35,079 matches
-
strict ideologică și socială, așa cum o luptă politică trebuie să fie. Micile compromisuri în vîltoara evenimentelor importante, dacă nu au șansa să treacă neobservate, sînt în cel mai rău caz trecute cu vederea de toți participanții. În asta îmi pun speranța, avînd în vedere că la orizont se conturează o desfășurare foarte încîlcită a revoluției. Din păcate nici de catalogarea ei ca revoluție nu putem fi siguri. Cert este doar că toate crimele vor trebui să fie puse în cîrca cuiva
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
justifice și așa mai departe. Noi nu vom avea de-a face cu așa ceva, în primul rînd din cauza fricii și a terorii pe care regimul tău le-a băgat în oasele oamenilor, cît despre militanți care să conducă ostilitățile, toată speranța stă într-un fir de păr. Pe de altă parte, despre o lovitură de stat, nu cred că poate fi vorba. Doar printr-o consolare mincinoasă ne putem imagina că ea a început în Malta, fiind organizată pe sub masă de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
bine, căutați pe altcineva, eu nu sînt acela, și uite așa i-am dus în spate pe toți atîta amar de ani. — Trebuie să recunoaștem că v-ați ținut bine, spune Petrică, între timp majoritatea și-au pierdut răbdarea sau speranța, dumneavoastră ați fost printre puținii care au mers înainte, cu încăpățînarea unui catîr, în sensul bun al expresiei. — în felul ăsta o să înțelegeți mai ușor cum s au cristalizat grupușoarele astea, în care trebuie să știți că nici eu n-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Dendé, într-o țară care de cincizeci de ani încoace a fost împînzită de comuniști. — Asta aș fi putut să v-o spun cu mult înainte, zice Roja, privindu-l în ochi pe Gulie, slăbiciunea face parte din firea omului, speranța moare ultima, recunoaște, o mare prostie, și pierdere de timp pe deasupra, i se pare. — Nu e cinstit, dom’ Roja, intervine nemulțumit Tîrnăcop, ca pe noi să nu ne puneți la socoteală, așa faceți de fiecare dată. Din locul în care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și tocmai de aceea, fiecare dintre noi va trebui să fie foarte atent cu ce-și va ocupa timpul de acum înainte, pentru că se vor ivi o sumedenie de noi oportunități. Fraierule, în cine ți-ai găsit să-ți pui speranțele, își zice Roja cu glas tare, ițindu și capul afară prin gura de metrou, ciulind urechile la împușcăturile răzlețe venite de pe acoperișuri, fofilîndu-se în patru labe pe lîngă parapetul care fusese ciuruit între timp de gloanțe de la un capăt la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ați dat seama? Ce era așa de greu? întreabă Bătrînul. — Nu că nu ne-am dat seama, explică Tîrnăcop, dar tot mai credeam că undeva în planurile alea complexe ale lor o să apară o fisură, o să se producă un scurtcircuit. — Speranța moare ultima, zice Dendé, recunosc că și eu mă gîndeam că, cine știe? Aici vorbim deja despre inconștiență sau de vagabondaj, îi mustră Bătrînul cu bunăvoință, de instinct de vînătoare sau, mai grav, de masochism. — Cu toate astea știam că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
frumos ar fi început, pînă la urmă tot s-ar fi transformat într-o catastrofă. Ca să vezi cît de bine ne potrivim în toate privințele, observă Angelina, nevenindu-i parcă să creadă ce aude, de cînd își pierduse și ea speranța într-un bărbat ideal? Să nu-i spună că de cînd nu-i reușise nimic cu Roja, dragă, era de așteptat ca toate fetele să pună ochii pe el, ți s-a întîmplat și ție? Deci am fost într-un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
normal locul lui Milițică și al Curistului s-ar afla după gratii, că Tușica și Angelina ar fi trebuit să divorțeze în secunda unu aflînd că au fost trase pe sfoară de niște securiști? întreabă Gulie. Ambiție? O urmă de speranță? Frustrare? Neliniște? Trebuiau totuși să-și păstreze mintea limpede, e de părere Tușica, să facă totul cu cap, să nu dea nimic de bănuit. Așa va fi, spune Angelina, se gîndise și ea că atunci cînd pui la cale o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
iarăși să gîndești limpede. Brusc ți se face lehamite, cuvintele îți rămîn pe limbă sau ți se opresc în gît. Dacă toți colaboratorii pe care ți i-ai ales sînt de teapa ăstora? Dacă cei în care ți ai pus speranța nu merită să le acorzi nici cea mai mică încredere? Merită oare să riști atît de mult pentru o asemenea revoluție? Și dacă nu va fi nici o revoluție, așa cum prevestește Bătrînul? îl vede pe Curist dînd din mîini, gesticulînd ca
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
naivi ca tine. Revoluția înseamnă politică. Viața însăși nu e altceva decît politică. Citește-i pe Machiavelli, Morus și Campanella. N-o să poți schimba nimic din mizeria asta nici dacă ai avea zece vieți. Fericirea și necazul, sărăcia și prosperitatea, speranța, deznădejdea, religia, credința, educația, etica, familia, societatea, totul nu e altceva decît politică. Atîta timp cît oamenii vor face politică, nici una dintre valorile astea nu vor putea fi cultivate așa cum se cuvine, din simplul motiv că se exclud reciproc. Toți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mea. Ai fost crescut de bunica ta, o bețivă bună la suflet și cinică. În viața ei apăruse un vid de cînd soțul ei, bunicul tău, plecase, vid care uneori era umplut necorespunzător de diverși bărbați care nu-i justificau speranțele. Crawford Douglas a fost unul dintre bărbații ăștia. CÎteodată, În casa aia, tu te gîndeai la ea și la bunicul tău. Te gîndeai la cum ar fi fost să fie acolo, la cum l-ai fi Împărțit cu ea. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
suport. — Apreciem asta, spunem noi cu resemnare În voce. Toal Încearcă să fie În același timp și ferm și plin de compasiune. Trebuie să ne facă să ne dăm seama de gravitatea situației, dar, de asemenea, să ne dea și speranța că lucrurile o să se amelioreze. Nici măcar nu ne mai putem plînge de milă. Ăsta-i un semn rău, ne gîndim noi. — Ascultă Bruce, evident a trebuit să-ți retragem cererea... de promovare. Acum nu-i momentu potrivit pentru tine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
mijloc sînt reputațiile, moralitatea și carierele. Într-un fel, da, e nasol la modul general și Înțelept dac-o iei la bani mărunți. GÎndim cam prea pe termen scurt. Dar pe de altă parte, ducem pe umeri problemuța asta a speranței de viață. E un lucru absolut necesar, rînjește el. Se aplică aceleași reguli. Încerc să zîmbesc, dar simt cum Îmi Încremenește fața, de parcă toți mușchii și nervii din ea mi-au fost tăiați. — Știi toată chestia aia cu femeia misterioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
-Ce stele ucigașe visezi, ? Cine toarnă În creierul tău de pitpalac răgușit și sfrijit, asemenea enormități? Nu te bucura; astăzi nu cade nici o stea pe baraca nenorocită a lui Ben, Înțelegi Kawabata? -Înțeleg, dar mereu vrei să-mi iei bucuria speranței. Nu pricepi că vreau să-l văd arzând de o stea căzătoare? -Recunosc, ar fi o moarte misterioasă și patetică. Ziarele ar scrie cu litere de-o șchioapă: ,, În miezul iernii, când frigul face ravagii printre vagabonzii fără adăpost, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mai vulgare cuvinte... -Nici chiar așa! Vorbești despre noi ca despre niște borfași de rând și nu se cade! A trecut și Crăciunul, ca o pală călduță de vânt peste sufletele lui Antoniu și Kawabata, cei doi cloșarzi, bastarzi ai speranței, pescuitori În propriul Întuneric. Kawabata: M-am săturat de viață. Aș vrea să fiu o brazdă pe care cresc albăstrele tot timpul anului. Nu m-aș plictisi de mine și aș mirosi atât de frumos! Albastrul mă prinde de minune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
celui care mă enerva era ca ghiuleaua de tun. Acum sunt moleșit ca o cloșcă, picotesc și visez cai verzi pe pereți. Să știi, sunt chiar verzi și aleargă pe pereți. -Asta se numește metaforă. ,,Caii verzi,, sunt de fapt speranțele tale. -Iar mă iei cu cuvintele tale grele pe care nu le Înțeleg. Ani de zile ne-am Întâlnit numai seara, la culcare. Cerșeam fiecare cât era ziulica de lungă și nu aveai timp să-mi vâri În căpățână povești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Îi fac mai fragili, zgomotele vieții Îi Înfricoșează. Dispar mai des, dar sunt plânși rareori pentru că alții se pregătesc să se nască și să năvălească În lumea asta, dispuși să Îndure foamea și să-și construiască dintr-un viitor fără speranță, un prezent fără speranță. Tot ce ar trebui să fie al lor aparține altora. Până și trăitul vieții e al altora. Cei vârstnici, mai ales femeile, rezistă de minune mizeriei, se adaptează cu o ușurință fantastică. Foștii clienți ai pușcăriilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
zgomotele vieții Îi Înfricoșează. Dispar mai des, dar sunt plânși rareori pentru că alții se pregătesc să se nască și să năvălească În lumea asta, dispuși să Îndure foamea și să-și construiască dintr-un viitor fără speranță, un prezent fără speranță. Tot ce ar trebui să fie al lor aparține altora. Până și trăitul vieții e al altora. Cei vârstnici, mai ales femeile, rezistă de minune mizeriei, se adaptează cu o ușurință fantastică. Foștii clienți ai pușcăriilor, borfași, criminali sau violatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de povești adevărate și născocite, cinci ani de prietenie la urma-urmei. Aproape că-l invidiază. Aproape că-i vine să se așeze lângă el așteptându-și sfârșitul. Kawabata Își mișcă mâinile și Încearcă să zâmbească. Un val de bucurie și speranță Îl năpădește pe Antoniu. Dar dacă... În curând va veni luna mai și poate că trupul lui slăbit se va mai Întări la soare. Poate va Începe să și mănânce puțin câte puțin. Am auzit de o cantină a săracilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mai bine să fii un paria, să te naști direct pe pământ, să mănânci de prin gunoaie, să furi, să cerșești, să-ți Înflorească În plămâni tuberculoza ca un trandafir, decât să te schimbi peste noapte În cine știe ce locuitor al speranței. Antoniu și Plăcințica, sunt de ceva timp, nedespărțiți. S-au cunoscut la gura metroului, pe o arșiță cumplită, În iulie, când pământul fierbea și orașul părea o suspendat În aerul Înăbușitor. Chipul ei inocent și luminos i s-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ceai. Lătratul câinelui mă Înebunește. I-aș vârî un căluș În gură. Mă apasă căldura verii, Îmi dă o neliniște cumplită. Am omorât câteva muște pe geamul de la fereastră și trupul lor strivit mi-a făcut greață. Îmi pun mari speranțe În bătrânețe. O consider o stare de grație, de liniște, de calm. Am obosit așteptând ceaiul și este abia luni,,. ,, Nuuuuuuuuuuuu-mi maaaaaai scrieeeeee! Plec În Canare. Am auzit că acolo pot cumpăra un milion de canari la prețul unuia. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de vacanță, și mulți locuitori au plecat spre alte meleaguri pentru odihnă. Pe deasupra, căldura ucigătoare Îi face pe cei rămași acasă să fie nervoși, irascibili, grosolani sau exasperați de mâinile Întinse, pe lângă care trec zilnic. Și ei și-au pierdut speranța, nici ei nu au cine știe ce Încredere În ziua de mâine , sunt o gloată În mișcare, un furnicar care poate fi strivit ușor, se cramponează de obiecte din care fac idoli, se dușmănesc și se iubesc foarte ușor, se nasc, Îmbătrânesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
alții, de care e plin orașul. Pornește abătut spre ,,strada,, Păpădiei numărul 8, din ghetoul care l-a adoptat. Așa cum apăruse În viața lui, Plăcințica a dispărut Într-o dimineață de august, golindu-l de viață și retezându-i orice speranță că mai poate schimba ceva În existența lui. Plăcințica era Întruchiparea seninătății și a inocenței, despre care Antoniu numai știa nimic de mult, din poveștile copilăriei. Era Însăși chipul copilăriei, luminos și nepervertit, era dublul Îndepărtatei lui copilării. A plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
iese din cocioaba lui Ben, umbră scheletică și străvezie. Antoniu Îl cheamă lângă el, cu un fluierat scurt. Îi mângâie pe cap și câinele dă din coadă docil. În ochii lui, ce sticlesc de foame se citește o o mare speranță. -Măi dihanie străvezie, uite cum râde luna de noi cu gura până la urechi. Câinele Își ridică și el privirea către cer, din reflex, și latră la lună stins, vlăguit. Antoniu scoate din buzunar o chiflă pe care i-o Întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
legătură cu realitatea. Dar, la urma-urmei, Își spune Antoniu ce așteaptă un vârstnic prăpădit ca mine de la Uniunea Europeană? Am aproape 55 de ani și, Dumnezeu, În marea lui bunătate mi-a luat de pe suflet un lucru apăsător, greu de dus: speranța. Mi-am ales singur condiția de cloșard, așa că nu trăiesc decât În prezentul mizer, fără aspirații sau rezolvări mărețe. Optsprezece Astăzi este miercuri, 12 aprilie și Antoniu, care n-a mai ieșit din coșmelie de câteva zile și-a fabricat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]