4,810 matches
-
se află pe malul drept al Mureșului, vizavi de Lipova, pe dealul Cioaca Tăutului. A fost construită după primele invazii ale tătarilor în zonă și este atestată documentar din anul 1278. se află pe lista monumentelor istorice, . Cetatea a fost construită către sfârșitul secolului al XIII-lea de către o familie nobiliară. Prima atestare documentară datează din anul 1278, când banul Pál donează
Cetatea Șoimoș () [Corola-website/Science/312428_a_313757]
-
amenințând că "își va instala tronul în mijlocul țării sârbilor". Ambele părți au făcut pregătiri minuțioase. Mihail și-a chemat în ajutor aliatul, pe Basarab I domnul Țării românești, care i-a trimis un corp semnificativ, precum și detașamente de oseți și tătari, un total de 3,000 de oameni. Armata lui Mihai era estimată de contemporani la 12,000 de oameni. Ștefan Uroš și-a întărit oastea suplimentând lefegiii spanioli și germani (circa 1,000 de soldați din fiecare), luptători experimentați care
Bătălia de la Velbužd () [Corola-website/Science/312466_a_313795]
-
Dimitrie, Marie, ...neamul lor ca și pre dânșii să-i ierte milostivul Dumnezău. Zugrăvitu-s-au acest sfânt altar al doilea ... meșterul zugrav Dimitrie Ispas și Ștefan, 1806. Și fiind preot popa Teodor de la Agârbici cu ...Petre. Ficurator a fost Tătar Onisie, birăul satului Costea Teodor, sfătul au fost Costea Gheorghe august în 15. Lăcașul a fost ridicat de către credincioșii satului, în prima jumătate a secolui al XVIII-lea. Nu se află urme scrise despre data zidirii, dar s-a păstrat
Biserica de lemn din Straja () [Corola-website/Science/312912_a_314241]
-
al doilea. Pentru a înlătura posibilitatea unui atac mongol asupra teritoriilor cruciate, dar și pentru a avea un aliat eficace împotriva sultanului Egiptului, într-un viitor război, Ludovic al IX-lea, folosind același procedeu, darurile bogate, s-a adresat hanului tătar din Karakorum (Mongolia), Munke, solicitându-i o cooperare militară. Tratativele au fost purtate de un călugăr franciscan, Guillaume Rubruquis, și ele s-au soldat în 1253 cu o alianță franco tătară, prima alianță de acest fel, scopul ei fiind distrugerea
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
ungurilor, care, cu consimțământul papei, au atacat Țaratul vlaho-bulgar în jurul anului 1230 și în 1238. După campania din 1230, Ioan Asan al II-lea pierde teritoriile nord-dunărene, iar regele Ungariei înființează banatul Severinului în Oltenia. După invazia mongolă din 1241, tătarii pun stăpânire pe Muntenia și pe nordul Dobrogei. Ioan Asan II a murit în 1241. După 1241, țaratul a pierdut o mare parte din teritoriile dobândite de Ioan Asan al II-lea, precum și rolul preponderent în politica balcanică. Fiul său
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
pentru care a fost inclus în delegația care a pledat cazaul cazacilor la Varșovia în fața regelui Poloniei, Władysław al IV-lea. Îndeplinindu-și serviciul militar sub comanda magnatului polonez, marele hatman Stanisław Koniecpolski, el a participat la campania victorioasă împotriva tătarilor crimeeni în 1644. În această perioadă, după cum arată documentele vremii, Hmelnițki a avut o întâlnire la Varșovia cu ambasadorul francez, contelel De Bergie, în timpul căreia s-a discutat posiblitatea participării cazacilor la luptele din Franța. Există surse care afirmă că
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
Motrona, dar nu s-a bucurat de succes în încercarea de a-și recăpăta pe cale legală moșia. În toată această perioadă, el s-a întâlnit cu mai mulți lideri polonezi importanți, pentru a discuta problemele participării cazacilor la războiul cu tătarii, aceste ocazii fiind folosite și pentru pledarea propriului caz, din păcate pentru el, fără succes. În vreme ce Hmelnițki nu găsea niciun fel de sprijin la oficialii polonezi, el și-a găsit în rândul cazacilor prieteni și subordonați. Cum problemele cazacilor erau
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
de ridicare la luptă a cazacilor. Scrisori ale hamtmanului fost trimise în numeroase regiuni ale Ucrainei cu chemări la luptă adresate cazacilor și țăranilor ortodocși. Hatmanul a reușit să cumpere arme și muniție, iar emisarii săi au ajuns la hanul tătarilor , Islâm al III-lea Ghirai. Polonezii au privit cu o oarecare nepăsare veștile despre noua revoltă a cazacilor. Cele două tabere și-au trimis liste cu cereri: polonezii au cerut cazacilor să-i predea pe liderii rebeliunii și să-și
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
Sici. Cazacii, în loc să-i aștepte în pozițiile fortificate, așa cum făcuseră de numeroase ori până atunci, au ales în schimb să iasă în întâmpinarea polonezilor. Cele două armate s-au ciocnit pe 16 mai 1648 la Jovti Vodi, unde, ajutați de tătarii lui Tugai Bei, cazacii au reușit să-i înfrângă pentru prima oară în mod hotărâtor pe polonezi. Cazacii au reușit să obțină o nouă victorie împotriva polonezilor la Korsun pe 26 mai 1648. Aceste succese s-au remarcat în primul
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
soldații au fost hotărâți în tipul manevrelor și atacurilor și, ceea ce a fost mai important, Hmelnițki nu numai că reușit să convingă un mare număr de cazaci înregistrați să i se alăture, dar a reușit și să obțină sprijinul hanului tătarilor. Tătarii aveau să devină cel mai important aliat al cazacilor în timpul bătăliilor care aveau să vină. În ziua de Crăciun a anului 1648, Hmelnițki și-a făcut o intrare triumfală în Kiev, unde a fost salutat ca „Moise, salvatorul, mântuitorul
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
au fost hotărâți în tipul manevrelor și atacurilor și, ceea ce a fost mai important, Hmelnițki nu numai că reușit să convingă un mare număr de cazaci înregistrați să i se alăture, dar a reușit și să obțină sprijinul hanului tătarilor. Tătarii aveau să devină cel mai important aliat al cazacilor în timpul bătăliilor care aveau să vină. În ziua de Crăciun a anului 1648, Hmelnițki și-a făcut o intrare triumfală în Kiev, unde a fost salutat ca „Moise, salvatorul, mântuitorul și
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
odată cu îndesirea atacurilor poloneze încununate de succes. Ca urmare, a fost semant tratatul de la Zboriv de pe 18 august 1649, care avea prevederi nefavorabile pentru cazaci. Cazacii au fost înfrânți mai apoi în bătălia de la Berestechko de pe 18 iunie 1651, unde tătarii l-au trădat pe hatman, mai mult chiar, l-au luat prizonier pe Hmelnițki. În urma înfrângerii, cazacii au pierdut aproximativ 30.000 de oamanei și au fost siliți să semeneze tratatul de la Bila Țerkva, favorabil statului polono-lituanian. Tratatul a fost
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
000 de oamanei și au fost siliți să semeneze tratatul de la Bila Țerkva, favorabil statului polono-lituanian. Tratatul a fost repede încălcat, iar în anii care aveau să vină, cele două părți s-au aflat într-o stare continuă de război. Tătarii din Crimeea au jucat în această perioadă rolul hotărâtor, ne permițându-i niciunei părți să câștige în mod decisiv. Interesul tătarilor era să împiedice atât Uniunea statală polono-lituaniană cât și Ucraina să devină prea puternice și să câștige un statut
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
iar în anii care aveau să vină, cele două părți s-au aflat într-o stare continuă de război. Tătarii din Crimeea au jucat în această perioadă rolul hotărâtor, ne permițându-i niciunei părți să câștige în mod decisiv. Interesul tătarilor era să împiedice atât Uniunea statală polono-lituaniană cât și Ucraina să devină prea puternice și să câștige un statut de putere regională. În aceste condiții, Hmelnițki a început să caute un nou aliat. Deși cazacii își câștigaseră "de facto" independența
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
Ucrainei în Țaratul Rusiei, iar mai târziu în Imperiul Rus și Uniunea Sovietică. Ca urmare a semnării tratatului de la Pereiaslav, harta geopolitică a regiunii s-a schimbat, apărând un nou competitor în zona, Țaratul Rusiei, iar foștii aliați ai cazacilor, tătarii, au trecut de partea polonezilor. Aceasta a dus la intensificarea stării de nesiguranță în zonă, tătarii nemaiavând nici un motiv să nu declanșeze raiduri de jaf, ceea ce a dus la depopularea unor întinse regiuni din Ucraina. Cazacii, sprijiniți de armatele țariste
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
semnării tratatului de la Pereiaslav, harta geopolitică a regiunii s-a schimbat, apărând un nou competitor în zona, Țaratul Rusiei, iar foștii aliați ai cazacilor, tătarii, au trecut de partea polonezilor. Aceasta a dus la intensificarea stării de nesiguranță în zonă, tătarii nemaiavând nici un motiv să nu declanșeze raiduri de jaf, ceea ce a dus la depopularea unor întinse regiuni din Ucraina. Cazacii, sprijiniți de armatele țariste, au cucerit posesiunile polono-lituaniene din Belarus, reușind în 1654 să-i alunge din aproape întreaga regiune
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
în 1654 să-i alunge din aproape întreaga regiune. Situația s-a complicat și mai mult când în conflict a intrat o nouă putere, Suedia. Suedezii erau adversari declarați atât ai rușilor, cât și ai polonezilor, dar, în primii ani, tătarii și-au concetrat atacurile împotriva polono-lituanienilor. Hmelnițki a negociat cu suedezii pentru a-și coordona acțiunile împotriva Uniunii polono-lituaniene. În 1656, principele Transilvaniei, Gheorghe Rákóczi al II-lea, s-a alăturat luptei antipoloneze. Uniunea statală polono-lituaniană a supraviețuit miraculos în fața
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
serie de înfrângeri în Polonia, în ciuda ajutorului dat de Transilvania. În condițiile relațiilor diplomatice dificile cu rușii și a eșecurilor în Polonia, Hmelnițki a fost obligat să facă față unei serii de rebeliuni ale cazacilor din subordinea sa. În plus, tătarii, care deveniseră între timp aliații polonezilor, se pregăteau pentru o nouă invazie în Ucraina. Deși era foarte bolnav, Hmelnițki a continuat activitatea diplomatică intensă. Pe 22 iulie, Bogdan Hmelnițki a suferit o hemoragie cerebrală și a murit în seara zilei
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
drept dezastruoasă. Acest punct de vedere special a fost susținut printre alții de marele poet ucrainean Taras Șevcenko, care a fost unul dintre cei mai aspri critici ai hatmanului. Reputația lui Hmelnițki a fost zdruncinată în timpul vieții de alianța cu tătarii, care au luat în sclavie un mare număr de țărani ucraineni. Se consideră că a fost vorba de o anumită indiferență a cazacilor și a liderilor militari față de „hlopii”, oamenii simpli ucraineni). Ca o concluzie, se poate spune că imaginea
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
și firului de apă al Șiretului. În timp această primă așezare a devenit neîncăpătoare și vatra s-a mutat către nord aproximativ 500&nbdsp;m pe un teren plat mai încăpător, care astăzi poartă numele de "Țintirim". În preajma anului 1500 tătarii în urma unei năvăliri au ajuns cu jaful până la Țintirim, iar locuitorii de aici s-au retras în păduri pe valea pârâului Valea Seaca, unde au și rămas. Ulterior oamenii locului - excepție cei din satul Mândrișca - au fost împământeniți aici de
Comuna Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/310143_a_311472]
-
1403, 1412, 1474. Faptul că Tinca și împrejurimile sale sunt amintite în aceste documente scrise demonstrează că așezările de aici sunt, de fapt, mai vechi. Ipoteza e susținută și de unii istorici, care afirma că, în urma distrugerii cetății Oradea de către tătari în anul 1241, autorul lucrării \"Carmen mizerabile\" - Rogerius - s-ar fi refugiat pe aceste meleaguri locuite, împreuna cu alți concetățeni de-ai săi. Începând cu cea de-a doua jumătate a secolului al XV-lea și până pe la sfârșitul secolului
Comuna Tinca, Bihor () [Corola-website/Science/310211_a_311540]
-
element singular în arhitectura Maramureșului istoric. În interior se păstrază o parte din zalele lui Pintea Viteazul, haiduc legendar al Maramureșului care zice-se și-a lăsat el însuși în grija bisericii cămașa de zale și coiful, după lupta contra tătarilor în 1717. Pictura interioară este alcătuită din scene despărțite prin dungi de culoare. Figurile sunt desenate pentru a fi văzute de aproape ca în miniaturile manuscriselor după care pictorul s-a inspirat. Predomină culorile deschise, luminoase, curate și armonizate. Întreg
Biserica de lemn din Budești Josani () [Corola-website/Science/310267_a_311596]
-
consolă, deschisă, cu arcade pe stâlpi și acoperiș înalt, piramidal. De remarcat că în vârf, imediat sub cruce, se află o semilună din metal, despre care se spune că a fost amplasată pentru ca biserica să nu fie distrusă de năvălitorii tătari și turci. Este cunoscut faptul că în incursiunea lor în Maramureș, din anul 1717, tătarii au incendiat toate comunitățile de pe Valea Izei cu bisericile și casele lor și au luat mulți robi, scăpând doar biserica din Ieud, datată în 1364
Biserica de lemn din Poienile Izei () [Corola-website/Science/310273_a_311602]
-
imediat sub cruce, se află o semilună din metal, despre care se spune că a fost amplasată pentru ca biserica să nu fie distrusă de năvălitorii tătari și turci. Este cunoscut faptul că în incursiunea lor în Maramureș, din anul 1717, tătarii au incendiat toate comunitățile de pe Valea Izei cu bisericile și casele lor și au luat mulți robi, scăpând doar biserica din Ieud, datată în 1364, și cea din Poienile Izei, protejată de semiluna islamică. Este una din cele mai frumoase
Biserica de lemn din Poienile Izei () [Corola-website/Science/310273_a_311602]
-
Cele patru vânturi dezlănțuiteși animalele înapoind trupurile oamenilor pentru judecată, iar cealaltă - Învierea morților. Pe pereții de nord și sud sunt înfățișate cetele celor drepți (împărați, patriarhi, sihaștri, călugări, mucenici și mucenițe) și neamurile păcătoșilor, în costume pitorești (evrei, turci, tătari, "arapi" și țigani), îndreptându-se spre scaunul judecății. Iadul descris în amănunțime se prelungește până la jumătatea peretelui nordic, unde apare capul de reptilă al monstrului Leviathan, cu gura căscată, din care țâșnesc flăcări. Se descifrează "mincinosul spânzurat de limbă", cea
Biserica de lemn din Poienile Izei () [Corola-website/Science/310273_a_311602]