4,066 matches
-
de extragerea făcută, a început prezentarea subiectului cu siguranță și dezinvoltură, până într-atât încât l-a lăsat pe monseniorul Bacilieri încremenit. «Și acum să trecem la punctul 3!...», începu Calabria. Episcopul, printr-un gest la mâinii și cu un surâs de mulțumire, l-a oprit: «Sufficit!» (E suficient atât!). «A intervenit Dumnezeu - va comenta don Giovanni, narând episodul - pentru că al treilea punct nu aș fi putut să-l prezint la fel de bine ca primele două, pentru că era încâlcit de citații latinești
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a dat prietenului său don Emilio Fabbro 50 de lire, pentru achiziționarea mobilierului. Ne aflăm în anul 1907 și, prin urmare, 50 de lire valorau destul de mult, dar evident nu îndeajuns cât să acopere toate cheltuielile. Don Calabria, cu un surâs dezarmant, îi spune glumind prietenului său: «Și adu-mi restul!». Și, nu se știe cum, rămâne un rest, care va fi folosit pentru a sărbători sosirea celor cinci copii și a celor doi asistenți. Apare «Casa Buoni Fanciulli» După ce a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Calabria. În primele momente, don Calabria voia să citească textul și, câteodată, obliga să fie refăcut; apoi, a sfârșit-o prin a se încrede total și se mulțumea să-și dea semnătura sau vreun cuvânt autograf. Și spunea cu un surâs de bunătate celor din preajma sa: «Vedeți, don Luigi răspunde celor care îmi scriu cu aceleași gânduri și cuvinte care îmi aparțin; le prinde din zbor». În domeniul educației avea o metodă proprie, dobândită la școala lui don Calabria și a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
în noul sector de activitate». Părea să aștepte un răspuns, însă deja stabilise cu don Calabria numele celui singularizat. Apoi, privindu-l în față pe cel interesat, îi spuse lent: «Tu ești, dragă don Alessandro». A coborât o tăcere apăsătoare. Surâsul lui don Rosa s-a stins și fața i s-a îngălbenit. Intrarea în noul sector de activitate a fost pur și simplu tragică. Să urmărim cronica unui preot prezent la eveniment: «E 1 mai 1936, prima vineri din lună
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
chiar și religioase, precum botezuri și căsătorii. Persoana voastră să fie îngrijită, dar nu rafinată... anumite rafinamente grăiesc de mondenitate. Fiți atenți la jocul de cărți; îl puteți permite altora, dar voi nu». Vreo recomandare de-a lui poate provoca surâsuri de compătimire. Trebuie să le încadrăm în timp și în loc. Dar preocuparea lui rămâne validă și actuală. Preotul e alter Christus, e segregat între oameni: orice mic compromis sau adecvare de-a sa cu mentalitatea mondenă distonează. Pentru preoți a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
General câțiva frați, pentru a le cere părerea asupra unor chestiuni legate de competența lor. Acest mod de a lucra a fost interpretat, de vreun preot mai tânăr, o portiță ca să nu aplice Constituțiile. Și încep să mârâie, cu un surâs ironic: «La Congregazione è clericale di diritto, ma laicale di fatto». Și se răspândește murmurarea, suspiciunea, neîncrederea. Se spionează gesturile, se cântăresc cuvintele și, până și, privirile superiorului general. Practic, ambientul preoților din Nazareth îi imputa lui don Calabria și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Părintele Mondrone s-a înfățișat la San Zeno in Monte și, după o scurtă așteptare la poartă, a fost însoțit în cămăruța modestă a lui don Calabria. Părintele Mondrone își amintește: «Eu descopeream în acel bărbat, care mă privea cu surâsul patern, dezarmant, imaginea celei mai adevărate umilințe. Expresia, atitudinea, cuvintele, totul grăiau în el despre umilință». Don Calabria vorbea încet, cu o anumită dificultate, cu anumite aluzii la Civiltà Cattolica și cu cuvinte de admirație pentru vreun preot ale cărui
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
îndreaptă spre ei cu pîinea și sarea tradiționale, așezate pe o tavă de argint și începe cu voce tremurată să-și țină discursul de bun venit, în timp ce grasa lui soție îi oferea împărătesei un buchet de trandafiri. Răspunzînd cu un surîs, împărăteasa ia buchetul cu mîna goală, se-nțeapă într-un spin și scoate un țipăt ușor. Împăratul, cu ochii la staroste, se întoarce iute spre împărăteasă și înțelegînd despre ce este vorba, mătură cu mîna pîinea și sarea de pe tavă
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
fost cumpărat de un american bogat făcînd o danie catedralei Sfîntu Petru...). Cardinalul Mathieu, vecinul său de stal la Capela Sixtină, care i-a zis, zîmbind: Întrucît nu vorbiți franțuzește, nu sînteți "papabil"" "Deo gratias", i-a răspuns cu același surîs cardinalul Sarto, care a trebuit, totuși, să se resemneze și să devină papă. În afara acestor două înmormîntări și a Conclavului, cît am fost secretar la Roma, am cunoscut și vizitele oficiale consecutive ale împăratului Wilhelm 51 și regelui Eduard al
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
observator la ultima sesiune a Micii Antante, care a avut loc în România (primăvara lui 1938, Sinaia), asistam la dezagregarea acestei formațiuni politice, altădată unită și eficientă. Primul ministru sîrb, Stoiadinovici, țăran zdravăn cu figură aspră, acoperind totul cu un surîs puternic și jovial, specific finețurilor alunecoase de balcanic, era trup și suflet adeptul politicii lui Hitler și foarte hotărît să lase Cehoslovacia să "cadă", încercuită de Anschluss 255. Nici toasturile rituale de colaborare sinceră, nici icrele negre și nici șampania
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
răbdare, acum voi fi abandonat și de impulsiunea revoltei. Incendiat de acest ultim abandon, mă voi prăbuși, precum Icar, întru dezorientare, spre craterul angoasei fără chip și temei conturat, total depersonalizată, spre vulcanul din erupția căruia mă vor întâmpina, cu surâsul lor de grotă infernală, demența și suicidul. Aceste două flageluri constituie finalitatea dramatică a celui care rămâne blocat sufletește la nivelul tentației revoltei împotriva divinului și a sorții, a celui care nu reușește întru voință să se desprindă de această
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
a liniștii așezării în sine, prin jertfirea capabilității de ascultare și tolerare a celuilalt, indiferent de superioritatea sau inferioritatea sa definitorie. Idolul reprezintă aici masca în care se investește omul decadent, o mască-capcană dincolo de care zeul privește și surpinde același surâs demonic ce tentează, spre a pierde, spița umană în aluncările unei maleficități ucigătoare. După evocarea viziunilor ce relevă conflictul dintre forțele divine reprezentate simbolic de înger, cei doi martori profetici, femeia înveșmântată cu soarele și forțele demonice ipostaziate mereu sub
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
vânturi premergătoare. Astfel, resimțind singurătatea demonic-istorică, voi bea din cupa altor nenorociri după ce am împlinit și eu, cu dăruirea inconștienței zvelte, umplerea acesteia până la marginile sale, până în extremul dionysiac al decadențelor mele nestăvilite, după ce mi-am asumat și eu magia surâsurilor femeii înveșmântate în purpură, reprezentare a babiloniei exacerbate. Icoana fiarei, numărul fiarei, Babilonul, cupele mâniei divine - iată alte câteva simboluri prin care textul Apocalipsei ne indică modalitățile de acțiune și intervenție ale forțelor transcendente la finalul timpurilor. Aceste simboluri încadrează
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
nordul Moldovei. În Herța trec cirezile în sunetele talangei în vreme ce evreul bătrân între flăcările lumânărilor cântă căderea Ierusalimului: Cine-aducea deodată cirezile din cîmp? Aveau și-atunci ochiul de sticlă, gâtul strâmb, dar aduceau în uliți baliga din pășune și în surâs o scamă din soarele-apune... Deodată după geamuri se aprindeau făclii; o umbră liniștită intra în prăvălii prin ușile-ncuiate și s-așeza la masă. Tăcerea de salină încremenea în casă și-n sloiul nopții jgheabul ogrăzii adăpa. Bunicul între flăcări de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
culcam pe spate și lăsam alene capul în poala ei. Fusul îmi sfârâia pe la urechi. Mă uitam la cer, printre frunzele dudului. De sus mi se părea că se scutură o ploaie albastră. - Ei, ce mai vrei, îmi zicea bunica. Surâsul ei mă gâdila în creștetul capului. - Să spui... Glasul ei dulce mă legăna; genele mi se prindeau și adormeam; uneori tresăream și o întrebam câte ceva; ea începea să spuie și eu visam înainte. Și niciodată nu va isprăvi basmul”. ( Barbu
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
ce-i binecuvîntat nu-mi potolește suferința, / Moartea, de-i refuzat, iute va aduce ușurare". To Miss Hoyland. 1768 / Către dra Hoyland. 1768 - "Tu ești substanța mea, iar eu sînt umbra ta"; De la tine doar eu îmi iau ființa"; În surîsul tău trăiesc, sînt liber; Cînd tu te-ncrunți, eu trebuie să mor". Epistle to the Rev. Mr. Catcott / Epistolă către Părintele Catcott - "nour învăluitor precum o mantie"; " Inspirația, pururi ascunsă-n noapte"; " Dacă favoruri tu ai dat Păgînului, Turcului sau
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
toată viața. Este vorba despre nevoile de apă, hrană, temperatură optimă, de somn, de evitarea a durerii, etc. Puțin mai târziu, apar trebuințele de adaptare la mediu, manifestate prin acomodare, imitație, supunerea copilului la atitudinea mamei, atitudini sociale (manifestate prin surâs). Urmează, după primul an de viață, trebuințele de cunoaștere a mediului manifestate prin explorare, manipulare, asimilare de cunoștințe. Modalitatea de a acționa în anumite împrejurări sau situații pentru satisfacerea unei trebuințe formează comportamentul persoanei. Comportamentele pe care omul le utilizează
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
Nu, cocoanelor elegante, domnilor consuli și domnilor străini veniți invitați și nein vitați la cortul domnesc, nu, nici călușarii ce ați văzut, nici hora pe cari ați văzut-o nu sunt cele naționale, nu sunt cele ce trebuiau să fie. Surâsul d-voastră s-ar fi prefăcut în admirațiune când ați ,fi văzut pe cele adevărate“ (TRC., an. XIII, nr. 1201, 1 iunie 1875, p. 1). Bacalbașa a reprodus, desigur, din memorie citatul din text, deci cu mare aproximație. 6. I.C.
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
el același lucru, simțea că nu-și mai poate încheia fraza pe care nu mai era stăpân. Și atunci - cabotin meșter cum era - se oprea scurt... Apoi rotunjindu-și privirile asupra auditoriului și rânjind frumoșii lui dinți albi într-un surâs seducător și șmecher, urma cu glasul blajin și ca într-o șoaptă: „Domnilor, n-aș voi să spun mai mult. Mă opresc aici“. Apoi, izbucnind deodată, ca un bubuit de tun: „Cine are urechi de auzit să auză!“ Tunete de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
avusese parte doar de cihăieli și de pietre. Toți vedeau în el „javra”, nu un înfometat. Antisentimental ca mod de gîndire, constat că sentimentalismul, sub forma bunătății celor „săraci și goi”, există. Citită undeva, scena mi-ar fi provocat un surîs de îngăduință față de autor, pe care l-aș fi bănuit că recurge la o pedagogie simplistă, de fabulă à la Vasile Militaru, ori la procedee melodramatice. Văzută, ea m-a impresionat. *Uneori simt pericolul de a mă reconcilia cu detractorii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am zărit pe Mircea Radu Iacoban. Părea că se află în căutarea cuiva. Are mersul pe care i-l știu din timpul facultății: trunchi aplecat, pași scurți, mîini pe care le mișcă într-un fel automatic. Salutat, răspundea prin scurte surîsuri, fără să se oprească, schimba repede mina în una preocupată, își aranja o meșă, și tot așa de mai multe ori. La un moment dat s-a hotărît să-și scoată, din buzunarul sacoului, pipa, s-o umple cu tutun
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
bine pe L.A., și care cred că locuiește la Vatra Dornei. Deasemenea cu poeta Elis Bușneag, redactor la editura „Eminescu”, care o aprecia mult pe L.A. La secția de traduceri a Uniunii Scriitorilor nu se păstrează manuscrisele, așa Încât traducerea după Surîsul Hiroshimei este probabil pierdută, deoarece nici poetul Eugen Jebeleanu nu știe nimic, așa cum v-a 59 Florin Mihăescu, arhitect din București. Publicist, prieten al Lovineștilor, Îndeosebi cu Vasile Lovinescu. A editat câteva volume ale scriitorului după 1989. 558 comunicat d-
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
vârstă preget să mă plec În fața sa. Totuși l-am rugat pe E. Serghe și pe N. Carandino să-i vorbească În chestiunea ce vă preocupă. Ei Îi sunt prieteni și poate vor obține măcar relații asupra textului francez al Surâsului Hiroșimei, dacă se află sau nu În posesia sa și firește, dacă e dispus să scrie câteva rânduri „in memoriam” pentru Lucreția Andriu (Neacșu). Cum vedeți, ceea ce am obținut e foarte puțin. În orice caz, v-am deschis un drum
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
creionul, dar sunt În grădină 403 și caut să mă bucur de primele raze ale soarelui. Aș putea zice, aceste sunt zile care seamănă a primăvară. Când În suflet trăiește un complex de senin și de relativă mulțumire, omul adaogă surâsul primăverii peste ele și trăiește Înainte pe drumul unui apus de viață, sau chiar pe poteca vieții În plinul ei, pentru că nu este timp să te mai uiți Înapoi. Poate că la ora aceasta când scriu, mata ești Într-o
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
numărul din septembrie al unei reviste”. Urmează o totală turmentare, ca un leșin. „Nu știu ce s-a mai Întâmplat cu mine. Căci stele verzi cât portocalele Îmi zburau pe dinaintea ochilor, un diavol milos foarte tânăr, dar cu fustă și cu un surâs perfid, Îmi dăruia un «fier de călcat dragostea» și tocmai când Îl Înghițeam cu oarecare sfiiciune, a apărut un geambaș cu o pendulă.” Trezirea autoarei vine o dată cu regăsirea a ceea ce Îi era familiar: suspiciunea și vigilența. „Ne putem Întreba de ce
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]