KorAP: Find »[drukola/base=timid & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...157 158 159 ...210 >

5,246 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326

și Avocado a Început să mânjească topul mamei ei cu și mai multă ciocolată. De data asta, Claudia nu a observat-o sau s-a prefăcut că nu o observă. —Zâmbește, scumpo, gânguri spre Avocado, zâmbește. Când micuța a devenit timidă și, În loc să zâmbească, și-a Îngropat fața În umărul mamei sale, expresia Claudiei a Împietrit. A plasat imediat copilul bonei. În timp ce Avocado era Îngrămădită iar În mașină, zâmbetul Claudiei a revenit și actrița În Început să-și fluture părul și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
cum să le investești așa Încât să obții la returnarea taxelor cât mai mult. Nu era tocmai bine că mătușa Sylvia, care nu era chiar scoasă din pepeni, ci se simțea bine, Îl tot Încuraja. Zi mai departe, Nigel. Nu fi timid. Spune-ne cum i-ai ajutat pe Osbourni cu strategia de plată a impozitelor. —A, păi asta n-a fost deloc ușor, spuse el, lăsându-se În scaun și bătând darabana. Vedeți, de la modificarea legii taxelor din 1998, se impozitează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
pe loc. Ochii i se Îndreptară spre fața femeii. —Jill! Ce Dumnezeu cauți aici? După expresia uimită pe care o avea pe față, Jill era la fel de șocată ca și Ruby. —Am o Întâlnire de afaceri importantă mâine, se bâlbâi Jill, timidă, de parcă ea ar fi fost cea vinovată. Își drese glasul. — Am venit după niște hârtii. Atunci Ruby observă că Jill era Însoțită. Lângă ea era Tom Hardacre. Îl recunoscuse de la televizor. Arăta și mai bine În carne și oase. Totuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394

cunoștea mult prea bine, ca să nu-și dea seama. — Ce ai? — Puțină febră. Mi-a adus un pahar în care bolborosea o aspirină. A avut poate un presentiment, dar l-a alungat în grabă. Sarcina o făcea să aibă o timidă încredere. Pentru prima oară privirea ei se desprindea de prezent și avea curajul să meargă mai departe. Eu fusesem cel care o făcuse să-și ridice capul spre orizontul acela binevoitor de care ea se rușina să-l dorească. Mama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350

devine da pe buzele ei. —Kerli, îi șoptește el la ureche. Și valsează până în dormitor. Lacomi, le spune Anne. O, da, sunt lacomi. Continui să dau paginile, înfometat după știri despre noi. O însemnare îmi atrage atenția. Peter este foarte timid, dar nu îndeajuns de timid pentru a nu recunoaște ce fericit ar fi dacă nu și-ar mai vedea părinții un an sau doi. Șchiopătez prin anexa secretă, țopăi de la un perete umed și dărăpănat la altul. Mă sufoc aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
Kerli, îi șoptește el la ureche. Și valsează până în dormitor. Lacomi, le spune Anne. O, da, sunt lacomi. Continui să dau paginile, înfometat după știri despre noi. O însemnare îmi atrage atenția. Peter este foarte timid, dar nu îndeajuns de timid pentru a nu recunoaște ce fericit ar fi dacă nu și-ar mai vedea părinții un an sau doi. Șchiopătez prin anexa secretă, țopăi de la un perete umed și dărăpănat la altul. Mă sufoc aici, prea mare pentru tavanele joase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
nu a fost înfometat; acest copil a fost crescut cu pizza, înghețată și Big Mac-uri, deși nu pare americancă -, stă lângă statuie, are degetele în jurul capului Annei Frank, codițele ei blonde se odihnesc pe capul Annei, cu un zâmbet timid, dar mândru. Lächeln, strigă un bărbat din spatele meu, deși, dacă fetița ar zâmbi mai larg, fața ei ar plesni. Lächeln, se aude ecoul, de data aceasta, o voce de femeie. Mă întorc și văd un cuplu, chipul tatei este ascuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309

Fima, durduliu, șleampăt, zâmbind ca un copil rușinat, cu genunchii și mâinile pline de noroi, doctorul Wahrhaftig se simți cuprins de o bucurie amestecată cu afecțiune și de o dorință aprigă de a-l dojeni. Era un om blând, puțin timid, din cauza sensibilității excesive ochii i se umpleau deseori de lacrimi pe care reușea cu greu să le ascundă, mai ales când cineva se scuza față de el și Își cerea iertare. Poate de asta se străduia mereu să pară sever, ba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
cei din jur țipând la ei și certându-i. Dar venind de la el, mustrările se dovedeau a fi politicoase și nejignitoare. —A! Excelență! Herr Major General von Nisan! Direct din tranșee! Ar trebui să-ți dăm o medalie! Fima spuse timid: —Am Întârziat puțin. Îmi pare rău. Am alunecat la intrare. Cu ploaia asta de-afară... Wahrhaftig răcni: A, da! Din nou Întârzierea asta fatală! Din nou această force majeure! Și pentru a suta oară Îi spuse lui Fima gluma despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Nu știu. Ai cumva un nume? —Mă cheamă Fima. Efraim. Pe mine Annette. Ești căsătorit? —Am fost, doamnă. De două ori. Aproape de trei ori. —Și eu sunt pe cale să divorțez. Mai bine zis, să divorțeze el de mine. Ești prea timid ca să te uiți la mine? Ți-e teamă c-o să fii dezamăgit? Sau vrei numai să fii sigur că nu va trebui să eziți dacă să-mi dai sau nu bună ziua, În caz că ne vom Întâlni pe stradă? —Cu zahăr și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
să fim neapărat ori schilozi, ori ucigași? A treia alternativă nu există? —La vârsta de douăzeci și cinci de ani, continuă Annette, după câteva iubiri, o Întrerupere de sarcină și o diplomă În istoria artelor, Întâlnesc un tânăr ortoped. Un băiat liniștit, timid, foarte neisraelian, dacă Înțelegi ce vreau să spun, un om fin, care mă curtează cu delicatețe, ba chiar Îmi trimite În fiecare zi câte o scrisoare de dragoste politicoasă, dar nu Încearcă niciodată să mă atingă. Un om muncitor și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Îi scoți prima oară din apă Își dau seama că fără ea nu pot trăi. Nu contează. Să știi că nu glumesc. Cred exact ceea ce ți-am spus despre bleu și despre păr. Și tu ești un scump, zise Tamar timid. Ești foarte cult, poet și câte și mai câte. Un om bun. Problema e că ești copilăros. E pur și simplu de necrezut cât de copilăros poți fi. Uneori aș vrea să vin la tine dimineața să te bărbieresc cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
și biscuiți? După pregătirea ceaiului și după câteva momente de ezitare, Începu să-i povestească despre conferința directorilor de căi ferate și să-i explice de ce, după părerea sa, domnul Cohen avusese dreptate, nu domnul Smith, până când ea Îi zâmbi timid printre lacrimi. În sertarul biroului de recepție găsi o radieră, un creion, capse, o riglă și un cuțit de tăiat hârtia, dar nu mai erau portocale și nici biscuiți. Tamar Îi spuse că n-avea importanță, Îi mulțumi. Se simțea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
și albe. Până la urmă hotărî să se mulțumească numai cu o Întrebare: ce ar trebui făcut, după părerea ei, pentru a grăbi pacea. Doamna Scheinmann deveni bănuitoare. Privi În jur, de parcă i-a fi fost frică de deochi, și răspunse timid: — Ce Înțelegem noi? Să decidă conducătorii noștri. Generalii și guvernul nostru. Doar să le dea Dumnezeu sănătate și multă minte. Ar trebui să facem unele concesii arabilor? Parcă temându-se de spioni sau de Încurcături, chiar de cuvinte, aruncă o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
nevoie și de tine pentru o clipă, regină a frumuseții În călduri, să-mi aduci fișa doamnei Bergman. Ce ți-am făcut, șopti Tamar În timp ce ochii i se umpleau de lacrimi, de ce mă chinuiești? Și cu o pâlpâire de curaj timid adăugă: — Într-o zi ai să capeți de la mine o palmă peste obraz! Minunat! zâmbi Eitan, Îți stau la dispoziție. Am să-ți Întind chiar și celălalt obraz, dacă asta te va ajuta să-ți mai liniștești puțin hormonii. După

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Învăț cum să te iubesc. E În regulă. Încetul cu Încetul am să reușesc. Ai să vezi. Sigur că ai să Înveți. Prin corespondență. Sau la universitatea deschisă. —Ai să mă Înveți tu. Și deodată, Într-o izbucnire de Îndrăzneală timidă, adăugă: — Doar știi perfect că ce mi-ai spus adineaori nu era Întregul adevăr. Nici tu n-ai vrut copilul. Nici pe Dimi nu l-ai vrut. Iartă-mă că am spus asta. N-am vrut. Mi-a scăpat. Iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
grabă. Chiar când se gândi la faptul că Yoezer și ceilalți oameni raționali și echilibrați care vor trăi În locul nostru În Ierusalim peste o sută de ani, nu simți de astă dată nici o tristețe. Dimpotrivă: un fel de zâmbet interior timid. Ei și? Ce arde? Să aștepte. Să-și aștepte rândul cu răbdare. Noi categoric Încă nu ne-am terminat treaba pe-aici. E o treabă lentă, dezgustătoare, deprimantă, dar orice ar fi, nu am rostit Încă ultimul cuvânt. După câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
sesizase atunci, vag, profunzimea stânjenelii camuflate de tăcere care persistase Între ei pe toată durata copilăriei sale. Fără nici un fel de certuri. Fără lamentări. Fără reproșuri. Fără neînțelegeri. O tăcere Îndatoritoare și politicoasă. Se dăduse jos de pe bicicletă și Întrebase timid dacă venise deja timpul să urce În casă. Baruch Îi răspunsese: —Cum vrei. Iar maică-sa nu zisese nimic. Amintirea aceasta trezi În Fima nevoia urgentă de-a lămuri ceva, de a-l Întreba pe Uri, de-a cerceta. Avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
desfășurau operațiunile. Cu toate că șoferii ambulanțelor erau În grevă, le povesti, și că era intrarea sâmbetei, Nina cea neobosită reușise să aranjeze telefonic, de la birou, ca... el să fie transportat la morga spitalului Hadassa. Fima simți o afecțiune reînnoită pentru stânjeneala timidă a lui Țvi, care nu părea deloc un istoric celebru, șef de catedră, ci mai degrabă un etern instructor de tineret, ai cărui umeri se lăsaseră deja puțin, sau un Învățător de țară. Îi plăceau de asemenea felul În care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619

înainte de a le fi dus până la capăt, îmi întorceau spatele, mă numeau „păcălici“, unul care se dă mare - pe urmă smulgeau de pe jos în recreație un pumn plin de „verzătură“, cum numeau ei pietrișul presărat pe jos, amestecat cu ierburi timide care își scoseseră capul din zăpada bătătorită și din ghețuș, și le foloseau ca ghemotoace de aruncat în fete. Pe mine mă lăsau baltă, în dialectul de până acum, cu „verzătura“, care însemna, pur și simplu, „verde“. În timp ce în B.

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
avut urgentă nevoie de o mașină mai mare, una americană, pentru că pune preț pe siguranță. Are nevoie de material de jur-împrejur, la câte accidente se întâmplă, ba se mai și înmulțesc. De când conduce reprezentanța macaralelor Pingon - tata riscă un „ha!“ timid - spunea că s-ar fi aflat mai tot timpul pe drumuri: că ar fi căutat un produs de fiecare dată numai în Germania, până s-a lămurit că francezii erau mai avansați din punct de vedere tehnic. Anii petrecuți la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264

putem întâlni înainte de filmare? Vreau să trecem în revistă detaliile proiectului, să poți face sugestii și să-mi spui dacă ai nevoie de ceva materiale speciale. Sigur. Când ți-ar conveni? — Ce zici de miercurea viitoare? Ezită înainte de a adăuga timid: — Am putea lua cina. Aș fi spus „nu“ pe loc, aflându-mă, în acel moment, pe partea de coborâre a montagne russe-ului meu emoțional, lucru care-mi spunea că e o idee foarte proastă. Dar miercuri era petrecerea oficială de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
imens care m-a făcut întotdeauna să apreciez mai degrabă cantitatea decât calitatea. — Știu că o să ne vedem mâine, dar o să fie agitație mare și nu vom apuca să vorbim prea mult. Poate facem ceva în weekend împreună? întrebă Ed timid. — Mi-ar face plăcere. —Ce-ți place să faci? Asta e ușor. —Ador Chessington World of Adventures 1. Lisa și Maria se țineau cu mâinile de cap. Cu ce greșisem? Cui nu i-ar plăcea o zi la Chessington World

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
afecțiune, mai implicat decât seara trecută, dar nu pasional. Cred. Adică, habar n-am. Ne-a luat săptămâni întregi mie și lui Mark până să ne sărutăm cu adevărat, dar, bun, aveam șaisprezece ani pe atunci și eram incredibil de timizi. „Și după asta ce urmează?“, mă întrebam. „Vreau să spun, care e ordinea firească a acestor lucruri? Îmi doresc să fi fost mai atentă când îmi povestea Maria foiletoanele ei despre întâlniri dezastruoase de la primul sărut la sărutul de rămas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
nu trebuie să te descarci pe Jenny! El tăcu timp de câteva secunde. Îmi pare rău. Sincer. Dar nu ne e ușor nici unuia dintre noi. Cred că mi-am dat și eu seama de asta, am remarcat sec. Kieran zâmbi timid și plecă evitând s-o privească în ochi pe Lisa. Asta nu era semn bun. —OK, am zis eu într-un final. O să vin mâine, dar va fi ultima dată. Nu știu dacă între Tally și Mark se va înfiripa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]