4,202 matches
-
fi scris... Acum, cînd vorbeam cu ea, la un moment dat, începusem să mă conving că are dreptate... Ceea ce, surîde doamna Cristina, privindu-mă, trebuie să recunoști că așa-i, măcar în parte... Îți cam place să faci curte femeilor... Surîde larg, cu toți dinții dezgoliți, aceiași dinți albi și frumoși, parcă ar vrea să-mi atragă atenția că are cu ce mă sfîșia, mai repede și fără să se complice în mărunțișuri ca fosta ei prietenă. Spune-mi drept, te-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
totul depinde de partener și de împrejurări... Spune-mi, Mihai, mă întreabă doamna Cristina, ce are cu tine Brîndușa? Nu știu, doamnă, îi răspund, apropiindu-mă, așezîndu-mă încet pe marginea patului. Cristina stă cu privirea în tavan și continuă să surîdă din cînd în cînd, cu gîndul aiurea, departe. Palma mea stîngă, rezemată de pernă, se mișcă încet, pînă ce vîrful degetelor îi atinge părul. Și totuși, ceva trebuie să fie, murmură Cristina. Ai supărat-o în vreun fel... Nu știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Și totuși, ceva trebuie să fie, murmură Cristina. Ai supărat-o în vreun fel... Nu știu, doamnă, repet eu, strîngînd din umeri. Degetele mele cuprind între ele cîteva fire de păr, desfăcînd în două o buclă. Cristina privește tavanul și surîde iar: Ai contrazis-o în vreo problemă tehnică... Nu. Îi alint cu toată palma bucla blondă, de deasupra urechii. A fost o studentă excelentă... O fi rămas cu impresia că ea e cea mai bună, iar tu vei fi făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ăsta al tău l-am mai văzut undeva, l-am mai întîlnit cîndva; îl simt purtat în amintire..." Nu știu, doamnă, repet eu invariabil. Degetele mele i se plimbă prin păr, desfăcîndu-i buclele. Buzele i-au rămas întredeschise, gata să surîdă din nou, iar ochii, obosiți de privit în tavan, i se închid cu o mișcare lentă a pleoapelor, împreunînd genele răsfrînte. "Parcă-i o păpușă! mă înfior eu, privind-o. De ce să...?!..." "La dracu!... Trebuie să fac ce mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
desparte baia de cameră. Se poate întîmpla oricui să verse... Trage un fum din țigară, își trece mîna stîngă de cîteva ori prin păr, aranjîndu-și-l, își netezește fusta, scutură scrumul în scrumiera micuță de pe noptieră, își rotește privirea prin cameră, surîde cînd observă sacoșa cu casca de protecție în ea și devine gravă cînd privirea i se oprește asupra mea. Uneori, strînge ea din umeri, vărsatul are și motive psihice... Spune-mi, schimbă brusc tonul, privindu-mă fix, cu ochii măriți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
lasă țigara în scrumieră și ia receptorul, cu mîna tremurîndă. Da, vă rog... Alo, tovarășa ingineră Dumitriu? se aude în receptor o voce gravă de femeie. Da, răspunde doamna Cristina. Bună ziua! Sînt Roman Brîndușa, inginera-șefă a combinatului... Aaa... tu..., surîde Cristina, trăgîndu-și sufletul. Ce s-a întîmplat? o întreabă, întorcînd privirea spre mine, închizînd ochii o dată, într-un gest de complicitate. Dacă vrei să reluăm discuția, o fac cu plăcere... Sau poate vrei să știi dacă-ți mai fac vizita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Stai... nu... nu-nțeleg ce vrei, murmură doamna Cristina, m-ai trezit din somn, tocmai adormisem, ast-noapte am venit cu trenul... Mi-ai spus că te-ai întîlnit cu tovarășul Vlădeanu. Știi cumva unde poate fi găsit? Scuză-mă! surîde doamna Cristina, eu nu-s pe post de dispecer... Spune-mi măcar dacă știi unde s-a dus! strigă Brîndușa. S-a întîmplat un accident la combinat. Este căutat. Doamna Cristina face ochii mari spre mine. Eu simt că leșin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mai indicat de-a răspunde?! Ascultă-mă ce-ți spun: dovedește-ți altfel, cinstit, bărbătește, partea ta de adevăr... Lașitatea, orgoliul și furia nu dau niciodată roade comestibile... Se întoarce spre scrumiera de pe masă și stinge țigara, zdrobind-o îndelung, surîzînd amar. Știi, zice, continuînd să zdrobească țigara, mi-ar fi plăcut să stăm de vorbă la o cafea... Poate că de-aceea te-am și oprit... Te văzusem de departe și te-am așteptat acolo, în fața cofetăriei... Mi-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
acolo, în fața cofetăriei... Mi-ar fi plăcut să discutăm... Despre ce? o întreb prompt, prinzînd curaj. Hm!... Știu eu... Așa, ca doi oameni care au aceleași preocupări... Mda... Eu mă ocup de producerea filamentelor, iar dumneavoastră le utilizați... Nu, Mihai, surîde doamna Cristina, apropiindu-se. Aș fi vrut să discutăm despre pasiunea scrisului... Scrisul ca necesitate interioară de-a te exprima, regăsindu-te... M-ar fi interesat să știu dacă tu, care ai o meserie cu profil tehnic, ești mînat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mînat de anumite rațiuni cînd scrii... Căci, de ce să nu recunoaștem?!, nu poți scrie literatură ca pe o sarcină de serviciu, iar actul de creație nu e o destindere, similară sportului. Mă uit stupefiat la femeia din fața mea, o văd surîzînd, căutîndu-și cuvintele și mă lovește din nou întrebarea: Unde am mai văzut-o?" Cînd mi-a vorbit Brîndușa despre tine, continuă ea, ocolindu-mi privirea, mi-a spus că ai o prietenă foarte frumoasă. A spus asta probabil să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
eu. Am publicat și un volum de versuri... Dimineața unei lebede, semnat Ina Cristian! exclam eu înainte ca ea să-și fi terminat vorba. Acum îmi amintesc unde te-am mai văzut: aveai poza pe copertă, o poză în care surîdeai... Poză?! se miră Cristina. Poza aceea n-a semănat niciodată cu mine... Ba nu, Cristina, îi spun eu, fericit de descoperirea făcută. Tu semeni cu poza aceea. Semeni cîteodată, cînd surîzi... În noaptea asta, înspre zori, s-a mai întors
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
văzut: aveai poza pe copertă, o poză în care surîdeai... Poză?! se miră Cristina. Poza aceea n-a semănat niciodată cu mine... Ba nu, Cristina, îi spun eu, fericit de descoperirea făcută. Tu semeni cu poza aceea. Semeni cîteodată, cînd surîzi... În noaptea asta, înspre zori, s-a mai întors o lebădă; / S-a-ntors din drumuri lungi de ape și de stele, / Mai albă decît ieri și mai bogată cu un fulg", recit eu versurile citite demult, în studenție, acum vreo opt-nouă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în gînd multă vreme de zîmbetul senin de pe copertă. Mulțumesc! șoptește doamna Cristina. Ce-ai mai publicat pe urmă? o întreb. Aceea era cartea ta de debut. Ai început să-mi spui din nou pe nume, dar pe alt ton, surîde ea, apoi surîsul i se umbrește și colțul gurii se strînge nervos, deschizînd o paranteză în jurul lui. "Pe urmă" m-am căsătorit, îmi răspunde pe un ton rece. Da-da, începe ea să se înflăcăreze, m-am căsătorit. M-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
căsătorit, îmi răspunde pe un ton rece. Da-da, începe ea să se înflăcăreze, m-am căsătorit. M-am căsătorit cu un bărbat foarte frumos, atît de frumos că uneori, noaptea, tresăream înspăimîntată că l-am pierdut... "L-am pierdut", surîde doamna Cristina, nu-i așa că sună ciudat? Poți pierde un ceas, poți pierde un inel, poșeta... Era frumos, revine ea la tonul dinainte, înflăcărat, era manierat, era... cum să-ți spun?... era ce-și dorește o femeie. Și nu numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vorbindu-mi de un tînăr pe care-l iubește: înalt, ochi albaștri... "O, dacă ar vrea să ne căsătorim! a exclamat ea. Aș începe o viață nouă, aș face copii, aș simți că-s femeie cu adevărat!..." Și? întreb eu surîzînd. Cînd am întrebat-o din nou, a doua zi, și în alte zile, a negat. A zis că totul a fost un vis, așa, la beție, dar n-am crezut-o; fusese prea sinceră și prea fericită ca să mintă. Spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
face?!, "tovarășa Roman" este foarte corectă acum și-ar vrea să șteargă din mintea tuturor orice bănuială. Ea, acum, dă lecții de morală, etică și echitate. Păcat că n-ai văzut-o cum a strigat la mine azi. Mi-nchipui, surîde Cristina, cuprinzîndu-și în palma dreaptă umărul stîng, maltratat de mine. Mă plec și iau de lîngă cuier sacoșa de plastic, în care am casca de protecție. Altădată, rîde doamna Cristina, dacă tot umbli cu casca de protecție după tine, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ai vrut, dar ți-a năruit crezul interior, a ridicat un palat de marmură pe mugurii din sufletul tău... Durerea mugurilor striviți de-acel bărbat a născut în tine ura împotriva bărbaților, în general. Ai devenit cinică; îți place să surîzi încurajatoare cîte unei victime, cum mi-ai surîs mie astăzi; bărbatul-victimă începe să-ți facă curte, tu îi dai speranțe, ca în final, la momentul oportun, să-l poți pune la punct, să poți exclama în sinea ta: Ah, bărbaților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
a ridicat un palat de marmură pe mugurii din sufletul tău... Durerea mugurilor striviți de-acel bărbat a născut în tine ura împotriva bărbaților, în general. Ai devenit cinică; îți place să surîzi încurajatoare cîte unei victime, cum mi-ai surîs mie astăzi; bărbatul-victimă începe să-ți facă curte, tu îi dai speranțe, ca în final, la momentul oportun, să-l poți pune la punct, să poți exclama în sinea ta: Ah, bărbaților, sînteți niște biete ființe de ceară!... Dar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
numai în raport cu ceea ce fac, poți fi alături de mine sau împotriva mea". Gîndește-te bine la toate astea, Ina Cristian. Acum, îi spun după un moment lung de tăcere, poți să strigi după ajutor, că pînă vine ajutorul, eu am plecat, închei surîzînd. Mă întorc și răsucesc cheia, descuind ușa. O clipă, te rog! murmură doamna Cristina. Intră în baie, o zăresc prin ușa întredeschisă cum deschide apa rece, se spală de cîteva ori pe ochi, se șterge în fugă cu un prosop
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ieșit pe balconul din marginea vestică și-mi face semn cu mîna. Îi răspund și trag portiera, în timp ce mașina pornește în viteză, strecurîndu-se printre șirurile de mașini parcate în fața hotelului. Cam blondă cafeaua pe care ați vrut s-o beți, surîde Don Șef. Uite la ăsta cum conduce! se înfurie și apasă îndelung pe claxon, depășind un autobuz. Ce-i la combinat, ce s-a întîmplat? E mare, dom' Vlădeanu, mare cît capra, clatină din cap Don Șef. A căzut stația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
montajul interior. A venit și cu sugestii... Nu-i plăceau scările care urcă spre pupitrul de comandă. E drept, sînt cam în pantă, abia cobori pe ele. A zis că-i toarnă pe proiectanți la director. Bun băiat Marinescu ăsta, surîde Don Șef, de cînd îl știu, tot toarnă. Toarnă și-i place să i se toarne. Abia aștept să scap de el. La lucrarea de programare a reviziei l-am trecut autor principal, deși n-a făcut decît să numere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și să încep s-o rotesc deasupra capului. Doi: o jupoi, tăbăcesc pielea și-mi fac o pereche de mănuși, să fiu "un tip cu mănuși". Apoi... ar mai fi o a treia soluție: îi fac guler tovarășei Brîndușa... Hm! surîde Don Șef. Am impresia că ați băut cafea cu coniac, nicidecum cu frișcă. Dacă sînteți cumva amețit, schimbă el tonul, devenind grav, lăsați-mă pe mine să vorbesc. N-am băut, Don Șef, nimic, zău! Nici măcar o cafea blondă? Nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cafea cu coniac, nicidecum cu frișcă. Dacă sînteți cumva amețit, schimbă el tonul, devenind grav, lăsați-mă pe mine să vorbesc. N-am băut, Don Șef, nimic, zău! Nici măcar o cafea blondă? Nici. Păcat! Asta v-ar fi purtat noroc, surîde Don Șef. M-am convins. De dimineață am numai noroc. Să coborîm, spun, deschizînd portiera. Un minut! mă reține Don Șef, prinzîndu-mă de braț. Dacă sînteți întrebat, spuneți-le care e situația, eventual o mai puteți înflori puțin, doar sînteți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de la recepția hotelului, să spun că nu-1 găsesc, cînd tovarășul Vlădeanu a ieșit din lift; venea de undeva din hotel, nu din restaurant. Sigur nu l-ați găsit în restaurant? întreabă Brîndușa. Sigur! confirmă Don Șef, iar Brîndușa pufnește scurt, surîzînd unui gînd care o face fericită o clipă. Cît privește cealaltă acuzație, încep eu, adresîndu-mă secretarului, puțin nedumerit de surîsul Brîndușei, vă rog să telefonați la hotel, camera 604, tovarășei inginere Cristina Dumitriu și s-o întrebați dacă într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
scuză, apoi se așază bodogănind: Puneți-vă în locul meu, tovarășe prim-secretar... Puneți-vă dumneavoastră în locul celui căruia îi strigați..., îi spune prim-secretarul. De altfel, sfatul meu e valabil pentru toți cei care obișnuiesc să țipe la subalterni... Observ, surîde el incisiv, că metoda punerii la punct se folosește des aici, la combinatul chimic... Luați loc, tovarășe Vlădeanu. Tovarășe secretar, se adresează el secretarului Comitetului P.C.R. al combinatului, vă rog să analizați ce-i cu comportarea tovarășului Vlădeanu față de tovarășa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]