7,762 matches
-
din guvernare un zel de magisteriu, făcând necontenit apel mai ales și în pofida tuturor la forța și noblețea spiritului", mărturisește el la 28 ianuarie 1934, adresîndu-se unei Asociații Școlare. "Profesor desțărat în politică", dar rămânând totuși profesor, refuzând să-și trădeze vocația lui de a învăța pe alții, de a crește, de a educa. Salazar n-a abdicat niciodată de la seriozitatea și onestitatea profesorului. A continuat să spună adevărul cu aceeași probitate, și-a păstrat vocabularul precis, aspru, științific, n-a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
închis între munții ăștia și și-au amintit de noi numai acum, când hunii, sătui să le mai slujească, îi amenință. Dinspre partea mea, n-au decât să-și salveze singuri pielea sau poate împreună cu prietenii lor goții! — Nu putem trăda alianța noastră cu Ravena. Cu ani în urmă, în schimbul acestor pământuri, pe care tu le disprețuiești și care, în schimb, ne dau cele de trebuință traiului, noi ne-am dat cuvântul; ai uitat oare? împăratul... Un bărbat robust și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
parte, continuă: — Asta și fiindcă nimeni nu ne garantează că hunii, odată ce au trecut Rinul, nu se vor îndrepta chiar către părțile acestea ca să ajungă în Italia; și ce-o să facem atunci? Vă gândiți cumva să le lăsați cale liberă, trădând cuvântul pe care l-am dat, ca să ne târâm pe urmă pe lângă tronul lui Atila și pe lângă bestiile feroce care-l înconjoară? Dacă așa v-ați gândit, nu contați pe mine, fiindcă eu n-o să mă supun niciodată hunilor. Ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
departe, lângă o veche spălătorie. îndesat și puternic, sever și imperturbabil, ținea stindardul clanului lui Balamber - un taur negru pe un câmp verde - și privea, fără a face comentarii, satul în flăcări; chipul său împietrit, străbătut de cicatrici adânci, nu trăda nici cea mai vagă expresie. în realitate, Mandzuk era mult mai mult decât un simplu scutier: toți războinicii lui Balamber, inclusiv Khaba și Odolgan, precum și capii celor zece jagun, centuriile mingan-ului, știau să execute fără șovăială ordinele pe care li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu păr lung, blond, cu sânii mari și cu dinți minunați! întrucât aproape toți hunii care îl înconjurau învățaseră cu timpul cuvintele galo-romane ce apăreau mereu în interogatoriile prizonierilor și în timpul jafurilor, afirmațiile sale treziră în rândurile lor comentarii ce trădau un interes plin de satisfacție. Odolgan veni și-și făcu loc între ei; fusese rănit în bătălie de o săgeată alană și avea o coapsă bandajată sumar cu o fașă slinoasă și însângerată. Sprijinindu-se în șa, vorbi către comandantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cort, unde, pe o piele mare de urs, nu văzu altceva decât un pat de campanie, un cufăr și două scăunele. Observând-o pe Frediana, nu putu să nu aprecieze picioarele lungi și armonioase: înfășurate în pantaloni de lână; ele trădau, la fel ca și legănarea - foarte ușoară, de altfel - a șoldurilor, o feminitate pe care cămașa grea de zale, sabia lungă și bocancii bărbătești se străduiau în zadar să o ascundă. După ce servitorul o ajută să se elibereze de livrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Eucherius, îl întrebă pe acesta din urmă: — Ambarrus v-a trimis? Omul îl privi cu aerul că nu știa ce să răspundă. Divicone, apropiindu-se, răspunse în locul lui: — Asta nu se poate. Ambarrus ar fi așteptat adunarea. Nu ar fi trădat niciodată legile Bagaudiei și, oricum, ar fi venit personal. Sebastianus îl încolți pe prizonier: — Deci? Spune ori îl las pe tovarășul meu să te ardă cum voiai tu să ne arzi pe noi. Aruncându-i o ultimă privire îngrijorată lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
auzit? strigă. Răspunde, catâr încăpățânat! Dând din cap, bagaudul consimți: — Da. Ordinele lui Eudoxiu. — Așadar, Eudoxiu știe că suntem aici cu Divicone? Fixându-l cu privirea Eucherius răspunse printre dinți: — Nu chiar. Dar își închipuia că Divicone urma să-l trădeze și a trimis să fie avertizat pe Bassianus ca să vegheze. Divicone făcu un pas înainte — Să-l trădez? izbucni indignat. Eu să trădez? El e cel care a trădat legea Bagaudiei, și încă și credința în Domnul nostru! Bagauzii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
suntem aici cu Divicone? Fixându-l cu privirea Eucherius răspunse printre dinți: — Nu chiar. Dar își închipuia că Divicone urma să-l trădeze și a trimis să fie avertizat pe Bassianus ca să vegheze. Divicone făcu un pas înainte — Să-l trădez? izbucni indignat. Eu să trădez? El e cel care a trădat legea Bagaudiei, și încă și credința în Domnul nostru! Bagauzii nu au făcut niciodată cârdășie cu dușmanii lui Cristos. Fără să-l asculte, Sebastianus îl întrebă pe bagaud unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-l cu privirea Eucherius răspunse printre dinți: — Nu chiar. Dar își închipuia că Divicone urma să-l trădeze și a trimis să fie avertizat pe Bassianus ca să vegheze. Divicone făcu un pas înainte — Să-l trădez? izbucni indignat. Eu să trădez? El e cel care a trădat legea Bagaudiei, și încă și credința în Domnul nostru! Bagauzii nu au făcut niciodată cârdășie cu dușmanii lui Cristos. Fără să-l asculte, Sebastianus îl întrebă pe bagaud unde se ascundea Eudoxiu. Acea scutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dinți: — Nu chiar. Dar își închipuia că Divicone urma să-l trădeze și a trimis să fie avertizat pe Bassianus ca să vegheze. Divicone făcu un pas înainte — Să-l trădez? izbucni indignat. Eu să trădez? El e cel care a trădat legea Bagaudiei, și încă și credința în Domnul nostru! Bagauzii nu au făcut niciodată cârdășie cu dușmanii lui Cristos. Fără să-l asculte, Sebastianus îl întrebă pe bagaud unde se ascundea Eudoxiu. Acea scutură din cap energic. Nu știu. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
degetul spre el, strigă: Tu îl acuzi pe Eudoxiu că e dușmanul neamului său, dar el nu-i aici să se apere. A fost întotdeauna căpetenia noastră, o mare căpetenie, vă spun, și n-o să fiu eu cel care îl trădează. — Dar nu înțelegi, replică Divicone, că el ne-a trădat pe noi? Aștepți, poate, să simți pe grumaz călcâiul hunului ca să înțelegi greșeala pe care am făcut-o? Eudoxiu nu mai e cel pe care îl știați. Trăind printre asasinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
e dușmanul neamului său, dar el nu-i aici să se apere. A fost întotdeauna căpetenia noastră, o mare căpetenie, vă spun, și n-o să fiu eu cel care îl trădează. — Dar nu înțelegi, replică Divicone, că el ne-a trădat pe noi? Aștepți, poate, să simți pe grumaz călcâiul hunului ca să înțelegi greșeala pe care am făcut-o? Eudoxiu nu mai e cel pe care îl știați. Trăind printre asasinii aceia, a devenit un dușman al lui Dumnezeu, barbar ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
făcea hunilor: era mai înalt de șase picioare, longilin și cu tenul deschis, cu o claie de păr des și lung, de culoarea spicului, ba chiar și trăsăturile feței îi erau pur germanice. Expresia ochilor săi azurii nu părea să trădeze o inteligență vie și, în ansamblu, înfățișarea lui s-ar fi zis că era a unui țăran puțin la minte și deosebit de primitiv, dacă nu ar fi avut brățări de argint bătute cu rubine și pandantivul de aur - cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai ușor de acceptat. Ea nu se uita la el. Își scosese batista și-și ștergea ochii. În cele din urmă, puse batista la o parte și Craig văzu că era momentul să spună ceva, ceva care să nu-i trădeze neîncrederea, ci care să ducă mai departe farsa. Dacă era atent, putea obține ceva informații valoroase. Totuși, în momentul când vorbi, își dădu seama că firul înverșunat al gândurilor lui era greu de ascuns. Vocea îi era dură, aproape răgușită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
camera. Se săturase de ea, gândi el, se săturase până peste cap de ea. CAPITOLUL 5 Craig pipăi piatra. Se străduia atât de mult să se poarte firesc, încât mâinile îi tremurau. Se alarmă, temându-se că s-ar putea trăda. Se lipi mai tare de iarba grasă pe care se întinsese, înconjurat de cele șapte gardiene ale sale. Piatra avea doi țoli1 în diametru, doi țoli de piatră inertă. Totuși conținea în masa ei atât de multe din speranțele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
strecurându-se pe lângă ziduri și să nu-ți atragă, pentru câteva clipe, atenția. E mic de statură, mereu corect îmbrăcat, purtând chiar și-n toiul verii un costum bleumarin de postav, lavalieră și melon. Chipul blajin și destins nu-i trădează vârsta. își face simțită prezența fie prin bocănitul blacheurilor pe piatra cubică a pavajului, fie prin mirosul înțepător de naftalină pe care-l lasă în urmă. Merge nezorit, cu pas egal și sigur. întotdeauna ține în mână un buchet de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu atât mai mult unul pe viață și pe moarte dar că va trebui să le găsească singur... Capitolul II CAMERA AVEA O SINGURĂ IEȘIRE, care dădea direct în stradă. Carol stătea așezat pe un pat de fier, în dreptul ușii, netrădând prin nimic vreun interes pentru nou-venit. Era înalt și ciolănos, cu o expresie împietrită pe chip și cu o privire pierdută în golul ușii, mereu deschisă din lipsă de geamuri. Nici un mușchi nu-i tresărise la auzul auzise oare? frazei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de lut. Rebis luă cornul și-l vârî în ureche cu partea ascuțită. Nemulțumit de prima sa formulare, Bătrânul reveni, ridicând glasul: Am venit în legătură cu anunțul. Cu ce te ocupi? se răsti Rebis cu o voce care nici ea nu trăda sexul căruia, cândva, îi aparținuse. Sunt la pensie. Am fost arhivar. Rebis îi indică lada ferecată, cu un gest prin care punea capăt discuției și vizitei. Bătrânul înțelesese că lui îi fusese pregătit conținutul cufărului, îl trase afară și închise
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
un servitor bătrân smulgea cu grijă de pe carnea grafului câte o lipitoare sătulă, pentru a o cufunda apoi într-un mic vas de aramă, plin cu apă și alge. Un rictus imperceptibil făcea să vibreze un mușchi de sub pleoapa grafului, trădându-i voluptuoasa durere și vinovata plăcere. Un frison molipsitor de agitație lacomă străbătu plantele din jur, ale căror glande tainice secretară lichide catifelate și aburi străvezii cu miasme grele, de beci plin cu prune putrede. Simțind primejdia, Bătrânul încercă să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
lănci, halebarde și sulițe, iatagane încovoiate, săbii de toate soiurile, praștii și buzdugane, arbalete și arcuri din lemn de Tissa, diverse capcane stranii pentru animale mici, archebuze, muschete, flinte și carabine cu două țevi, toate luceau discret, fără ca nimic să trădeze ceva din violența pentru care au fost făurite. Tigvele rânjite cu herburi uriașe, blănurile de pe podea, ciudatele animale împăiate de prin colțuri creau o atmosferă de panopticum. Singura lumină a camerei era dată de o lumânare groasă, pe a cărei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
sclipitoare, ce se dorește un atemporal și înțelept conte Augenstein. Adrian MIHALACHE, "COTIDIANUL Supliment cultural", Nr. 224, 1995 (Litere, Arte, Idei, nr. 36, sept. 1995) Cartea de nisip Când discursul istoriei religiilor sau, pur și simplu, al cercetării etnologice, este trădat în favoarea celui beletristic, ne putem teme de un eșec spectaculos, care ar demonstra, în fond, existența unei singure vocații. Nu acesta este cazul lui Andrei Oișteanu care [...], ne deschide o altă ușă spre aceleași mesaje criptice ale unei lumi ascunse
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
acesta așa de delicat. Era vorba să se ducă acolo și, dacă va întîlni-o cumva, un moment, singură, în vreun antret, să-i dea scrisoarea fără vorbă. Din conținutul scrisorii, ea avea să vadă imediat cine e autorul scrisorii... Că trădam secretul față cu acest fost coleg al meu, nu era mare lucru pentru mine. Lucrul nu era secret pentru mulți. Mai întîi, pentru cei câțiva buni prieteni ai mei din Roman, de care nu mă putusem ascunde, ba chiar simțisem
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
femeile, conștient și inconștient, își țin jocul ascuns față de bărbat. Acest secret îl păstrează și scriitoarele, când sunt femei de rasă, adică femei în adevăratul înțeles al cuvântului. Și-l păstrează chiar și pe socoteala eroinelor lor. Altfel și-ar trăda sexul, ar deroga de la obligațiile spiritului ăfațăî de corp, ceea ce ar fi un defect estetic, dar un câștig pentru știința sufletului, căci numai o femeie ar putea să ne spună bine ce se petrece în sufletul femeiesc. Dar acest lucru
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fără să știe: La dàda madà!" era oarecum transfigurarea, foarte personală, a universalului La donna e mobile 2, pe care i-l cântasem - aluzie directă la unele inconstanțe ale ei. (Pasiunile fiind întotdeauna lacome, mi se părea mereu că sunt trădat.) Și acum îmi plătea polița, sfidîndu-mă în fiecare zi cu profesia de credință a necredinței femeiești și agravând sfidarea cu sublinierea ei personală. O bucată de vreme Adela completa primirea asta grațioasă cu o altă atenție specială. Cum isprăvea cântecul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]