8,304 matches
-
glas mânios tăie liniștea de după răsărit. După înjurături ar fi fost Sergiu. Ne-am strecurat printre tufișurile dese și neîngrijite de la capătul grădinii și am dat față în față cu cel puțin o sută de elevi care se chinuiau să smulgă din pământul rece buruienile și plantele care-și aveau casa acolo. Fețele le erau ude de sudoare și mâinile le tremurau de efortul pe care-l depuneau. Chiar era Sergiu! În spatele lor, sprijinindu-se de o sapă curată, stătea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
său, de a ști ce îl făcuse atât de crud și de neîndurător. Vreau să știu! Mă încordasem și simțeam că îmi va plesni capul. Închisesem ochii și nu se mai auzeau nici înjurăturile lui Sergiu, nici oftările celor care smulgeau plantele din pământ, nici sunetul surd făcut de metalul care se înfigea în pământul pe jumătate înghețat. Nici orașul care se trezea la viață nu mai exista. Nimic. Mă învăluia un întuneric absolut. Nu mi-e frică de întuneric. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
treabă cu ei. Să ți-i dau acum? Ridică o mână și dădu să strige pe cineva, dar îl întrerupsei. Nu. Nu acum. După ce terminați aici. Cum vrei, Davirum, zise el mai liniștit. Tu ce zici să facem cu ce smulgem de aici? Dar ce ai smuls de aici? Se întoarse și arătă spre mai multe grămezi mari de buruieni și plante, copaci care au fost tăiați și ciopârțiți. Munți întregi de verdețuri și vreascuri și flori de felurite culori se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dau acum? Ridică o mână și dădu să strige pe cineva, dar îl întrerupsei. Nu. Nu acum. După ce terminați aici. Cum vrei, Davirum, zise el mai liniștit. Tu ce zici să facem cu ce smulgem de aici? Dar ce ai smuls de aici? Se întoarse și arătă spre mai multe grămezi mari de buruieni și plante, copaci care au fost tăiați și ciopârțiți. Munți întregi de verdețuri și vreascuri și flori de felurite culori se înălțau din loc în loc pe terenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cald. Mă înconjura din toate părțile. Era atotprezentă. Dă-o jos, zise Vladimir. Trebuie să mai pui ceva pe tine. Nici prin cap nu-mi trece. Cum s-o dau jos? Se uită la mine mustrător. "Mare încăpățânat", reușii să smulg din gândurile sale. Fă cum vrei. Ce trebuie să mai pun pe mine? Începu să scotocească prin ladă, căci nu era tocmai ordonată. Mă uitam la el zâmbind. Era caraghios. Semăna cu un scutier din Evul Mediu care-și pregătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dacă Davirum era întreg, nu? "Chiar sunt antiglonț?" " Da, Corvium, sunt", răspunse Vladimir imediat. Altfel nu avea nici un rost să primim mantii dacă nu ne ajutau la nimic. Unul dintre cei de lângă elevul în cauză se repezi spre el, îi smulse pistolul din mână fără milă și îi trase una zdravănă după cap. Frederik Olmeg, căscatule! Dacă omorai pe cineva? Încet, încet, totul reintră în normal. Veniseră câțiva să mă întrebe dacă sunt bine. Da, sunt bine. Traumatizat? Nu. Speriat? Puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și tu ești cel care trebuie să-i ucizi ca să trăiești. Cât de diferit e asta față de canibalism? Faptul că nu te înfrupți cu el e o diferență minoră. După câtva timp, te scoli din cuibul tău de tristețe și smulgi arma din mâna celui care o ține, căci vrei ca el să nu vadă ce-ai văzut tu. Să nu moară o parte din sufletul său! Măcar el să fie întreg și să nu vadă ce-ai văzut tu. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de care era stăpânită cândva. Pașii lui de ce nu erau anunțați de același scârțâit uscat? Merse de-a lungul rafturilor de cărți sprijinite de peretele interior și se opri brusc. Împăratul se aplecă spre cel mai jos rând de volume, smulse trei dintre ele și descoperi altele două în spatele lor. Scoase pe rând "Arta guvernării" a lui Mehain Jacquil, scrisă acum treizeci de ani, prin 2020, și "Tomul de pământ" a lui Xi Huay. Își băgă mâna în golul creat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
se lăsă cu toată greutatea în clavicula osânditului, spintecând-o și lăsând-o pe jumătatea sa să guste până în inima inamicului, omorându-l. Țînând sabia cu stânga, ca să nu se prăbușească cadavrul, cu dreapta prinse pistolul de la șoldul acestuia, îl smulse și privi spre cel pe care îl lovise cu piciorul și care acum se culegea de pe jos. Așteptă să li se întâlnească privirile și se auziră trei pocnituri succesive. Îl împușcă în piept și, ca să fie sigur, smulse un She
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
acestuia, îl smulse și privi spre cel pe care îl lovise cu piciorul și care acum se culegea de pe jos. Așteptă să li se întâlnească privirile și se auziră trei pocnituri succesive. Îl împușcă în piept și, ca să fie sigur, smulse un She'le'ri din cel de-al doilea TEG pe care l-a omorât și îl spintecă pe ultimul, pornind de la buric până la mijlocul bustului. Clasic! Imaginea, care îmi ardea retina, era apocaliptică. Cei șase zăceau într-o imensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
atât timp cât să-i scoateți pe toți de la etajul ăsta. Apoi evacuați totul de aici, sigilați acest cat și vă mutați la doi! Întăriți pozițiile acolo! Ne retragem de la acest etaj! Porni ca o furtună în josul scărilor, până la infirmerie și aproape smulse din locul lor ușile de acolo. Nu erau cazuri grave, așa că îi îndrumă cu blândețe pe toți: AFARĂ!!! Și toți îl ascultară pentru că era stropit din cap până în picioare cu sângele altora și avea întipărită pe față o expresie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
asta, zise el zâmbind și bătând ușor cu degetul în tâmpla sa. Lucrurile de genul ăsta au tendința de a ieși la iveală. I-am zâmbit, știind că își va forța calea în mintea mecanicului de tură și îi va smulge secretul. A reținut numărul de înregistrare al ordinului și am continuat să căutăm. Am văzut rețeaua de distribuire a apei în oraș, liniile de curent și punctele de joncțiune, precum și străzile cele mai necunoscute. În sfârșit, am dat și peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
uitându-se prin jur îngrijorat. Auzim și noi, Constantin. Imediat, au început să se audă rapoartele cum curg de la un elev la altul. "Bă, ăștia trag în noi!" Mai aude cineva bufniturile astea?" "Vai... atât le-a trebuit!" Corvium se smulse câteva clipe din cotidian. Îl simțeam absent. Apoi reveni dintr-o dată. Atenție toată lumea!!! Și când nu se făcu liniște, continuă: GURA! Și toți tăcură. Vreau rapoarte o dată la zece minute din partea fiecărei clase. I le adresați lui Velail. El le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
rănească și să-l țină în agonie o eternitate! Dar își dădea seama că era deja prea târziu pentru asta. Govar se lăsă greu în tăișul sabiei, închise ochii surprinși și respirația-i sacadată se estompă subit. Trădătorul muri. Își smulse sabia din corpul acestuia și se uită în jur. Nu mai era nimeni din grupul Gardienilor viu. Cineva rănit? Răspunseră doar Velail și Mihail, care erau ușor atinși la braț. Se mișcaseră bine. Mergem mai departe! În curând, dădură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
unde i se părea zadarnic să răspundă la Întrebări. Prefera să tacă, indiferent ce s-ar fi Întâmâplat. Era un om ajuns la capătul puterilor, care nu mai reacționa, care accepta. — Și eu am avut impresia asta. — Treptat, i-ai smuls câteva răspunsuri. A Început să se arate interesat. Apoi s-a petrecut ceva ce Încă nu Înțeleg. Ai spus ceva care l-a frapat. — Ce? Nu știu. Dar știu că s-a produs un declic. M-am uitat tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Oftează. Nici asta n-ar fi bine. Își coboară ne fericit fruntea. Din ranchiună oarbă, Livia e pe punctul să îm proaște cu căcat în toți Iuliii și Claudiii. Femeie bătrână, însă tot necoaptă la minte! Vocea lui Trio îl smulge din gânduri. — Sunt versuri șugubețe... Înalță mirat ochii spre el, apoi dă plictisit din umeri. Și ce-i cu asta? Mai greu este de înțeles ce o mână pe Livia de la spate. Nu are nimic de câștigat dacă obține condamnarea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
orice. Văzând-o impasibilă, Antonia se liniștește și ea. Nu are nici un cuvânt de îmbărbătare pentru Aemilia Lepida, în schimb încearcă s-o aline pe nepoata ei Domitia. Nu reușește însă decât s o înfurie și mai mult. Femeia se smulge din mâinile ei și zbiară plină de venin către Agrippina: Poți să ne pârăști cât vrei! De ce ne acuzi de fapt? Își descoperă dinții într-un rânjet canin: — Că am fost curioase să ne aflăm horoscopul? Da, exact asta v-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că mânia zeilor se va întoarce împotriva ta și a copiilor tăi? CAPITOLUL VI Bărbatul urmărește absent cu degetul așchiile de lemn, subțiri ca firul de păr. Se răsucesc mereu sub formă de buclă. Stârnesc parcă dorința de a fi smulse cu rindeaua. Așa e bradul. Ex trem de solid când este în poziție verticală. Alt lemn mai potrivit nu găsești pentru îmbinarea canaturilor de orice fel. Acest arbore este cel mai adeziv la clei, astfel încât se frânge în locul unde lemnul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fi periculos, murmură îngrijorat. Oi avea și eu accentul ăsta caraghios? cugetă amuzat evreul. Mai degrabă nu. Greaca și latina sunt limbile cu care a deschis ochii pe lume. Le-a auzit în casă. Toți le vorbesc de când Pompeius a smuls Samaria Iudeii. Îl împunge pe german: — Ce, te roade invidia că principele nu l-a invitat și pe tri bunul vostru? — E și el acolo, replică Pusio. Lui Rufus tonul îi pare misterios. Dar nu mai apucă să se în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că din cele cinci banițe de grâu cât primește pe lună putea să vândă o parte, nu? Pusio consideră că e periculos să ia partea vreunuia din ei. Murmură totuși contrariat: — Dacă aveai un mic capital, te-ai fi putut smulge din robie... Dar nenorocitul ăsta e atât de josnic, încât s-a sustras până și mărinimiei principelui! — De ce să fi renunțat la confortul vieții de cazarmă? — De ce să fi renunțat la meseria de ucigaș? i-o întoarce Rufus. — Tu n-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în exil pentru a se auto disciplina și pentru a învăța că nu are voie să se prostitueze cu alte culte. Ridică semeț capul. Nu poți urma și pe Domnul, și pe Baal. — E târziu, face panicat Vittelius. Rufus se smulge din gânduri. — Gata cu hârjoneala! urlă din toți rărunchii. Trecem la ar mele adevărate! Se uită în jur: — Ce vă zgâiți la mine ca proștii? Dacă eu am fost reținut cu treburi, puteați să vă faceți încălzirea și singuri, nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cumva vreo trapă sau vreo mașinărie nu funcționează cum trebuie, o să-l aducă pe vinovat în arenă să se lupte cu fiarele sau cu voi, profesioniștii. Gladiatorii vuiesc, indignați: Noi suntem luptători, nu criminali! — Măcelar e el! Un rețiar își smulge pumnalul ascuțit de la centură. Trece în glumă cu degetul peste tăiș, după care agită cuțitul deasupra capului: — Pe ăsta îl cheamă drusiac, să știți de la mine. Râsete. Veselia celor obidiți e de multe ori mai periculoasă decât mânia lor, cugetă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
oase apar acum arme rupte și oseminte de cai, iar în trunchiurile copacilor vede înfipte capete de oameni. Când ajunge lângă ele, prind viață și încep să se jeluiască amarnic. „Aici au căzut legații“, se vaită unii, „colo au fost smulse acvilele“, le răspund alții. „Iată unde a primit Varus cea dintâi rană“, se ridică o șoaptă ca un geamăt. Toate căpățânile, cu găvanele ochi lor golite, par să arate spre dumbrăvile învecinate unde se ridică al tarele barbarilor, cu sângele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
creatură dolofană, lovin du-se cu pumnișorii în cap de furie. — Ce se întâmplă, Pomponia? o întreabă tulburat. Bătrâna cu părul cărunt se ridică greoi în picioare, pufnind mânioasă pe nări: — Uite și tu, Tiberius, dacă așa ceva e cu putință! Smulge măntăluța de pe copil: — La ce va mai râvni ca adult, dacă acum se târăște și-și face nevoile pe purpură? Le amenință cu degetul pe doici, care se țin, temătoare, la dis tanță. Încurajată de prezența tatălui, una dintre ele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
prezumptiv moștenitor la domnie, fără să le pese că se nghesuie cot la cot cu cerșetori în zdrențe și papuci. Tovarășul său continuă încetișor: — Parcă s-au născut actori. De zâmbești, râd în hohote lângă tine. De ești trist, își smulg părul din cap de disperare. Dacă aprinzi oleacă focul, dârdâie înfrigurați, iar de spui „mi-e cald“, îi apucă pe loc nădușeala. Eu n-aș putea niciodată să mi potrivesc fața după obrazul unui străin, conchide cu un oftat. Eu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]