma de organizare dominantă în agricultură. Această gospodărie țărănească extinsă era bazată pe principiul conform căruia membrii de sex masculin nu părăseau niciodată pămînturile părinților lor. În schimb, ei și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
populație, față de 37,2 % sîrbi și 20,6 % croați. Luînd prin 1968, după multe oscilații și compromisuri, decizia de a-i considera pe musulmanii vorbitori de limbă sîrbă drept o a șasea "națiune" separată și aflată pe același plan cu slavii de sud, pe motiv că islamul este în egală măsură o cultură și o religie, autoritățile de stat au încurajat dezvoltarea lor. În Vojvodina, care avea o majoritate sîrbă de 55,8 %, cea mai puternică minoritate era cea maghiară, care
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Justice. New York: Harcourt, Brace & Co.,1958. Petrovich, Michael Boro. A History of Modern Serbia, 1804-1918. 2 vol. New York: Harcourt Brace Jovanovich, 1976. Rogel, Carole. The Slovenes and Yugoslavism, 1890-1914. Boulder, Colo.: East European Quarterly, 1977. Seton-Watson, Robert W. The Southern Slav Question and the Habsburg Monarchy. London: Constable, 1911. Vucinich, Wayne S. Serbia between East and West: The Events of 19031908. Stanford, Calif.: Stanford University Press, 1954. IMPERIUL OTOMAN Ahmad, Feroz. The Young Turks: The Committee of Union and Progress in
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
plină ofensivă contra Imperiului Otoman, devenit obiect al expansiunii lor. Or, Principatele Române se interpuneau în calea axelor de înaintare a celor două imperii creștine. Trupele ruse nu puteau ajunge pe uscat la Dunărea de Jos, în Balcani (deci; la slavii de sud) și Constantinopol decât trecând prin Principatele Române. Totodată, acestea din urmă se interpuneau între Imperiul Habsburgic, gurile Dunării și Marea Neagră. Apoi, după cum spuneam, Principatele Române aveau un statut juridico-politic internațional special. Ele se bucurau de autonomie, adică de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
din cultura rusă, în particular de unii istorici cu tendințe liberale, între care și S. Jigarev. Acesta din urmă a invocat, îndreptățit, următoarele argumente: lumii greco-slave, deci ligii ortodoxe, îi aparțin și românii și albanezii și, în parte, ungurii; există slavi care sunt catolici; totodată, lumii romano-germane sau catolice îi aparțin state nelatine (Anglia, Prusia); apoi, din Europa apuseană fac parte state fără nici o legătură cu chestiunea orientală. Nu se poate opune - continuă Jigarev - lumea greco-slavă celei romano-germane, ca două civilizații
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
politică, pentru că este de necrezut ca Petersburgul să fi acceptat închiderea unicului culoar de trecere pe uscat a trupelor sale în sudul Dunării și spre Constantinopol, să-și fi tăiat cu propriile mâini terenul de tranzit al legăturilor sale cu slavii de sud. Dimpotrivă, Rusia era interesată să-și fortifice influența în Principate pentru a degaja de piedici propriul ei drum la capătul căruia se afla anexiunea. Acest ultim țel a fost și formal avuat în proiectele lui Panin de împărțire
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
vor accepta vreodată ca rușii să rămână în posesia Moldovei și Valahiei”, ceea ce ar fi echivalat cu blocarea pentru Imperiul Habsburgic a Dunării de Jos, ar fi oferit Rusiei drum deschis spre Constantinopol și contact direct cu românii transilvăneni și slavii de sud. În drum spre Torino, Alexei Narîșkin îi scria țarinei din Viena, la 7 iunie 1770, că Austria era mai favorabilă turcilor de teamă că Rusia, luând Principatele, devenea vecin nemijlocit; situație care, cu timpul, i-ar provoca multe
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a Crimeii era privită de otomani ca incompatibilă cu menținerea Imperiului ca putere. Era vorba nu numai de prestigiu, ci și de probabilități reale și primejdioase pentru el: deschiderea căilor de penetrație spre Constantinopol, pe mare, și pe uscat spre slavii de sud. * * * Toate puterile implicate direct sau indirect în conflict doreau, din motive diferite, pacea, dar una cu rezultate cât mai apropiate de obiectivele urmărite inițial, prin angajarea în război sau numai prin mediere. Atingându-și principala țintă prin cucerirea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
încercări de armonizare a acțiunilor și cooperare definită au avut o înrâurire pozitivă. Precăderea acordată caracterului național (în dauna celui social) al mișcării de emancipare, combaterea ideilor republicane și legarea chestiunii române de cea a eliberării Poloniei, Ungariei și a slavilor din sud, sunt cele trei direcții - nota P. P. Panaitescu - în care s-a exercitat influența polonă asupra ideologiei române, influența partidei aristocratice am preciza noi. Se cuvine totuși să subliniem că este vorba numai de o influență, deoarece coordonatele
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
deci fără români și unguri, ceea ce explică pasajul dintr-o scrisoare (15.XII.1849) a lui N. Bălcescu către I. Ghica: s-a luat „îndatorire reciprocă” de a face din „La Pologne” o foaie generală a popoarelor, nu numai a slavilor. Revista nu corespundea însă integral concepției lui Adam Czartoryski, avansând idei republicane, de unde și atacurile la adresa ei din partea partidei aristocratice. Pe de altă parte, „Demokrata polski” reproșa revistei că sacrifică independența Poloniei pentru unitatea slavă. Concomitent, după iunie 1848, N.
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
unele dintre ele, din păcate, vizând neîncetata dispută între partidele emigrației. Aceasta rezultă foarte limpede din instrucțiunile pe care i le-a înmânat M. Czajkowski, în care se sublinia obligația sa de a stabili, prin intermediul lui Lenoir, o înțelegere între slavi și români și alcătuirea unei federații slavo-române, din partea românilor urmând să fie angajați în tratative Al. Golescu și I. Câmpineanu, de a impune o înțelegere între români și emisarul otoman (Emin Efendi) cu respectarea capitulațiilor, de a trata prin Lenoir
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
-se în virtutea necesităților imperioase impuse de conjunctură și a vechilor legături. Ce-i drept, Adam Czartoryski și agenții săi nu încetau să facă recomandări și să traseze propria lor linie de conduită, ca și pe cea a românilor, ungurilor sau slavilor de sud, dar mișcarea de emancipare socială și națională a tuturor era lipsită de unitate de vederi și de conducere. La 3 octombrie, Hotel Lambert trimitea noi instrucțiuni lui Budzynski (Biberstein): agenția polonă din Țara Românească încetându-și activitatea, instrucțiunile
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și să acționeze în vederea stabilirii domniei ereditare; să se străduiască nu numai pentru întărirea bunelor raporturi între Moldova și Țara Românească, ci, „în principal”, cu Transilvania, care dispune de unități armate românești; să contribuie la strângerea relațiilor între români și slavi etc. Din nefericire, traducerea în practică a instrucțiunilor n-a fost urmărită potrivit unui plan dinainte stabilit și n-a fost coordonată cu reprezentanții cei mai autorizați ai mișcării naționale românești. Sub acest din urmă raport, o vină poartă și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Austria și, respectiv, Rusia. Dar principala direcție a preocupărilor sale, ca și ale Hotelului Lambert, în a doua jumătate a anului 1848, a constat în încercarea de a lega mișcările maghiarilor și românilor și de a „poloniza” pe cele ale slavilor. La 23 octombrie, el însărcina pe Budzynski să meargă la Belgrad și în Transilvania cu scrisori către Eftimie Murgu, către sârbi și slovaci, în scopul de a-i convinge pe români să devină „un mijloc de acomodare între slavi și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ale slavilor. La 23 octombrie, el însărcina pe Budzynski să meargă la Belgrad și în Transilvania cu scrisori către Eftimie Murgu, către sârbi și slovaci, în scopul de a-i convinge pe români să devină „un mijloc de acomodare între slavi și maghiari”. În decembrie, el trimitea încă 5 agenți în provinciile slave și române ale Austriei, la care a adăugat alții cu misiunea de a zădărnici politica țaristă. Acțiunea puterilor contrarevoluționare impunea, neîndoielnic, o fortificare a colaborării revoluționarilor din toate
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
radicali ai ungurilor și cu generalii polonezi care conduceau armatele italiene și ungare...”. După cum se știe, în 1848, ca și mai târziu, nu s-a ajuns pe această cale la o încheiere fericită. Polonezii puneau un accent particular pe elementul slav în proiectele lor de federalizare, în timp ce N. Bălcescu și, în general, mai toți fruntașii români, nu agreau acest mod de concepere. Pe de altă parte, cum bine s-a spus, românii doreau o federalizare pe criteriul etnic, în timp ce ungurii nu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
strădanii: în lumea slavă, spunea el, sunt două rase izolate - maghiarii și românii. Maghiarii, continua el, nu și-au înțeles misiunea, refuzând altora ceea ce și-au rezervat lor, în timp ce românii „au înțeles mai bine situația” și s-au apropiat de slavii de sud. Toate aceste frământări, străduințe și proiecte au intrat într-o nouă fază a dezvoltării într-un moment hotărâtor al revoluției europene și anume cel al revoluției maghiare. Pe acest teren, raporturile româno-polone au parcurs o nouă treaptă a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de pe care să pornească marșul triumfal al luptei pentru reconstituirea Poloniei. Încheierea cu succes a revoluției maghiare era însă condiționată de împrejurări binecunoscute. Căci n-a fost numai o revoluție maghiară, în acel Imperiu Habsburgic multinațional, ci mai multe: a slavilor, a italienilor, a românilor, strâns legată de revoluția din teritoriile extracarpatice. Cauza generală, pentru care popoarele se ridicaseră cu arma în mână, impunea unirea tuturor forțelor lor. Nu intră în obiectul studiului nostru și ar fi superflu să ne oprim
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
principalii promotori polonezi ai împăcării româno-maghiare. Ziarul „La Pologne” observa ca generalii polonezi Bem și Dembinski, precum și sârbul Damianici, au încercat să impună ungurilor recunoașterea egalității și a drepturilor naționale ale tuturor naționalităților, Bem acționând pe lângă români, iar Dembinski pe lângă slavi. Ion Ghica la Constantinopol, Al. Golescu-Arăpilă la Paris, N. Bălcescu, Cezar Bolliac, Ion Bălăceanu, D. Brătianu (venit la Pesta) acționau în aceeași direcție, în vreme ce Heliade Rădulescu și N. Golescu presau asupra comitetului național român din Sibiu. În aprilie 1849, N.
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
tot acest timp, între emisarii români, ce acționau în Transilvania, Debrețin și Pesta, și polonezi se ajunsese la o conlucrare amiabilă. Cererile lui N. Bălcescu privitoare la drepturile românilor au fost preluate de Bystrzanowski „ca să ceară și el aceia pentru slavi”. La mijlocul lunii iulie, N. Bălcescu nota satisfăcut că „Bem e cu totul pentru noi”, că primise poruncă, dictată chiar de Bălcescu, să conlucreze cu românii și că legiunea poloneză a refuzat să meargă contra lui Avram Iancu. La 1 iulie
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
primi comandamentul militar dacă ungurii nu vor recunoaște naționalitățile slave și română. De altfel, Dembinski avea să afirme ca s-a dus în Ungaria, fără a înceta să se străduie ca maghiarii să încheie un tratat prin care să garanteze slavilor libertatea, privilegiile lor și naționalitatea, iar slavii să se alăture maghiarilor care reprezintă nu numai cauza libertății Ungariei, ci și a Europei. Să mai adăugăm că, la Pesta, Wysocki, Jakubowski și Sulakowski semnaseră contractul pentru proiectata legiune română, la a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
recunoaște naționalitățile slave și română. De altfel, Dembinski avea să afirme ca s-a dus în Ungaria, fără a înceta să se străduie ca maghiarii să încheie un tratat prin care să garanteze slavilor libertatea, privilegiile lor și naționalitatea, iar slavii să se alăture maghiarilor care reprezintă nu numai cauza libertății Ungariei, ci și a Europei. Să mai adăugăm că, la Pesta, Wysocki, Jakubowski și Sulakowski semnaseră contractul pentru proiectata legiune română, la a cărei comandă candida tot un polonez, Ilinski
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
popoarelor din această parte a continentului. În ianuarie 1849, Adam Czartoryski a trimis „pe teren” pe Dembinski, Kisielnicki (ambii se aflau în Ungaria), Butkiewicz, Budzynski, Bystrzanowski și Wl. Zamoyski cu misiunea de a milita pentru alcătuirea unei federații compusă din slavi, maghiari și români. Bem, Dembinski, Bystrzanowski, Stanislas Worcell erau preocupați de aceleași planuri, încât N. Bălcescu observa, în iunie 1849, la Debrețin că ideea unei confederații era mult răspândită acolo. După cum se știe, acordul din 18 mai 1849 de la Paris
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
vederi nici măcar între fruntașii aceleiași naționalități în privința componenței și organizării federației sau confederației. Bem, Dembinski, Worcell ș.a. gândeau la o federație româno-maghiaro-polonă, în vreme ce Adam Czartoryski, Bystrzanowski, Lenoir ș.a. militau pentru o federație slavo-româno-maghiară, al cărei pivot urmau să-l formeze slavii. Dar, cum bine s-a observat, Adam Czartoryski nu punea accentul pe adevăratele forțe ale progresului, ci pe câștigarea aristocrației și a cercurilor conservatoare, ceea ce ar putea explica și ideea sa, îngustă, nerealistă, lansată în ianuarie 1849, privitoare la Viena
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
sa, îngustă, nerealistă, lansată în ianuarie 1849, privitoare la Viena ca centrul unei federații. Bystrzanowski, de pildă, îi scria la 23 iunie 1849, din Pesta, lui Michal Czajkowski, că Ungaria trebuie să devină un stat federal, în a cărui Dietă slavii și românii vor avea majoritatea. Gândul la rolul preponderent al elementului slav i-a împins pe unii emigrați polonezi pe poziții greșite, de natură să zdruncine încrederea maghiarilor. În această privință, semnificative sunt rapoartele lui Lenoir, începând cu iulie 1848
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]