KorAP: Find »[drukola/base=tăcut & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...157 158 159 ...276 >

6,881 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631

neguțător de piei de cotarlă, era și ea adevărată. Stoluri de vrăbii Își luau zborul și sfârâitul aripilor părea durduit de copite În goană; zborul guguștiucilor suna mai ascuțit decât șuierul gloanțelor. Dar cele care le luau răsuflarea erau zborurile tăcute ale bufnițelor și cucuvelelor. Ochii lor uriași, galbeni și orbi la lumina zilei, clipeau cu răutate, apoi păsările ucigașe Își descleștau ghearele păroase de pe ramuri, Întindeau aripi lungi, vărgate și pluteau, la numai câțiva pași de fundul Văii, În aerul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
să vorbească porcării despre Marianti, fata grecului. Le era rușine și s-o gândească de rău măcar; de vorbit, nici atât. O țineau bine ascunsă În suflete, ca pe ceva tainic și de mare preț. Era așa de frumoasă și de tăcută, când trecea lăsa În urma ei miresme de rai. Foiște, poetul, pictorul și profesorul Îi făcuse și poezii. Dar nimeni nu se supăra pe el și nu-l lua În seamă, căci știau cu toții că era neputincios ca bărbat. Mihai Enin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
mai mult așa, ca să nu se spună că nu l-a urecheat. Avea suflet bun mama lui. Era chioară și ochiul ei alb Îi punea În Încurcătură pe cei care o Întâlneau prima oară. Ea știa asta și devenise din ce În ce mai tăcută. Spre bătrânețe mulți credeau că amuțise pe vecie. Cei care o știau Îi uitaseră glasul; se speriau atunci când o auzeau scoțând vreun cuvânt. La Eleșteu, Marin Purcaru Își scălda turma În nămolul călduț, putred și Împuțit ca s-o scape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
silitor. Nu luase niciodată bătaie cu nuiaua la palmă. Câteodată, În preajma Eleșteului venea și se așeza Daie Gulu, ăl despre care se zicea că nu poate să moară și că se hrănește cu copii neascultători. Daie era, Însă, pașnic și tăcut și nu-i băga deloc În seamă pe ăi de Încercau să-l necăjească strigându-i „Daie, Daie, cur de paie!”. În prima seară la internatul școlii de meserii, elevii mai mari tăbărâseră pe el, Îl țintuiseră cu fața În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
din cap. După ce prada muri, șarpele Își desfăcu fălcile fără Încheietură și Începu s-o Înghită. Mamă-sa nu știuse să-l mângâie și-l lăsase să se Înrăiască. Se Însingura, vorbea rar și puțin, găsea În fiecare un dușman tăcut. Așa Își căpătase și porecla, nu neapărat din pricina capului mic, a mustății negre și a ochilor scormonitori. Copilărise prin Baltă, pe malul Dunării, pe ulițele satului, În pădurile dimprejur, pe câmpuri, prin văi. Se Întorsese la ele și le găsise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
coborând cu clipocituri moi, să dea ocol ochiului de apă Într-o Învârtire fără rost, de slăbiciune prinsă În capcană. Nevastă Își luase din alt sat. Fusese prima lui femeie. Lumea se mirase de frumusețea ei și de Însoțirea cu tăcutul și negurosul. Peste un an de la nuntă Îi născuse o fată. După care lucrurile se desfășuraseră nu după voința lui, ci mai mult singure ori cine știe... El se Împotrivise cum se pricepuse și cât Îl ținuseră puterile ca Întâmplările

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
a-mi rostui amara și săraca hrană pentru seară. Dar gându-acel prea mult nu adăstă căci, În vijelie de smoală și pucioasă, iadul cel negru Raiu-l izgoni. Muza se stinse În colțul ei albastru și-n loc de mângâioase și tăcute vorbe, În aerul odăii prinseră a se-nvârti spurcate creaturi din afunduri și Împuțiciuni scăpate: dihănii și monștri cu gheare-ascuțite, noroi și strigoi, pricolici, vârcolaci, năluci, arătări, un zgripțor de sânge-nsetat; negre stoluri de-naripate reptile și rău, printre ele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
de grâu, o mână de scoici și i-au Înfășurat Într-o piele de bivol. I-au dat În grija zeităților și au plecat și ei, cu pașii grei de tristețe. N-au apucat să se Îndepărteze de locul acela tăcut, că intrarea În grotă s-a prăbușit și a Închis În măruntaiele negre ale dealului cele două trupuri și povestea lor. După legile de atunci, Păgubitul trebuia să ceară de la Urmaș oarece gloabă. În caz de refuz, se lăsa cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
care luptătorii se ascund Înainte să pornească la atac. Nici măcar unul dintre ei nu are habar că jocurile lor războinice sunt menite să cinstească iubirea dintre Fiu și Aleasă. Și chiar nu cred că ar fi bine ca dealul acela tăcut să se desfacă din nou și să-și nască taina. Mergeți pe lângă gard și ziceți bună ziua la toată lumea... * * * Când În Satul cu Sfinți se găsise Într-o rană a pământului un ditamai ciolanul de animal uriaș și străvechi, În jocurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
să ne omorâm?” Încercase Vieru să-i mângâie. „Luăm nițică trânteală și gata. Mai are școala microscoape.” „Ia veniți, mă, Încoace!” auziseră băieții un glas din Întuneric, câțiva pași mai Încolo, și recunoscuseră vocea Colonelului pensionar și veteran de război. Tăcuți și plini de supușenie respectuoasă, cei trei se Îndreptaseră către casa fostului ofițer și-i ziseseră Într-un glas bătrânului „săru’ mâna”. Îl știau de când se știau și pe ei; de când aflaseră Însă la școală faptele de arme ale veteranului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
lumii. Singurul. Atotputernicul. După prima noapte lucrurile s-au ostoit, amețeala dată de furia oarbă se prefăcuse Într-o obsesie dureroasă - chiar și fizic! - a acuplării cu orice preț. Pe aragaz se Încălzeau Întruna apă, mâncare; țigări, vin și - gest tăcut și delicat - cutiuțe cu balonașe (care trebuie că fuseseră destul de scumpe și de greu de găsit) ne aduceau prietenii mei, care se Îngrijoraseră la un moment dat, văzând că nu mai apărem, și bătuseră cu pumnii În ușă. Apoi, tăcuți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
tăcut și delicat - cutiuțe cu balonașe (care trebuie că fuseseră destul de scumpe și de greu de găsit) ne aduceau prietenii mei, care se Îngrijoraseră la un moment dat, văzând că nu mai apărem, și bătuseră cu pumnii În ușă. Apoi, tăcuți, fără să facă glume ori aluzii deșucheate, ne aduceau, din când În când, fără să intre, În pungi ieftine de plastic, cele pomenite mai sus. Mă Întreb: oare de ce nu-i țin minte chipul? Avusesem destulă vreme s-o descopăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
și varza Înghițite la cantină. Adormeai aproape imediat ce te lungeai pe salteaua găurită: din pricina oboselii și a puținătății oxigenului. Atunci eu am adormit strângând În mână borcănașul cu untură. Aveam lacrimi pe obraz și mă simțeam Învăluit, ocrotit de bunătatea tăcută și fără margini a prietenului meu Biberu... M-am gândit să mă arunc În Dunăre, să mă scufund cât pot mai mult și brusc să trag În plămâni apă. Am Înțeles că se moare destul de repede În felul ăsta. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-și facă rost de unul și să-l Împodobească așa cum se cuvenea. Auzind toate acestea, Directorul luase liniștit reclamația de pe biroul plutonierului, o rupsese și o aruncase la coșul de gunoi. Fără să spună nimic altceva În afară de bună ziua, o luase tăcut și neguros către casa lui Foiște. În timp ce cobora coasta dinspre Dunăre a satului, mormăia În barbă vorbele grele pe care avea de gând să le azvârle nemernicului. Se răstise la tușa Tinca, mama poetului, și se repezise spre odaia În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
fusese călcat de milițieni. Se găsiseră la el zeci de saci cu soia și floarea-soarelui ascunși după niște lemne sub un șopron. Omul fusese legat, trimis În judecată, și abia peste cinci ani se Întorsese acasă, pentru bună purtare, slab, tăcut și cu un tremur al mâinilor pe care nu-l putea cu nici un chip stăpâni. Cu prilejul scotocirii după bucatele dosite, milițienii tulburaseră viețuirea pașnică a coloniei de șobolani, instalată În lemne, În galerii subterane, În preajma nepăzitului belșug. Omul care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
o luase domol, dar hotărât, către casă, unde urma să-i tragă femeii o cuvenită mamă de bătaie ce l-ar mai fi Înălțat nițel În ochii tovarășilor săi de pahar. Numai Daie Gulu, cu toate că el era sărbătoritul, se arăta tăcut și cu mințile și sufletul În altă parte. Ectoraș cunoștea acea privire pierdută din urmă cu vreo două luni, când tată-său, Directorul, pusese o vorbă la șeful unei cete de țigani ce muncea cu ziua pe câmpurile sau prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
arunce - spre a-și arăta disprețul - În apele reci, adânci și aducătoare de moarte părea un om la locul lui: Își Înjghebase o gospodărie frumușică, avea nevastă supusă și trei copii. În fiecare noapte, Însă, o zărea stând cuminte și tăcută Într-un colț al odăii luminate de pâlpâirea slabă a candelei pe mama lui Lică, așa cum o zărise cu ani În urmă, printre buruienile Înalte din preajma Gropanului, privind la cele ce se Întâmplau cu trupul mort al băiatului ei. Pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082

dragi mi‐apar mereu‐nainte: De lume răzlețită și sfioasă, În ramă de salcâm zăresc o casă, și‐ n casă, într‐ un colț întunecat, Văd un copil, de mama lui certat ... El mâinile și‐ ntinde spre iertare - Dar ea‐i tăcută și ne‐ ndurătoare. Din toți câți trec, nu‐ i nimeni să‐l aline ! și plânge ‐ năbușit copilul - ș‐adoarme în suspine ... Dar peste noapte‐o biruiește dorul - Din somnu‐i sare mama, și spre ungherul unde‐ i doarme‐ odorul Pășește

Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
creator de aforisme, sprijinitor de școală nouă. 205 AMINTIRI DIN COPILĂRIE șI ADOLESCENȚĂ (FRAGMENT ) Mama mea mă iubea cu toată puterea unei naturi concentrate și a unei vieți, care fusese tristă . Mi s‐a spus că era o femeie înaltă, tăcută și frumoasă. Ea suferise mult, căci multă vreme luptase cu cea mai grozavă sărăcie, lucrând zile și săptămâni la o cusătură, pentru care lua câțiva lei, căci bunica mea rămăsese fără mijloace. Numai mai târziu, î ncepu să aducă acasă

Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
bunici Din frageda‐mi pruncie. Torcea, torcea, fus după fus, Din zori și până‐n seară; Cu furca‐ n brâu, cu gândul dus, Era frumoasă de nespus, În portu‐ i de la țară. Căta la noi așa de blând, Senină și tăcută; Doar suspina din când în când La amintirea vreunui gând Din viața ei trecută. De câte ori priveam la ea, Cu dor mi‐ aduc aminte Sfiala ce mă cuprindea, Asemuind‐ o‐n mintea mea Duminicii Prea Sfinte... Din Patriarhale O MAMA I

Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
mici ... mai mici ... Stânjenei, și crini, și nuferi Nu ți‐ i dat prin ani să strângi. Dormi ... vei învăța să suferi, Dormi, veți învăța să plângi. Liu‐ liu ... liu‐liu ... mugur mic, Suntem slabi și de nimic. Dormi cuminte, dormi tăcut, Plângi cumva că te‐ai născut? Tinerețea ta‐ i sortită Să se stingă în neștire, Stearpă și dezamăgită, Fără dor, fără iubire. Nani ... ochișorii mei Cât timp lumea n- o știi ce‐i. Liu - liu, prunc, prin anii lungi Plec

Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
amăgire lașă! Abia întorși acasă, bănuim Prezența lor străină și vrăjmașă Asemeni cu o mână uriașă Întinsă după noi din țintirim. 281 Ies din pereți, alunecă ușor și calcă fără zgomot pe podele, Trec aburoși prin uși și prin perdele, Tăcuți și groaznici în tăcerea lor. Făptura lor, atât de dragă ieri, Ne înspăimântă astăzi și ne‐nghiață. și chipul lor nu‐ i cel de‐aici din viață, E cel de dincolo, cu ochi de ceață și cu obrazul supt de

Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
la 18 ianuarie 2009, când s‐a anunțat decesul său într‐ un spital la Chișnău după un accident de mașină când se întorcea de la o mare manifestare culturală închinată lui Eminescu). BUZELE MAMEI Iar buzele tale sunt, mamă, O rană tăcută, mereu, Mereu presurată cu țărna Mormântului tatălui meu. O, buzele ce sărutară Al tatei mormânt Mai mult ca pre dânsul, Pre tata‐n Puținii lui ani pre pământ. Acuma când nu te poți, mamă, De sarea din șale pleca, Cine

Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
icoane vechi și sfin te ! Figura ta cuminte, duioasă și senină, Răsare, scumpă mamă, din vremile acele, Ca o madonă sfântă, scăldată în lumină. Ce clară stă‐ n pervazul copilăriei mele Figura ta cuminte, duioasă și senină! La patul meu, tăcută , veghind neadormită, Încet, pe fruntea‐mi arsă de friguri, mâna‐ ți luneci, În mine‐ți stă viața ... întreaga ta ursită; și după cum mi‐ s ochii, te bucuri sau te‐ntuneci, La patul meu, tăcută, veghind neadormită. Din câți copii pe

Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
duioasă și senină! La patul meu, tăcută , veghind neadormită, Încet, pe fruntea‐mi arsă de friguri, mâna‐ ți luneci, În mine‐ți stă viața ... întreaga ta ursită; și după cum mi‐ s ochii, te bucuri sau te‐ntuneci, La patul meu, tăcută, veghind neadormită. Din câți copii pe lume‐s, nici unul nu‐ i ca mine. și cât mă vezi de mare în planurile tale ! ... La zodii chiar s‐arată cum am s‐ ajung de bine, și ce măriri m‐ așteaptă în norocoasa

Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]