4,331 matches
-
povară, condamnați să le păzească, să le numere periodic, să le plimbe din raft la lift, de la lift la cărucior, cu căruciorul pe holuri, să se poticnească deschizând ușa și apoi, împleticiți, cu față de treziți din somn, să ți le trântească pe masă. Apoi, când înapoiezi volumele, să refacă traseul spre rafturile de depozit. Ciudat, nu-i urăsc, deși săptămânal, dacă nu zilnic, am prilejuri de a mă certa cu ei. Nu-i urăsc pentru că-mi fură cu indolența lor atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
un lucru era clar. Trebuia cu orice preț să-mi recuperez servieta. Aveam acum un motiv și mai temeinic decât amărâtele acelea de chei cu care aș fi deschis ușa garsonierei, aș fi intrat în casă și m-aș fi trântit în pat, lăsându-mă cufundat în somnul deplinei uitări. Manuscrisul acela trebuia recuperat. Era o datorie morală către literatura română, în primul rând, căreia îi pierdusem o capodoperă. Nu l-am mai găsit. Așa cum nu mi-am mai găsit nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o sponsorizare, nu te rușina. Îmi trimiți numărul tău de cont și-ți vărs câți coconei ai nevoie. Sponsorizez zeci de porcării și tocmai în numele prieteniei noastre de demult să nu-ți dau și ție? Ne-am îmbrățișat. Înainte de a trânti portiera, m-a tras spre el, pupându-mă nădușit. — Nici nu-ți închipui, profesore, ce drag mi-erai p-atunci. Când te pileai, ce chestii mai scoteai din tine! Mai ții minte? P-aia cu Basarabia, mai ales, o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lună plină. Ai reușit până la urmă s-o fuți? Că acu’ s-a dat liber la Basarabia! Prostește, am izbucnit în râs. — Hai, popo, du-te. Nu-i lăsa să te-aștepte la Comisie, i-am spus, împingându-l și trântind ușa mașinii. Am traversat, într-adevăr, și am intrat la „Gambrinus“. Am trecut nepăsător pe lângă mine, cel rămas încă în ușa localului în veșnică așteptare, ezitând dacă să mă duc la masa mea cu cei doi orbi schimbând tandreți doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
asemenea informații în hârtiile descoperite de mine. Ca de obicei, mi-a tras panseul lui cu care, chipurile, mă mobiliza să intru în acțiune: „La perspicacitatea ta, nici nu-ți trebuie documente palpabile, prinzi spiritul lor și te-apuci și trântești un documentar de ne aprobă bugetul și la anul, pă chestia investigațiilor care le desfășurăm. Căci nu uita, deviza noastră este: sapă, sapă și papă. De-asta avem buget, să săpăm și să păpăm. Crezi cumva altceva? La cinematografie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
spre ea, zorii ei cu pași zoriți, înrourații zori ai acestor lacrimi doar ale mele, pe care le aud, până și pe ele, cum alunecă pe obrajii doar ai mei, voi mai auzi cum se deschide o portieră, cum se trântește apoi acea portieră, motorul ambalându-se, scrâșnetul mașinii urnindu-se, fâșâitul roților, departe, tot mai departe, înspre zorii pe care doar îi voi mai auzi, zori numai ai mei, urcând de-acum și spre mine, dinspre răzarea unei dimineți care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de a-l aprecia și nu se ruga decît să dureze cît mai puțin cu putință și bezna să se abată cu repeziciune asupra insulei. De-acum În Întuneric, merse din nou de-a lungul malului, făcînd drumul invers, se trînti pe nisip și așteptă foarte liniștit, cu securea cît putea de strînsă În mîna lui tumefiată, atent la cea mai mică mișcare de pe insulă. Aproape o jumătate de oră mai tîrziu, Înaintă tîrÎndu-se centimetru cu centimetru, conștient că viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
CÎnd o văzu Îmbrăcată, o admiră Îndelung, o puse să se Învîrtească și să meargă dintr-o parte Într-alta a peșterii, apoi Îi ceru să se Întindă, fiindcă voia să facă dragoste cu ea Îmbrăcată În rochie. Nu o trînti pe pat, nici nu o aruncă pe jos și nici nu o violă. Nici măcar nu-i porunci, cu acea voce răgușită, autoritară și cavernoasă. Nu. Se mărgini la a-i cere asta așa cum un plutonier Îndrăgostit ar fi implorat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
picioarele ei, căutînd cu limba un sex care acum era rigid și uscat, pentru a se cocoța mai tîrziu pe ea și a o pătrunde cu stîngăcie, cu neliniștită grabă, terminînd Într-o clipă, Încurcat În haine și panglici. Se trînti apoi alături de ea, Îi mîngîie pentru cîteva clipe rochia de dantelă neagră, șopti ceva printre dinți și adormi. Niña Carmen rămase foarte liniștită multă vreme, contemplînd tavanul gînditoare, apoi privirea ei cercetă, Încet, obiectele din peșteră, pe care le văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
i se oferise În repetate rînduri, pentru a se arunca În brațele răului, În cea mai abominabilă dintre formele sale. Iar acum se afla acolo, așezată pe un pat vechi, În mijlocul unei grote enorme, uitîndu-se la cei trei bărbați Înlănțuiți trîntiți pe jos, dintre care doi urinaseră deja În pantaloni, și contemplînd o stîrpitură care fuma În timp ce se cufunda În lectura unui exemplar, citit de-acum de vreo sută de ori, din Odiseea. Ca și cum ar fi simțit că e privit, Oberlus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
așa de amuzant, spuse ea. - Mie mi se pare nostim, replică el. Mă gîndesc la o femeie care să aibă picioarele tale, talia ta, pieptul tare și fundul ăsta incredibil și căreia, În vîrful tuturor acestor lucruri, să i se trîntească o față ca a mea... Ar fi de-a dreptul glorios! Carmen de Ibarra Îl privi scîrbită, așa cum te-ai uita la o broască rîioasă sau la un șarpe care dintr-odată ar Începe să vorbească. - Nu există nimic, divin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
a odihnei, dar Iguana Oberlus, cu mîinile Încleștate pe vîsle, se apleca Înainte și Înapoi, Înapoi și Înainte, neobosit, indestructibil, de neînțeles aproape, avînd În vedere că de mai bine de trei zile nu pusese gura pe mîncare. Niña Carmen, trîntită pe pat, incapabilă să facă un singur gest, Învinsă și anihilată de foame și de oboseală, se străduia Încă, de cele mai multe ori zadarnic, să țină direcția... Spre răsărit... Mereu spre răsărit, cu toate că era deja convinsă că răsăritul de preschimbase Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vizibil mai scurtă decât celelalte și - desigur, acesta este un punct vital al aprecierii mele privind cozile - cărucioarele nu păreau a fi deosebit de pline. M-am îndreptat razant spre ea, atingând în drum o doamnă în vârstă care mi-a trântit un „Ei, poftim!“. Îmi cer scuze, am zis eu, încercam doar să... Îmi dau seama ce încercați să faceți, m-a întrerupt ea, însă felul în care o faceți nu e deloc necesar. Foarte precis, m-am gândit eu. Exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
o cană de ceai, și după aia direct la magazin...“ Apoi mi-am amintit, ceea ce mi-a cam stricat fluxul - păi, în seara asta s-a dus Charlie, nu? Uitasem. Păi, nu face chestia asta de obicei, nu? Ușa se trânti, întrerupându-mi autocompătimirea agreabilă, iar vocea lui Ben, care continua să mă surprindă de fiecare dată prin profunzimea ei, emise un „Salut!“ din hol. Am trântit cartoful curățat într-o cratiță cu apă și am apucat un șervet. Bună, dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
dus Charlie, nu? Uitasem. Păi, nu face chestia asta de obicei, nu? Ușa se trânti, întrerupându-mi autocompătimirea agreabilă, iar vocea lui Ben, care continua să mă surprindă de fiecare dată prin profunzimea ei, emise un „Salut!“ din hol. Am trântit cartoful curățat într-o cratiță cu apă și am apucat un șervet. Bună, dragă! am strigat și eu, uscându-mi mâinile în vreme ce mă îndreptam spre ușa de la bucătărie, rezemându-mă de ea. Am privit silueta înaltă a lui Ben chinuindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
eu am avut o zi lungă, să știi. Ce naiba e cu tine? Nu, nu sunt sarcastic. Carnea tocată e bună - la ce te aștepți? La aplauze? Nu mai fi așa obraznic, Ben. M-am dus înapoi în bucătărie și am trântit ușa după mine. Am stat nemișcată vreme de o clipă, încruntându-mă, apoi m-am dus la chiuvetă și am luat alt cartof. De ce fac mereu așa? De ce mă iau mereu de el? Are abia șaisprezece ani: e doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
din ce zic când au sculele tari și-ar face orice ca să-i lași să-ți facă felu’ sau ca să le-o sugi și așa, și io mi-am dat seama ce zice când piticania aia a-nceput să-mi trântească toate rahaturile alea, cum că-s superbă sau ce-o fi zis. Îmi dădeam seama că moare de poftă și era transpirat tot și scârbos și vedeam că vrea să se frece. Aproape că l-am lăsat să-mi facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
-nainte o porneam una-două și mereu îmi dădea câte una, că se-ambala. „Oh, scuze, Lor, mă așteptai pe mine să vin să preiau?“ ziceam io, inocentă de tot, când era tura mea. Dacă-ntârziam și două minute, se-nfuria, trântea sertarul de la casă și zburau sacoșele când închidea. Perfecționistă, așa-i Lorraine. Schimb de tură la patru înseamnă patru fix la ea, și-i place să-și sorteze și să-și pregătească ea casa, așa că, dacă trebe să facă alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
foame și m-am gândit să m-apuc de treabă cât îmi face mama un sendviș -, iar el a intrat părând puțin deprimat. A sărutat-o pe mama în felul absent în care o face de obicei, apoi și-a trântit lucrurile pe masă și s-a dus să pună ceainicul pe foc. Mi-am dat seama că stilul ăsta o enervase - a aruncat cuțitul în vasul cu unt și apoi l-a trântit pe blat, mergând spre masă. Da, mersi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
o face de obicei, apoi și-a trântit lucrurile pe masă și s-a dus să pună ceainicul pe foc. Mi-am dat seama că stilul ăsta o enervase - a aruncat cuțitul în vasul cu unt și apoi l-a trântit pe blat, mergând spre masă. Da, mersi, Charlie, mă simt un pic mai bine. Mulțumesc de-ntrebare, a zis ea ridicând o pungă de plastic de la supermarket pe care o adusese el și golind-o pe masă. Nu văd nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
nici nu-mi mai aduc aminte la ce, iar mama fusese iar sus la ea-n dormitor, și văzusem că se face târziu, așa că mă gândisem să-ncep să pregătesc cina. Apoi, dintr-odată, tata a venit acasă și-a trântit ușa în urma lui, într-un mod înfricoșător, de parcă-ncerca s-o spargă sau așa ceva. Am ieșit pe hol și voiam să-i spun că sunase David, fiindcă-mi părea un mod bun de a aduce-n discuție faptul că lipsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
tata ar putea ieși din dormitor să mă vadă cum mă furișez înapoi sus și să-și imagineze că-ncercam să trag cu urechea la ușă. Când am ajuns în siguranță la mine în cameră, am auzit ușa din față trântindu-se și mi-am dat seama că probabil Ben ieșise, fără-ndoială speriat de țipete - n-a suportat niciodată certurile, bietul de el. Am încercat să mă adun, dar nu reușeam să-mi fac proasta de inimă să înceteze să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
noastre năzdrăvănii. Și asta, mai ales acum, când punem la cale o combinație... Cum zicea bietul Lupu, deși el n-a fost niciodată un bărbat prea isteț: "Dragă Melania, dacă ai de gând să înșeli pe cineva, nu i-o trânti în față". Ți-am spus doar, n-avea cine știe ce spirit... Încă o linguriță de rom? Încep să cred cu adevărat că exagerezi. Apucă sticluța și turnă în ambele cești. ― În realitate, nu are cum să-mi strice o picătură, mai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
va fi o călătorie comodă. În general, automobilul nu-mi face bine. Nici eu nici Mirciulică nu suportăm benzina. Prima oară când m-am urcat într-o mașină am avut o senzație de vertij. Raul Ionescu începu să râdă și trânti portiera. Prinse în aer brațul cârnului care făcea exerciții de gimnastică. ― Ai grijă! Te ții după noi și fără exhibiții pe șosea. Nu vreau probleme cu șmecherii de la Circulație. Mașinile ― una albă și una roșie ― demarară. Pe parbriz, ștergătoarele ticăiau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
femeie. Acum însă nu-i cazul. Individa e ștearsă, genul care după 25 de ani încetează să prezinte interes. ― Ca să vezi! Mi-a fost descrisă cu totul altfel. O femeie elegantă, mondenă, amatoare de divertismente. Matei începu să râdă. Se trânti pe pat. ― Recunosc ― desigur îndulcit ― stilul Valericăi. N-o luați în seamă, domnule maior. Are reprezentări ciudate despre oameni. Îi vede cu picioarele în sus și capul în jos, fără degete sau cu un singur ochi. Fatal! E trist un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]