5,950 matches
-
lui Sherry, care se ridicase de la birou și venise să vadă ce era cu zgomotul ăla, Jake i-a făcut cu ochiul, a încuiat ușa, a coborât transperantele și a tras-o pe Alice către el. — Nu putem! i-a suflat Alice în timp ce el o împingea către podea. Nu aici. Dar s-a dovedit că puteau. Și au și făcut-o. După asta, Jake i-a dat lui Alice părul de pe frunte și i-a zâmbit. —Alice! Uite cum stă treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
șoc a fost să descopere că numele căsuței lui Jake nu era nici Caprifoi, nici Floare de Măr, nici altul la fel de pitoresc, ci unul cu mult mai frapant: Vechea Morgă. —Vrei să spui... că aici se depozitau cadavrele? i-a suflat ea fiică-sii. Alice a ridicat din umeri. —Și ce-i cu asta? Refolosim o clădire veche într-un fel inteligent. Cel puțin chiria e ieftină. Maică-sa a privit-o îngrijorată. —Sunt sigură că banii nu sunt o problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
foarte șic. I-o făcuse cadou Amanda. E curată, a adăugat el. De-acum se prinsese cum funcționa mașina de spălat. Dar faza cu călcatul era încă la anilumină de el. Politicos, Hugo a întors privirea când Alice și-a suflat nasul. Era nedumerit. Comportamentul femeii nu era deloc în acord cu ceea ce știa despre ea. Oamenii răi nu izbucnesc în lacrimi. Și nici fetele bune, dar îngâmfate. Stai jos, a îndemnat-o el, împingând grăbit restul de cărți către capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Tuși încet. Maestrul își răsuci căpșorul. Mustață cu colțurile răsucite în sus. Nu. Unul în sus și altul în jos. - Da, vă rog? Autografele după spectacol. În spatele său, clovnul desfăcu pumnul și o ploaie de confetti urcă înspre tavan. Apoi suflă într-o trompetă. Își puse mâinile la urechi, făcu stânga-mprejur și ieși pe ușă. Am înnebunit. Sau visez. Da, e vis, nu se poate altfel. Se ciupi de mâna stângă până văzu cum crește vânătaia. Durerea era reală. Dincolo de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și transmitem că se va face de râs în fața tuturor, va fi dat afară în șuturi, poate și cu o amendă frumușică în buzunarul de la geacă. Va fi distractiv. Magicianul duse o mână la gură și improviză o trompetă. Apoi suflă în ea: - Ta-ta! Ta-ta! It`s show time, ultimele bilete, grăbiți-vă! Coborî mâna și îl privi din nou. - De data asta, nu mă implic, pe cuvântul meu, te las să îți faci numărul, toată scena îți aparține
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
a închinat pentru iertare... Când soarele se suise pe cer la vre-o două sulițe, ca prin minune ploaia s-a oprit. Către amiază, când Iorgu abia ajunsese acasă, a început din nou să plouă, și vântul se porni să sufle. Iorgu se apropie de fereastră și își lipi obrazul de geam. I se părea că șiroaie de apă sunt gata să i se prelingă pe tot corpul. Un tunet năpraznic sfărâmă liniștea apăsătoare ce se așternu deasupra pământului ca o
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
poate să mă îndrept, ce Lângă dânsul un greieraș începu a scânci subțire și trist... cri-cri... cri-cri!... Grămezile de frunze îi cuprinde pașii, însoțindu-l cu oftări uscate. Copacii foșneau ușor, parcă susprinau șoptind... ”Vasilica... Vasilica!”. Dinspre miazănoapte începu să sufle un vânt subțire și rece... Dimineața a fost răcoroasă cu cer senin. Lumina toamnei aluneca încet peste cimitir. Vara plecase... venise toamna, inima ei zvâcnea pe aproape... o auzeai peste tot... Văzutele toate si nevăzutele... Era înainte de Sf. Cuvioasă Paraschiva
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de cel rău. ”Tatăl nostru carele ești în Ceruri... ” Continuă să se roage bătrânul, poate, poate vine somnul... Crede si nu cerceta Era trecut de miezul nopții, se intrase în primele zile ale lui noiembrie. Acelaș vânt de decuseară, dinspre miazănoapte, sufla rece și crengile desfrunzite ale cireșului din fața ferestrei, se ciocneau între ele cu sunet uscat. - Se-năsprește vremea!... murmură Iorgu, lăsându- se pradă gândurilor. Pe cer, drept în creștet, o stea a tras o dâră albă pe răbojul cerului luminând
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Copacii din cimitir se clătinau în răstimpuri, la câte o bătaie de vânt... O pasăre străbătu, la mică înălțime, cimitirul cu un țipăt ascuțit sfâșiindu-i liniștea. Către amiază, a început din nou să plouă, și vântul se porni să sufle. Înspre seară, după ce a mai rătăcit pe străzi cu gândul la Vasilica, a ajuns acasă. Cu trupul și sufletul lui deopotrivă de zdrobite, se prăbuși pe pat, așa, îmbrăcat... stăpânit de niște coșmaruri absurde. Niște spaime îngrozitoare îi străbătu întreaga
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și douăzeci dimineața. Isi șterse ochii de lacrimi adevărate, cu dosul palmelor murmurând. Mai către amiază mă duc la cimitir!.. Memento mori!.. Era în ziua de Sf. Dumitru, o zi mohorâtă de toamnă târzie. Octombrie era pe sfârșite... Vântul toamnei sufla rece, frunzele copacilor cădeau pe aleile cimitirului fluturând leneș, într-un cântec abia șoptit, neauzit... In cimitir vântul mângâia ierburile și frunzele copacilor înalți, care cu foșnetul lor cânta în șoaptă povestea celor adormiți de aici. Păsări care zboară și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ne va despărți ! - Măi copile, parcă ți-a făcut cineva farmece, nu știu ce să mai cred, că nu mai scapi de ea, ca de râie! - Mamă, gândești ca pe vremea străbunicilor, nu mă așteptam din partea ta la așa ceva! Nicolae nu suflă o vorbă. Când erau discuții între Geta și fiul lor, întotdeauna o lăsa pe ea să-și descarce furia, apoi intervenea la urmă pe un ton împăciuitor: - Ei, haideți, că nu sunt lucrurile așa de negre cum le vezi tu
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
întoarcă la tine. Până la urmă, o să găsești și tu o femeie că doar nu o să stai să o jelești, sunt destule femei în sat și în satele învecinate! Nu mi-ai spus că ai înșelat-o! Petre tăcu și nu suflă o vorbă. Plecă spre casă, cu gândul să se apuce de treabă. Se simți în putere și cără aproape tot porumbul în porumbar. Când își termină concediul, Frusina se simți mai bine. Îi dispăruseră vânătăile și zgârieturile de pe față
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
de la [operai] pentru Filippo di Lorenzo Dolciati și de la el meșterului Andrea bărbierul, înregistrate că plătite în caietul de cheltuieli etichetat "A", la pagina 9. Acestea sunt pentru ce a fost cheltuit pentru cele 166 bucăți de aur pentru a sufla cu aur mai sus numită perdella a altarului și a colonetele și cornișele, si pentru albastrul și gipsul și lipiciul și vărul stins, si pentru un cioplitor în piatră, si pentru așezarea binecuvântatei opera în fața altarului și alte lucruri, așa cum
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
populații. Ultimele vorbe ale ilustrului nostru oaspete, adresate În șoaptă tatălui meu, au fost acestea: Așa că, domnule Sterică, pregătește-te sufletește pentru că, În curând, vă veți muta toți românii din Cadrilater pe alte meleaguri românești. Însă ai grijă să nu sufli nimănui nicio vorbă din toate câte ți-am spus, dacă vrei să-ți fie bine, să nu te pască nici o primejdie! Din nenorocire, nu după multe zile, chiar În vara aceluiași an, s-au adeverit În totalitate cuvintele „profetice” ale
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
pasiunea sa dintotdeauna, filosofia budistă. Era un fel de prinț rama fărĂ un Înțelept Vasistha alături. Deși ne Întâlneam săptămânal În vechiul cerc de prieteni și discutam diverse texte orientale, adevărata mea filosofie la vremea aceea era vântul care Îmi sufla prin păr și noaptea de vară cu cerul clipind de stele. Și, deși mai exersam diminețile și serile din cărțulia cu exerciții de hatha yoga scrisă de Titi Tudorancea, decisesem că nu puteam fi Încorsetată În nici o formulă fixă. Pur
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ia cu tot felul de baliverne. Toată lumea se preface că problema nici măcar nu există și se vor trezi abia când or să constate că n‑a mai rămas nici picior de creier pe‑aici !... — Uite ce e... spuse Teo Haiduc, suflând fumul În sus. Oamenii sunt liberi. Fiecare poate pleca unde dorește, Însă, mai devreme sau mai târziu, va constata că, oriunde s‑ar duce, În orice țară civilizată din lumea asta, tot sclavul unui sistem rămâne. Cu cât sistemul e
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
s-a dus la Spiritul PĂmântului și i-a spus : — mă plictisesc singur pe insulă. FĂ-mi un tovarăș și eu Îți voi da trei piei de focă și una de urs. Spiritul PĂmântului a luat atunci o scoică, a suflat peste ea și a făcut din ea femeia. la scurtă vreme după aceea Qalaseq a primit vizita fratelui său. Acesta, privind cum făcea dragoste Qalaseq cu femeia, ar fi vrut să Încerce și el. A așteptat până ce fratele său a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pasiunea sa dintotdeauna, filosofia budistă. Era un fel de prinț rama fără un înțelept Vasistha alături. Deși ne întâlneam săptămânal în vechiul cerc de prieteni și discutam diverse texte orientale, adevărata mea filosofie la vremea aceea era vântul care îmi sufla prin păr și noaptea de vară cu cerul clipind de stele. Și, deși mai exersam diminețile și serile din cărțulia cu exerciții de hatha yoga scrisă de Titi Tudorancea, decisesem că nu puteam fi încorsetată în nici o formulă fixă. Pur
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ia cu tot felul de baliverne. Toată lumea se preface că problema nici măcar nu există și se vor trezi abia când or să constate că n-a mai rămas nici picior de creier pe-aici !... — Uite ce e... spuse Teo Haiduc, suflând fumul în sus. Oamenii sunt liberi. Fiecare poate pleca unde dorește, însă, mai devreme sau mai târziu, va constata că, oriunde s-ar duce, în orice țară civilizată din lumea asta, tot sclavul unui sistem rămâne. Cu cât sistemul e
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
s-a dus la Spiritul Pământului și i-a spus : — mă plictisesc singur pe insulă. Fă-mi un tovarăș și eu îți voi da trei piei de focă și una de urs. Spiritul Pământului a luat atunci o scoică, a suflat peste ea și a făcut din ea femeia. La scurtă vreme după aceea Qalaseq a primit vizita fratelui său. Acesta, privind cum făcea dragoste Qalaseq cu femeia, ar fi vrut să încerce și el. A așteptat până ce fratele său a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și mie una. Îmi dă. O torn În gură. Da, parcă-i prea micșoară ceșcuța noastră. De ce s-a micșorat așa? Mai pune una. Îmi pune. O sorb. Întreb, de gazdanevastă: mai merge una? Mai! Pune-i! Îi pune. O suflă. Dumneata?, fac, eu, spre bărbatu-său. Da, răspunde, el. Pune-i, mă, și lui; de ce-l lași să sufere, sărmanul de el?! Nu, că nu-s sărman; da... ia mai pune una! De colo, nevastă-sa: și mie, că tare
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
e, decât, un nimic, În seama nimănui? Da, nene. De ce, măi, băiatule, măi? Fiindcă, stând aici, nu dau seama nimănui; nu mă Întreabă nimeni nimic; și nu răspund nimănui de nimic; nu mă reazem de nimeni, cu nimic: nu Îmi suflu aerul, din gură, În gura nimănui, și nu-și suflă, nimeni, aerul, din gura sa, În gura mea. Sunt singur cuc. Și? Și, așa mă simt bine și liniștit. Așa, viața, e numai și numai a mea. Mă culc obosit
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
măi, băiatule, măi? Fiindcă, stând aici, nu dau seama nimănui; nu mă Întreabă nimeni nimic; și nu răspund nimănui de nimic; nu mă reazem de nimeni, cu nimic: nu Îmi suflu aerul, din gură, În gura nimănui, și nu-și suflă, nimeni, aerul, din gura sa, În gura mea. Sunt singur cuc. Și? Și, așa mă simt bine și liniștit. Așa, viața, e numai și numai a mea. Mă culc obosit și dorm liniștit; și mă scol odihnit și casc liniștit
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Doar crizele astea... - Ce crize? Nu mi-ai spus. - Îți tot spun. De angoasa. Nu mă simt bine. Mai ales când nu fac nimic. Cand conduc, când mă plimb... Cand sunt concentrat, nu am timp să gândesc... - Dar ce ai? Sufli greu? - În mașină? Îmi vine să plâng... - Cum? - Îmi vine să plâng. - De ce? - Nu știu. Simt că mi se strânge inima. Nu vreau să văd pe nimeni. Nu am chef să ies din casă... - Nu ai nici un motiv. - Știu
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
timpul, cu glas tare, deranjînd vecinii. Aici un galben! Aici un violet! Un alb! Nu, un verde! Verdeee!!! Aici un roz, e un sfîrc de țîță! Și mult negru Între picioare! Asta e, zici că-i vie! Galateea mea! O să suflu peste tine! O să te miști, o să auzi, o să vezi... O să te vînd, pînă la urmă! N-o să mă pot culca, Galy, cu tine! Vie, o să vrei votcă, țigări, ciorapi! Pe ce să ți cumpăr? Începea să țipe, auzeau copiii din
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]