6,503 matches
-
lor, mi-am dat seama că aș fi recurs foarte probabil la niște răspunsuri la fel de stupide ca întrebările. Răspunsuri care, dacă nu rezolvau situația, îi dădeau totuși o noimă. Mirarea aceea nervoasă a persoanelor pe care nu le satisfăceau dotările toaletei te îndreptățea să le zici lucruri precum: „Da’ de ce vă trebuie oglindă, că vede toată lumea ce boccii sunteți?“, „La mămicile voastre acasă, când nu găseați oglinda, tot așa vă zborșeați în stânga și-n dreapta să căpătați una?“ sau, și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
vorbă bună, de natură să vadă și umorul ionescian al întâmplării, însă am simțit că ar fi explodat și și-ar fi revărsat toată umoarea neagră pe mine. La urma urmei, și eu tot aia le întrebasem, unde se afla toaleta. „Ei, și? veți spune. Unde-i morala?“ Ce morală? Ce schepsis? Ce noimă? Ce, parcă ar fi pentru prima oară când se petrec lucruri care ne otrăvesc existența, iar pentru ele nu există decât soluții cu pierderi și mai mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
totuna dacă sfârșitul lumii e maro sau verde. Important e că apar semne. Cum vezi unul că s-a oprit în mijlocul drumului ca să se uite undeva sus, cum te gândești la semne. Poporul are dreptate. Și eu, când întârzii la toaletă și mă uit mai mult în jos, la petele de pe mozaicul din baie, văd figuri. Depinde în ce stare sufletească, dar și stomacală mă aflu. E și o chestiune de stomac. Niște savanți de la o universitate din California au dovezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pomenit cu căpitanul care aducea o pasarelă nouă, recondiționată, iar acum San Antonio era În contact permanent cu solul. Bine instruiți de macaragiu, am alunecat ușurel la bord, ne-am instalat și ne-am Încuiat, cu bagaje cu tot, În toaleta din sectorul ofițerilor. De aici Încolo, n-aveam decît să răspundem, pe o voce subțire, nazală, „Îmi cer scuze, nu se poate intra“ sau „ocupat“ de cele maxim șase-șapte ori cînd cineva ar fi Încercat să deschidă ușa. S-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cer scuze, nu se poate intra“ sau „ocupat“ de cele maxim șase-șapte ori cînd cineva ar fi Încercat să deschidă ușa. S-a făcut repede ora douăsprezece, iar vasul a pornit În larg, dar bucuria ne-a trecut repede, fiindcă toaleta, care, după toate aparențele, fusese blocată ceva vreme, a Început să emane un miros insuportabil, iar căldura era mare. PÎnă la ora unu, Alberto vomitase deja tot ce mai avea În stomac, iar pe la cinci, fiind morți de foame, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
e că nu luaserăm În calcul nimic. A chemat Însoțitorul de bord și i-a ordonat să ne dea de muncă și ceva de mîncare. Ne-am devorat cu mulțumire porțiile, dar, cînd am aflat că am de curățat faimoasa toaletă, mi-a stat mîncarea În gît. În timp ce coboram, Înjurînd În gînd și urmărit de privirea amuzată a lui Alberto, care fusese Însărcinat cu curățatul cartofilor, mărturisesc că Îmi venea să uit tot ce s-a scris vreodată despre legile prieteniei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
nu am. În schimb, de ieri, m-a apucat o urticare îngrozitoare pe tot trupul. Sper că o să-mi prescrie ceva tranchilizant. În ceea ce privește modul de viață: mă scol cam de două ori pe zi. Îmi fac patul, mă duc la toaletă, îmi spăl vasele... Dimineața mă spăl și îmi aduc apă proaspătă. După-amiaza nu mă lasă muștele în pace. De aceea citesc. Bineînțeles că Mutica își face de pe acum griji ca nu cumva să exagerez în această privință, dar să știi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de ce n-aș putea să încerc și eu leacul acela băbesc de care îmi vorbise Mama? Nu aveam nimic de pierdut, ci totul de câștigat: sănătatea, vacanța, uitarea... și atunci m-am hotărât: în fiecare dimineață, când mă duceam la toaletă, luam cu mine și un mic păhărel de țuică și o bucățică de rahat. Iar acolo, în singurătate, înainte de a trece la altele, dădeam pe gât câte un păhăruț de pipi proaspăt, primul de după noapte, și, ca să-i dreg gustul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cei mai vechi sau mai privilegiați - dormeau doi câte doi pe paturi, iar restul pe cimentul de pe jos. Aveam fiecare câte o pătură cazonă și, fiind toiul verii, nu era frig. Dimineața (și seara) se făcea apelul. Eram scoși la toaletă și spălător, iar cam în jurul orei unsprezece, timp de un sfert de oră, într-o curte interioară asemănătoare cu un puț de beton adânc de cinci etaje, în care luam aer. Eu însă profitam și făceam gimnastica zilnică. Mâncare - de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
drăgălesc, să-i spun vorbe mângâietoare, s-o sărut și s-o îmbrățișez ca pe o persoană reală, întocmai cum procedase Hagi-Tudose cu prăvălioara lui. Tu ce mai faci, drăguțo? Cum te descurci? Vântul ăsta zăpăcit ți-a stricat puțin toaleta dichisită, realizată cu o artă desăvârșită de inegalabilul maestro Tiron? Da, da, da. Ai dreptate. Așa e. Dar nu fi tristă, drăguțo, că la vară, după seceriș, vom apela din nou la talentul sclipitor al meșterului Tiron să-ți tragă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
box-ul de fier sau cuțitul de parașutist cu zimți, cu care interlopii din Arad specializați în alba-neagra îi jefuiesc pe nenorociții care pleacă să muncească în Occident și se duc să-și golească burta plină de bere ieftină în toaletele mizere de pe traseu. Inclusiv cele de la granița dintre Ungaria și Austria, punctul de maximă dezvoltare spre Vest a acestor gunoaie umane, "ambasadori" de elită ai țării mele. Pasaj adăugat ulterior, un fragment dintr-o nuvelă scrisă de colegul meu de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Constantinescu: "ne trezim la viață doar atunci când trecem granița în România. Nu am avut nevoie de mai mult de un sfert de oră pentru a simți dulcea atmosferă de acasă. Șoferul a tras pe dreapta în prima parcare dotată cu toaletă, restaurant și pompă. Înainte de a opri ne-a avertizat prietenește asupra pericolului care ne păștea pe pământul patriei: specialiști în alba-neagra (cele două culori simbolice pentru ideea de bine, pace, divin pe de o parte și rău, diabolic, moarte pe
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
numi "formare continuă", câțiva studenți, printre care se distinge asistenta profesorului titular de curs. O elvețiancă de o distincție și frumusețe absolută, rasată, cu foarte mulți bani sau cel puțin așa se vede din felul său de a se îmbrăca, toaletele sale respiră de departe mia de euro. Nu te poți întreba ce caută un astfel de exemplar feminin în lumea asexuată a calvinismului universitar și a facultății de teologie. În orice caz, contrastul este teribil. Discuțiile între cursanți și profesor
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cabine, ele se transformă rapid într-o pastă amorfă cu gust de cauciuc făinos, imposibil de mâncat. Sunt preferabile fructele uscate, alunele, biscuiții sărați. Trebuie prevăzută și o sumă de trei, patru euro în monede mici, indispensabile pentru pauzele de toaletă, unde tariful este în general de 0,5 euro. Fiecare nevoie are un preț, uneori prea mare pentru mulți dintre compatrioții mei. Ei încercă să fenteze și să se descurce cum pot. Un călător încerca să intre în patru labe
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
la începuturile sale clădirea a servit ca pension pentru seminariștii catolici) a fost montată o ușă automată hipersofisticată, special creată pentru persoanele cu handicap. În Canada aceștia posedă un pass electornic special, care le permite să deschidă tot, de la ușa toaletei la cea a liftului, totul cu prioritate, bineînțeles. Dar dracul își vâră coada mereu, iar sistemul de deschidere al sas-ului dublu, așa cum se poartă în Canada din cauza frigului, este mai mereu în pană. O echipă de tehnicieni repară tot
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
până unde poate merge optimismul, combinat cu dorința de reușită a imigrantului. Departamentul de lingvistică al Universității din Geneva este și el plin de români care calcă pe urmele lui Ferdinand de Saussure... Inutil să mai spun că inscripțiile din toaletele publice ale universităților din lumea întreagă au rămas poate ultima tribună de expresie liberă, gândire interzisă și politic incorectă, interzisă în colocvii sau mass-media. Spre deosebire de Elveția, în Québec nu există inscripții rasiste. Abundă în schimb les écriteaux care cer independența
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
bărbaților, provocată de emanciparea totală, anarhică a femeii canadiene. Un fenomen de masă care a dat peste cap planurile inițiale, nobile și generoase ale feminismului de primă oră. Masculinitate redusă la tăcere, refulată, scrisă jalnic cu degetul pe pereți de toalete. Feminismul: la ei, prea mult. La noi, în România, atât de necesar! Am văzut aseară cu încântare filmul iranianului Majaid Majaidi, Copiii cerului. Scenariul este de o simplitate uluitoare: un frate și o soră din periferia săracă a Teheran-ului
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
citit Iarna decanului tribulațiile, spaimele și deruta din timpul vizitei lui Bellow la București. Și peste toate neplăcerile, venise într-un București devastat de cutremurul din 1977, unde laureatul Premiului Nobel trebuia să-și toarne cu gă leata apa la toaletă și să dârdâie de frig lângă calori ferul înghețat. Soția lui a fost tratată ca o transfugă, nu i s-a permis să stea la căpătâiul mamei, iar Bellow a făcut o adevărată psihoză. A scris totul în Iarna de
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
sau să șlefuiască vreo piesă utilă, în vreme ce noi eram puse să așteptăm finalul orei pentru a curăța bancurile de lucru, că „făceam sector“ o săptămână întreagă în mod normal și mai mult dacă eram pedepsite, adică spălam fiecare vas de toaletă, fiecare chiuvetă, fiecare culoar și fiecare treaptă, spălam covoarele comune, ștergeam pereții și tablourile, precum și geamurile de la casa scărilor. Toate, firește, cu apă înghețată și cu cârpe aproape intrate în putrefacție. Într-o dimineață, pe când spălam holul de la intrare, m-
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de fum - de la secția de „Negru de fum“ a com binatului. și acum despre „Barul nostru“. „Barul nostru“ a luat ființă în anul 1985 (cînd eu eram în clasa a X-a). Sala noastră de clasă se afla vis-à-vis de toaleta băie ților. Acest amplasament destul de nefericit a fost, cu timpul, transformat într-un avantaj. și numele-n renume. În fiecare pauză ieșeam din clasă și nu trebuia decît să trecem strada - coridorul de vreo trei metri lățime - pentru a ajunge
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
iveală cotoarele, afîna tutunul și îi dădea perso nalitate./ în scurt timp, „Barul nostru“ a devenit renumit în toată școala și era frecventat și de tipi de la celelalte paliere. Din cînd în cînd, mai veneau inocenți care voiau să folosească toaleta și erau scoși în șuturi : „Ce, bă, te caci în barul nostru ?“. Singura admisă era pișarea - pe care o executam și noi din cînd în cînd. Oricum, pentru a nu avea de-a face cu intruși, unul dintre noi se
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Liviu era într-a unșpea, purta peste costumul de elev un fular alb de la frate-său, din uniforma marinei (mișto, nu ?), și era un fumător adevărat : chiar dacă-i scăpa țigara pe jos, el o lua, o ștergea de sacou (în toaletă era întotdeauna ud pe jos) și o băga în gură. Bineînțeles că gesturile acestea stîrneau admirație în public - nimeni nu era capabil de așa ceva. în „Barul nostru“ se putea servi o gamă variată de țigări. De bază erau bucegile, denumite
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
că, în cazul cancerului, se moștenește genetic o anu mită predispoziție. Era de-ajuns pentru a căpăta aura de tip superior, pe care-l doare undeva de propria-i viață./ Falansterul (ca să nu zic de-a dreptul raiul) nostru din toaletă a fost întrerupt, într-o bună zi, în mod brutal. Nu eram chiar toți. Stan se dusese să vrăjească o tipă de la a unșpea, iar Liviu încă nu ieșise de la oră. Erau, în schimb, Bogdan, Rotiță (îl chema Rotaru), Romică
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
sticle de vișinată grețos de dulce sau de țuică puturoasă. Cu toate că beam foarte mult, niciodată nu m-am îmbătat, încît să mi se rupă filmul - adevărata beție, de fapt. Am dat la boboci însă, o singură dată, pe gresia de la toaleta de serviciu a lui Preotu’. Săracu’ băiat : ștergea și înjura. și, cum toaleta de serviciu nu avea aerisire, a trebuit să prăpădească aproape o jumătate de flacon din Bac-ul lui unguresc să se ducă mirosul. Îmi pare și-acum
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mult, niciodată nu m-am îmbătat, încît să mi se rupă filmul - adevărata beție, de fapt. Am dat la boboci însă, o singură dată, pe gresia de la toaleta de serviciu a lui Preotu’. Săracu’ băiat : ștergea și înjura. și, cum toaleta de serviciu nu avea aerisire, a trebuit să prăpădească aproape o jumătate de flacon din Bac-ul lui unguresc să se ducă mirosul. Îmi pare și-acum rău că i-am făcut una ca asta, mai ales că am fost
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]