6,757 matches
-
prin farmec alături de ea În oglindă. Ești o fată tânără și frumosă care merită cel mai bun bărbat din lume. Așa, ia să vedem un pic de strălucire feminină. Dă-te cu niște ruj, domnișoară! S-a dat. Nu scria strălucire feminină pe capacul rujului, Însă era pe-aproape, scria STRĂLUCIRE DE CIREAȘĂ. Armanoush s-a dat din plin cu ruj, Însă după aceea și-a tamponat buzele cu un șervețel și a șters mare parte din el. Chiar În momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și frumosă care merită cel mai bun bărbat din lume. Așa, ia să vedem un pic de strălucire feminină. Dă-te cu niște ruj, domnișoară! S-a dat. Nu scria strălucire feminină pe capacul rujului, Însă era pe-aproape, scria STRĂLUCIRE DE CIREAȘĂ. Armanoush s-a dat din plin cu ruj, Însă după aceea și-a tamponat buzele cu un șervețel și a șters mare parte din el. Chiar În momentul ăla a sunat la ușă. Șapte treizeci și doi! Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cum să fie răbdătoare și Încrezătoare, așteptând ziua În care viața va Întoarce trupul acela În favoarea ei. În acest moment, mătușa Zeliha Își putea da seama clar, pe lângă alte lucruri, că realizarea faptului că avea un aspect fizic lipsit de strălucire Îndurera sufletul tânăr al fiică-sii. Dacă i-ar putea spune că frumusețea atrăgea doar bărbații cei mai răi. Dacă ar putea-o face să Înțeleagă cât de norocoasă era că nu fusese prea frumoasă din naștere; că de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vreau să spun, fata a venit să dea de urma unui cufăr În care se află o comoară, a adăugat mătușa Feride tulburată, cercetând acum conținutul unui cufăr imaginar, În timp ce chipul i se lumina gândindu-se la gustul aventurii și strălucirea rubinelor. — La naiba, ai dreptate! a exclamat Asya. Nu ți-am zis? Când s-a dat jos din avion căra o lopată și Împingea o roabă În loc de bagaj... — Of, taci din gură! a sărit mătușa Feride ofensată. Și-a Încrucișat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mai mici care părea cu mult mai istovit decât ar fi trebuit să fie la vârsta ei. În lumina gălbuie, neclară ce se strecura de afară chipul Lui Zeliha devenise incandescent, ca și când alcoolul și supărarea i-ar fi conferit o strălucire destul de rar Întâlnită În natură. Mătușa Banu a sărutat-o ușor pe frunte, În timp ce ochii ei se umpleau de compasiune. Apoi s-a uitat În dreapta și-n stânga la cei doi djinni care Îi urmăriseră cu atenție fiecare mișcare de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de rodie. Shushan Stamboulian a văzut pentru prima oară broșa În formă de rodie acolo, pe biroul din lemn de nuc al tatălui ei. Toate celelalte detalii ale acelei zile nefaste au pălit, nu Însă și amintirea broșei. Poate că strălucirea răspândită de rubine fusese cea care-o vrăjise, sau poate că faptul de-a vedea lumea din jur prăbușindu-se Într-o singură zi a făcut ca acesta să fie singurul lucru pe care și-l putea aminti. Oricare ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
se plimbau pe străzile din Istanbul, În special pe cele din jurul magazinelor. În seara aceea s-au culcat mai devreme ca de obicei. — Rose, iubito, i-a șoptit Mustafa soției sale pe când Îi mângâia părul de un blond deschis. Netezimea, strălucirea, moliciunea părului soției sale Îl liniștiseră Întotdeauna, ocrotindu-l tandru de familia lui cu păr negru și de trecutul lui Întunecat. Se sprijinea de el cu trupul ei moale și cald. — Rose, iubito. Trebuie să ne Întoarcem. Hai să luăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cum să ajungi la o echilibrare a acestor contraste? Cum să pui un pod între lumi sau să aduci la același nivel cotidianul înfrigurat, decolorat și aspru cu rarefiatul elevat spațiu metafizic al spiritului eliberat de anost înspre miraculos și strălucire multicoloră? Cum să armonizezi realitatea atît de greu de modificat, de îmbunătățit, atît de reticentă la adevărul imaterial, cu esențialul inefabil, cu sensul existenței? Cum să amesteci mai bine încărcătura încremenită a acestei lumi cu posibilul paradis imaginabil, astfel încît
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
de semnificativ, încît adeseori pare alături de mine fără îndoială, prezența dincolo de imposibil. Ieri am văzut-o dincolo de aparențe, prin sticla prezentului, aproape, atît de aproape, pentru un moment în care i-am simțit gîndurile și valurile calde, copleșitoare ale afectivității, strălucirea incomparabilă, intensă a ochilor... Este fenomenul care dovedește cît de relativă este această lume și cît de puternică și esențială este prezența iubirii, certitudinea acestui sentiment care înseamnă viața însăși, care are capacitatea de a răsturna orice delimitări ale realului
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
totuși, cu ani în urmă... ca și cum de atunci am încercat să o găsesc din nou, fără să ajung vreodată la acea completă luminozitate, înțelegere, încredere, fericire și însemnătate a sentimentului ca atunci... mereu-mereu îmi revine în minte, în momente neașteptate, strălucirea absolută a seninului acelui cer de primăvară al certitudinii iubirii... și adeseori mi-am dat seama că așa sînt toate amintirile mele cu ea, însoțite întotdeauna de un cer senin de primăvară, poate pentru că astfel era întotdeauna starea mea sufletească
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
îi pipăi hăinuța albă ca și cum ar chestiona-o cu degetele. ă și uite aici! Pentru tine! continuă Zoia arătându-i o icoană și veche reprezentându-i pe Fecioara Maria și pe pruncul Hristos. Temându-se de o farsă, intimidată de strălucirea foițelor de aur, Lilia refuză să o ia. ă Este în regulă, insistă Zoia. Este plătită. Toate sunt plătite. ă Dar cum? șopti Lilia, înfricoșată de răspuns. Zoia puse icoana jos. Merse înspre colțul îndepărtat al camerei și dispăru în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
femei a iubit și a abandonat până acum, ca să rămână singur și să nu aibă copii? continuă Carmen fără milă. — Nu-mi pasă. — O să vezi. Aventura ta s-a consumat, n-o să se Întoarcă. Olga reveni de la baie cu o „strălucire naturală“ uimitoare, anunțându-și intenția de-a le lăsa pe Kitty și pe Giulia să o transforme Într-o femeie stilată din New York. Un italo-american chel, Între două vârste, se apropie imediat de rusoaică și-i oferi ceva de băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
serioae, Atunci să vorbim de ceva și mai serios, să alegem păpușile. Cipriano Algor nu este un bărbat care să râdă mult și chiar zâmbetul deschis e rar pe buzele lui, cel mult i se observă în ochi o scurtă strălucire care deodată își schimbă locul, iar uneori își încrețește buzele ca și cum ar trebui să zâmbească ca să se oprească din zâmbit. Cipriano Algor nu e un bărbat care să râdă mult, dar acum s-a văzut că-și păstrase râsul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
clipă, cu pensula în mână, E o chestiune de estetică, susținea Marta, E o chestiune de timp, se opunea Cipriano Algor, și de siguranță, Dacă le vopsim înainte să meargă la cuptor, execuția va avea o mai bună calitate și strălucire, insista ea, Dar, dacă vopsim la rece, evităm surprizele dezagreabile, culoarea utilizată așa rămâne, nu va depinde de acțiunea căldurii asupra pigmenților, mai ales că uneori cuptorul e capricios. Învinse opinia lui Cipriano Algor, vor cumpăra așadar vopsele care sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
incipientei competențe a creaturilor, care, nu mai e nevoie s-o spunem, nu sunt înzestrate cu suficient suflu ventilator. Ca rezultat i s-a dat focului responsabilitatea tuturor operațiunilor subsidiare în stare să dea, atât prin culoare cât și prin strălucire, și chiar prin sunet, o rezonabilă aparență de viață tuturor obiectelor care vor ieși din cuptoare. Dar asta înseamnă a judeca după aparențe. Focul face mult, nimeni nu neagă, dar nu poate face totul, are serioase limitări, și chiar câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
am poftit să vii aici. Am nevoie de cineva care să cioplească pietre funerare în stâncile de marmură. Îți ofer o șansă absolut unică pentru un artist mediocru. Poți să ajungi celebru fără nici un pic de talent. Nu vii?” Apoi strălucirea ironică a ochilor a înghețat și privirea a devenit încruntată. A urmat o tăcere lungă, în timpul căreia nu știam ce să fac. Deodată, Bătrânul a început să râdă. Lung, în cascadă, înfricoșător. M-am trezit speriat și n-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
toți mă cred contele de Cagliostro. Miezul nopții a bătut adineauri În toate orologiile orașului. Ce liniște nefirească. Tăcerea asta nu-mi spune nimic bun. Seara e splendidă, chiar dacă-i foarte friguroasă, luna de sus, din cer, luminează cu o strălucire glacială străduțele de nepătruns ale bătrânului Paris. Ar putea fi ora zece seara: clopotnița abației Black Friars a bătut nu demult, rar, ora opt. Vântul zgâlțâie cu scrâșnete lugubre fâșiile de tablă de pe Întinderea dezolantă a acoperișurilor. Un strat gros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să Îi ceară un interes copleșitor În ceva. O știință, o pasiune, o problemă care să-l absoarbă complet. Diavolul, Încolăcit confortabil Înlăuntrul capului de elefant, supraveghează camera prin ochii cei mari ai fiarei, prin care se vede, În răstimpuri, strălucirea galbenă a propriilor ochi, zărită doar de Paulee, care atribuie viziunea excesului de Veuve Cliquot de cu o seară Înainte. Diavolul urmărește conversația cu interes: tentativa lui Wakefield de se aventura pe tărîmul responsabilității sociale Îl Îngrijorează Întrucîtva. Oare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
tine, Diavole! Drumul pe care apucă Wakefield plecînd din rai urcă și se Încolăcește și se Întoarce pe propriile-i urme, refuzînd să se conformeze oricărei structuri narative tradiționale. Conduce toată noaptea de-a lungul țărmului, uimit la răstimpuri de strălucirile de pe cuprinsul oceanului Întunecat, de căprioare care trec În fugă șoseaua. Spre ziuă se oprește și se odihnește vreo oră În mașină, somnul fiindu-i Însoțit de bubuiala valurilor, la vreo sută de metri sub el. Ajunge după-amiza tîrziu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fereastra dă spre fațadele ambelor clădiri, a lui și a nebunului. Apartamentul are propriul patio și o piscină mică și ovală. Mobilierul este confortabil, chiar luxos, În special patul faraonic. Camerele sînt impersonale Într-o manieră neplăcută: aerul tremură de strălucirea „de după“ a unor Întîlniri fugitive și a unor petreceri improvizate; comiși voiajori, participanți la conferințe și tineri În luna de miere au făcut aici lucruri de nepovestit, lăsînd În urma lor o substanță psihică pe cît de umană, pe atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Maiorescu, dar care, probabil, erau germenii inerenți unei crize de creștere și transformare” (Th. Enescu, op. cit., pp. 52-53). Asemenea „reziduuri periferice” ale culturii occidentale, cu tot aerul lor de sticle colorate oferite de coloniști drept diamante unor sălbatici avizi de străluciri superficiale (N.b.: Macedonski le oferea ciracilor săi din cenaclu diamante false din... pauperitate), au avut totuși - nu doar atunci - rolul lor în promovarea și în legitimarea oficială prin politic a artei moderne... Cu atît mai mult cu cît „arta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de la Insula: „În aurora palidă a literaturii noastre, peste care se năpustește, așa de des, funinginea îngustei comprehensiuni lovinesciene și universitare critice, Iacobescu a însemnat o rază rară și multicoloră, vibrînd departe de mănunchiul greoi de o barbară și împrumutată strălucire al talentelor mediocre. Versurile de visător ale lui Iacobescu au stat pentru prima oară alături de sonoritatea fastuoasă și ciudată a cadențelor lui Minulescu. Era pe vremea cînd ieșea Insula (...) purificatoare și insecticidă” (Facla, an IV, nr. 14, 18 octombrie 1913
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ambiguu „Trăiască Sovietele!”. Și așa mai departe. Totuși, în „Fascismul e de origine română“ (nr. 27), averescanismul e denunțat ca fascism balcanizat à la roumaine, dizolvat de „plutocrația mercantilă”, fără ca „trista aventură a generalului Averescu să fi avut ceva din strălucirea surprinzătoare a guvernării lui Mussolini”. Antibrătienist intratabil, Vinea se pronunță și împotriva politicii lui Constantin Argetoianu, a conservator-democratului Take Ionescu, combate Constituția liberală din 1923, ironizează acid „mecenatul” regal și literatura Reginei Maria („cea mai propagandistă dintre regine”, v. „Coroana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Victoria sălbatecă“) prin care îl răvășise și îl transformase interior pe „Dori” în timpul unui stagiu parizian. „Plîngerea către Ygor” deplasează aparentul clasicism (infuzat obsesional, psihologizant) al primei părți către un monolog poetic de un lirism melancolic (narator: Dorimedont), drapînd sub străluciri cosmopolite nostalgii ale naturii sălbatice de pe fluviul Enisei, din Țara Sovietelor... Cucerit de muzica rusului, Dorimedont eșuează lamentabil în platitudinea domestică, dezvăluindu-și în final - cu ironie „teatrală” - trucurile propriului text: „victoria sălbatecă” se transformă astfel într-o înfrîngere personală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
arunca finalmente într-un con de umbră. Primul critic important care îl valorizează în perioada comunistă este Mihai Zamfir, în Poemul românesc în proză: acesta include producția lui Costin în categoria „poemului-definiție” sau a „poemului-suită de definiții”, specie „ducînd la strălucire latura apodictică, latentă în orice proză suprarealistă”. Minimalizînd, de dragul demonstrației și al încadrării „generice” textele mai puțin sau deloc „poematice“ în favoarea „fabulelor animaliere”, Zamfir vede în Exerciții pentru mîna dreaptă... o „capodoperă a acestei figuri aparte, în sens cultural, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]