4,531 matches
-
S-a născut la 16 noiembrie 1942, în Iași. În 1968 a absolvit Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din București. După ce a debutat artistic strălucitor, în 1968 la Expoziția Tineretului, de la Sala Dalles din București cu portrete de o surprinzătoare finețe cromatică și psihologică, a participat la toate manifestările expoziționale colective, de grup, județene și interjudețene, republicane sau bienale precum și la expoziții românești peste hotare. În 1971, revista „Săptămîna” îl numea pe Ioan Gânju „artist cu o fantezie satanică, niciodată
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
toată inima lui Dumnezeu. A Lui să fie slava și gloria pentru tot ce a făcut El pentru mine și familia mea! CAPITOLUL 27 Alte momente frumoase... Au fost foarte multe reacții, care mai de care mai interesante și mai surprinzătoare, referitoare la acel eveniment deosebit din viața familiei noastre, și anume „nunta de argint”. Am avut parte, în acea perioadă, de foarte multe surprize. Ne-au vizitat foarte multe persoane deosebite atât din țară cât și din străinătate. Amintesc și
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
a recunoscut după 1895, când s-a stabilit la Oltenița." 4. ION ILIESCU ȘI-A COSMETIZAT BIOGRAFIA OFICIALĂ: PRIMELE VICTIME, DOUĂ MĂTUȘI, ARISTITA ȘI VERGINA Nu vom comenta fișa biografica a lui Ion Iliescu din Lumea liberă dar observăm o surprinzătoare contradicție în interviul acordat de fostul președinte săptămânalului VIP. Pe de o parte, Iliescu susține despre propriul său tata (Alexandru) că "a fost primul copil dintr-o familie cu cinci băieți", pentru ca mai apoi să recunoască, în același interviu, faptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
organizații Propagandă Due (P.2), de sub conducerea faimosului Licio Gelli au fost implicați, la rindul lor, în traficul cu petrol și produse petroliere rusești de la Jimbolia către Iugoslavia. Înscrierea lojei P.2 pe axa Moscova-Bucuresti nu este citusi de puțin surprinzătoare. Fost membru al guvernului Republicii de la Salo (ultimul guvern mussolinian), Lucio Gelli a emigrat după război în Argentina, unde s-a bucurat de protecția dictatorului Juan Peron și a soției sale, Evita. Acolo a fost descoperit de serviciile secrete sovietice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
cum s-a putut întâmpla asemenea aranjament? Pură întâmplare?, hazard ori că Cineva, acolo, Sus, dirija lumea! Apare soția în salon, cu dr. Stroie care, radiind de bucurie, spune: „Domnilor ofițeri, aveți o vizitatoare de inimă”. Rămân perplex în acest surprinzător moment; apoi bucuria de nedescris a celor ce ne regăseam după atâtea momente grele din vremuri și mai grele!!! Ne despărțisem, la mijlocul lui martie, la Priponești, cu trei luni în urmă. Mă condusese până la o anumită uliță izolată, martoră a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
am făcut cunoștință cu arta romanică reprezentată impresionant prin frescele aplicate pe bolțile special construite în urmă cu câțiva ani când acesta a fost renovat. Aparent diluată dar încărcată de culoare și istorie, arta romanică a Cataluniei, este impresionantă și surprinzătoare. După ce-am vizitat și sălile cu artă gotică, am hotărât să bem o cafea la Cafeteria Muzeului. Aici am fost reperați de către un român din Canada care auzindu-ne vorbind românește a fost bucuros să comunice cu noi, în
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mă plângeți? N-am învățat, nu știu să mor. Am adormit din întâmplare. Rugați-vă! Curând mă voi trezi... cu dor! pr. prof. MARIUS ȚION, Cluj-Napoca, 22 iulie 2006 Ada, o ființă telurică, înzestrată cu o sensibilitate și o candoare surprinzătoare, având o bucurie a vieții pe care a căutat să și-o împlinească atât în destinul propriu, cât și în destinele personajelor pe care le-a interpretat, dăruindu-se cu credință și cu o frenezie molipsitoare. Cu o mobilitate fizică
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Lagos". În zona de la sud de Temuco până la frontiera cu regiunea vecină, Aisen, cale de sute de kilometri, se pot întâlni vulcani de peste 2000 metri și zeci de lacuri care de care mai frumos și mai viu colorat, în game surprinzătoare de verde și albastru. Lacurile sunt de origine glaciară, formându-se în urma eroziunii milenare a solului și adunând ape din topirea zăpezilor. Mulți vulcani din zonă fiind activi, unele lacuri s-au format prin acumularea de lavă în albia râurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
din apropiere de Valparaiso, în Isla Negra, La Chascona din Santiago și La Quinta Michoacan. Astăzi toate pot fi vizitate, mai puțin ultima, în care a locuit în perioada 1930-1940. Biografia sa este de la început până la sfârșit captivantă, bogată și surprinzătoare. Neftali Ricardo Eliezer Reyes Basoalto pe numele său (Pablo Neruda este un pseudonim adoptat în 1920, după scriitorul ceh Ian Neruda), s-a născut la 12 iunie 1904 în mica localitate Parral situată la 400 de kilometri sud de Santiago
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
senzația ce ți-o dă de insulă care plutește în mijlocul unui lac. În apropiere, Praça dos Tres Poderes Piața celor trei puteri, cu Supremo Tribunal Federal, Congreso Nacional și Palacio de Planalto, palatul prezidențial. Trei realizări geniale ale lui Niemeyer, surprinzătoare prin forma lor și prin senzația de măreție și unicitate ce ți-o transmit. Am vizitat apoi Monumentul consacrat lui Juscelino Kubitschek, unde se află și locul de odihnă veșnică al ctitorului Brasiliei, înălțat în 1981 de Niemeyer, aceasta fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cărei pereți de sticlă de culoare albastră și violet filtrează o lumină ireala, dându-și o senzație de liniște de pe alta lume. O vizită prin Brasilia te ține mereu "cu sufletul la gură", prin imensitatea spațiilor, grandoarea și noutatea edificiilor, surprinzătoarele, elegantele și decorativele soluții găsite pentru construcții, grădini și fântâni, realizări pentru care capitala avea să primească în 1987 din partea UNESCO statutul de "patrimoniu al umanității". Și toate aceste minunății au apărut, inclusiv șoseaua de 800 kilometri și uriașul lac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
un nou proiect. Medeea la „La Mama“ Schimbările care se petrecuseră În mine m-au ajutat să iau decizii ce pot părea radicale, dar În acel moment ele au venit de la sine, firesc. Din perspectiva confortului cotidian, făcusem o alegere surprinzătoare, preferând apartamentului spațios din București, În care locuiam Împreună cu mama, o cămăruță de trei pe trei la „La Mama“. Dar, cum libertatea nu era proporțională cu metrii pătrați ai spațiului locativ, la București era inexistentă, la New York o simțeam nelimitată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
turnantă descoperind uneori grote amenințătoare, alteori interiorul castelului. Lucia se cățăra pe stânci, alergând În căutarea iubitului În timp ce-și cânta ariile! June Anderson era Lucia și știam de ce riscuri e capabilă din Puritanii la care lucraserăm Împreună. Era surprinzătoare, inventivă, se devota total rolului și nu Îi era teamă să Încerce imposibilul. Melomanii Învederați veneau s-o asculte cum „ia acutele“ În scena nebuniei. Imensă le era surpriza să constate nu numai că le lua cu o dexteritate uluitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
iubirii În ținuturi Îndepărtate, dacă În Europa dragostea nu mai e posibilă. Furtuni spectaculoase pe mare, folosind mașinăriile de scenă ale teatrului baroc, nu ca o reconstituire de muzeu, ci cu un clin d’œil contemporan, travestiuri savuroase și quiproquouri surprinzătoare, cutremure și vulcani În erupție, sălbatici din America fumând pipa păcii cu ocupanții spanioli și francezi, totul era pentru mine ca un cadou de fantezie exuberantă și joie de vivre din partea „doctorului“ Rameau. Coregrafia plină de vervă și baroc hip-hop
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de vibrații care conțin În mod potențial, În sânul lor, Întreaga realitate vizibilă- de la atomi la galaxii. Fizicianul nu poate demonstra existența unei componente spirituale În vibrațiile naturale, dar artistul probează acest fapt prin actul său creator, Într-o complementaritate surprinzătoare a lumii vizibile și a celei invizibile. Contactul lui Andrei Șerban, În 1970-1971, cu Centrul Internațional de Cercetări Teatrale condus de Peter Brook a fost cu siguranță benefic și chiar determinant, deschizându-i și revelându-i propria sa cale. Unele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
dreptate, cei care conduceau din umbră operațiunile erau bucătarul-șef, Nikolai Andreevici, și grădinarul-șef, Egor, amândoi niște bărbați cu ochelari, cu figuri serioase și cu tâmple cărunte, ca niște slujitori respectabili. Când era confruntat cu niște note de plată surprinzătoare și de neînțeles sau când se pomenea că dintr-odată s-au evaporat căpșunile de grădină sau piersicile de seră, tata, care era jurist și politician, se simțea rănit În mândria lui profesională fiindcă nu era capabil să țină piept
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
permanent alături de el, la Nisa. Fratele meu și cu mine, pe atunci În vârstă de trei și respectiv patru ani, ne aflam de asemenea acolo cu guvernanta noastră englezoaică; Îmi amintesc cum zăngăneau geamurile În adierea ușoară a brizei și surprinzătoarea durere produsă de o picătură de ceară de sigiliu fierbinte pe degetul meu. Cu ajutorul flăcării unei lumânări (care căpătase o paloare Înșelătoare din cauza razelor de soare ce scăldau lespezile de piatră pe care stăteam În genunchi), eram foarte preocupat să
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cunoșteau o anumită potecă din pădurile de dincolo de Batovo sub numele de „Le Chemin du Pendu“, locul preferat de plimbare al Spânzuratului, cum i se spunea lui RÎleev În societate; preferând această poreclă nemiloasă, dar În același timp eufemistică și surprinzătoare (pe vremurile acelea nu erau deseori spânzurați boierii), poreclelor Decembristul sau Insurgentul. Mi-e ușor să mi-l imaginez pe tânărul RÎleev În desișul verde al pădurilor noastre, plimbându-se În timp ce citea o carte, activitate ambulatorie tipică pentru epoca lui
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
-le pe cele mici, un punct cu o valoare artistică intrinsecă. 4 Ținând seama cât de multilateral părea Lenski și cât de amănunțit putea explica tot ce se referea la studiile noastre școlare, veșnicele lui tribulații de la universitate apăreau oarecum surprinzătoare. În cele din urmă, cauza lor s-a dovedit a fi totala lui lipsă de pricepere pentru problemele financiare și politice pe care se Încăpățâna să le abordeze. Îmi amintesc În ce fierbere a fost când a trebuit să dea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mistagogii trăiau Încă emoția unei poziții suspendate, instabile. Erau ciudat de conservatori În atitudinea lor față de literatură; pentru ei, pe primul loc era mântuirea sufletului, apoi urma tămâierea reciprocă și pe ultimul loc era arta. Privirea retrospectivă de azi consemnează surprinzătorul fapt că acești beletriști liberi din străinătate maimuțăreau gândirea Încătușată de acasă, decretând că este mai important să fii reprezentantul unui grup sau al unei epoci decât să fii scriitor individual. Vladislav Hodașievici se plângea În anii douăzeci și treizeci
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Eugen Simion, un critic a cărui stea începuse să urce vertiginos, condeiul critic cel mai prețuit, se pare, de Tiberiu Utan, „de aur”, după cum s-a exprimat el odată. În decembrie 1963, deci cu jumătate de an înainte de venirea mea surprinzătoare (în primul rând pentru mine) la Gazetă, Utan și-a asumat riscul, deloc mic chiar în condițiile de timidă liberalizare proprii începutului deceniului șase, de a-l angaja la principala revistă a Uniunii Scriitorilor pe Lucian Raicu, critic care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
întreprinderi țărănești. Începe marea vânătoare cu participarea întregului sat, tragică, pentru că vizează printre alții și pe unul de-al lor, trecut, într-o clipă de rătăcire, în tabăra adversă. Filmul nu e lipsit de o anumită simetrie schematică, de coincidențe surprinzătoare, de situații-limită, de momente dramatice, și chiar melodramatice, dar, în chip paradoxal, elemente care, într-un alt context, ar fi trebuit consemnate la scăderi, trebuie trecute aici la câștiguri: prin ele acțiunea devine mai patetică și mai dinamică. Pe fundalul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pui de pisică invizibil începe să miaune sfâșietor. Lamentația îl amuză însă pe copil, care râde înveselit, pare a se distra copios: „l-a părăsit mama lui”, ține să explice una dintre femei, cu vizibilă intenție de a corecta reacția surprinzătoare, „cinică” a omulețului de-o șchioapă. Care, derutându-ne și mai tare pe toți... trei, replică prompt: „Foarte bine” (foarte bine că l-a părăsit!). „Cum adică foarte bine”, întreabă vădit intrigată una din însoțitoarele lui. Nepăsător, copilul nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sunt, totuși, uneori atât de rău, ce să mai zic de cei care sunt, pur si simplu, răi...” * O singură dată în viață mi s-a întâmplat să mi se spună că aș fi - și eu - un șmecher. Acuzația, foarte surprinzătoare pentru mine, mi-a adus-o, în cursul unei discuții polemice destul de aprinse, nimeni altul decât Mircea Dinescu. * Pe sine Petru Dumitriu se numește un increvable și această definiție îmi amintește că într-un interviu filmat, prezentat în trei episoade
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
prea are chef de vorbă, deși eroul romanului nu uită să se recomande, să-i comunice că el este autorul Dicționarului personajelor sale, și pe Creangă, care îl acceptă, ironic-binevoitor, îl lasă să se țină de pulpana anteriului său etc.). Surprinzătoarele întâlniri sunt curmate de o voce autoritară care-l invită pe noul venit să se prezinte la poarta numărul cutare pentru vamă. Evident, se supune, dar când înaintează documentația, lista bagajelor sale, vameșul-șef înalță sprâncenele a mare mirare, zicând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]