5,174 matches
-
fie amețiți cu: Trăiască Republica. Eu zic, să stai liniștit acolo pe banca ta, ca să nu-ți dea cineva cu ditamai statul social în cap". De fapt, cam așa se prezintă lucrurile. Românii, obișnuiți cu rezistența pasivă, nici măcar nu mai tresar când se iau măsuri abominabile în legislația acestei țări secătuite. Ei circulă mai departe abulici pe potecile lor, văzându-și de problemele lor curente, departe de orice manifestări de solidaritate, întru apărarea unor drepturi ce par firești, dar de neatins
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
străzii; atunci când are bani Îi cheltuie pe toți odată pe dulciuri; ia din mâncarea colegilor fără să ceară voie; Își coordonează greu mișcările mușchilor mici ai mâinilor; se uită mereu speriat În jur; dacă e atins fără să se aștepte, tresare; urcă și coboară scara fără să alterneze picioarele; fuge, dar obosește repede; dă cu piciorul Într-o minge care stă; mută cu dificultate obiecte mici dintr-un recipient În altul; Înșiră mărgele pe o tijă rigidă, dacă tija e ținută
OBSERVAREA SISTEMATICĂ A UNUI COPIL CU CES. - Plan de intervenție personalizat. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Alina-Elena STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2157]
-
mult pentru sine. - Te-am așteptat șapte ani, șapte ani grei pentru mine Mihule, șapte ani de speranță că vom fi iar o familie iar acum, ca și atunci, sunt tot singură. Și femeia se porni pe un plâns molcom, tresărind când și când, ștergându-și lacrimile cu dosul mâinii, așa cum fac numai copiii. Mihu, pufni, se ridică din pat, își strânse centura pe care o lăsa doar arar de pe el, își îndreptă cutele hainei, făcu lampa mai mare și se
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
-o niciodată. Avea nucul acela o umbră deasă și un foșnet de frunze molcom, adormitor, că simțeam ca-n rai, chiar ca-n rai, mă Mihule mă. Dormeam și visam. Visam mereu același vis, că sap o fântână. - O fântână, tresări fără nici un motiv aparent Mihu. - Da o fântână, care în mod ciudat nu se adâncea niciodată. Dincolo de peretele de lut galben se auzea apa susurând ca o chemare, dădeam cu cazmaua care se împlânta ușor fără să simt nici cea
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
doar un „puf” inofensiv, fără vreo importanță, ridicând în joacă bulgări de pământ spre înălțimi, Numai un lucru nu a înțeles atunci, imediat: de ce când totul a părut atât de molcom și inofensiv, zgomotul acela a făcut ca Nenea să tresară într-un mod nefiresc, capul, doar capul cu ochii mari ieșiți parcă din orbite, o luă înainte rostogolindu-se printre ciulinii câmpului. Nenea mai făcu vreo câțiva pași apoi se lăsă moale grijuliu parcă să nu lovească fetița, lângă capul
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Or să mă creadă”, stârnind mânia bețivului care strigă la el: „Taci mă, nu vezi că am stins lampa” . Ținu cuțitul strâns în palmă, parcă temându-se ca să nu-l piardă, de undeva se auzi un nechezat de cal, tresări, poate era chiar calul lui rămas înhămat la căruța de strâns gunoiul, dar mergea înainte spre partea de sus a orașului unde-și avea sediul Miliția. Un afiș vechi, desprins de undeva și mototolit de vânt murdar de noroiul străzii
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
repede pefața-i încă tânără, unindu-se sub bărbie cu bobițele de apă care se scurgeau de pe de pe gluga încă șiroind. Un geamăt surd se auzi ca o înfiorare de sub învelitoa rea cauciucată, un geamăt care-i făcu pe toți să tresară. Cel care dormita la capătul băncii de lemn se ridică brusc printr-o zvâcnire nefirească, își avântă capul uscățiv acoperit cu o căciulă tărcată de ied și zise cu o voce stridentă: - Cazul cu urechea trebuie luat numai în sensul
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
un fond în care să se reflecte realitatea în toată măreția sau decăderea ei”. Omul cel ciudat de pe scaun se trezise din nou vorbind, tocmai acum când toți uitaseră de el. Bătrânul râcâia mai departe cu unghia marginea teracotei. Muribundul tresări violent, apucând cu degetele descărnate marginea băncii, schiță un efort de parcă ar fi vrut să se dea jos, apoi mâna-i căzu moale pe piept. Cu sforțare o aduse și pe cealaltă, oftă ușurat ca după un mare efort, adânc
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
trecuse de cine știe când pe un tărâm al morții și acest lucru îl făcu să strige cu o voce ciudată, nefiresc de falsă. Strigătul acela rămas fără ecou se pierdu printre clinurile frământate ale dealului ce năzuia spre vale. Tresări ca de friguri când o cioară fâlfâi greoi și inoportun din aripile-i negre și se așeză ca un cioclu sinistru pe rădăcinile ridicate în aer a unui copac al cărui coroană fusese prinsă sub valul de pământ. Voi să
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
a faptului că aici în interior se simțea ca prins într-o capcană, din care ar fi vrut să iasă cât mai curând. Se auzi un zgomot sec, așa ca și cum niște lemne uscate ar fi fost izbite unele de altele, tresări și pentru o clipă uită unde se află, simți numai acea spaimă crescând deodată, apoi nimic... Sunetul acela până la urmă a avut un efect binefăcător asupra sa, readucându-l din nou aici, în prezent. Se uită în direcția de unde venise
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
toată lumea este o contabilitate ordinară, fiecare individ este trecut într-un cont și până la moarte i se calculează activul și pasivul, debitul și creditul, și de cele mai multe ori la sfârșit bilanțul iese dezastruos. Dumneata știi măcar cărui cont aparții? Simiuc tresări ca trezit dintr-o vrajă, uitându-se adânc la ochii negri, adânci, ai fetei din fața lui care acum i se păru că sunt depărtați, acoperiți de o perdea ireală și doar undeva, departe, plutea un semn de întrebare, ca un
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
gigantică stivă de pietre, sau o schelărie făcută din lemne tari, dar ineficient consolidată, sar fi prăvălit deodată, făcând să vibreze nemilos aerul până departe, îi lovi dureros timpanele, prelungindu-se apoi în ființa sa, cu ecouri repetate, nebănuit amplificate . Tresări violent și în piept i se strânse convulsiv ceva mic și sperios ca o pasăre de pădure prinsă în laț. Așa auzise și atunci, pe la începutul anului, în acea lună februarie atât de albă și înghețată. Cu priviri speriate căută
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
mereu în amintire. Poate că m-a impresionat faptul că părea singura ființă omenească de pe tot întinsul acela până la orizont. I-am dat „Bună ziua” cu un glas spart, inexplicabil alterat de o emoție neașteptată și de abia atunci el a tresărit de abia sesizabil, dar asta s-a întâmplat poate doar în închipuirea mea, fiindcă el nu a făcut decât să ia din nou o piatră din aceea colțurată și să o arunce în apa pârâului. De abia după un timp
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Este în stare să-l tragă după el în teamă și nesiguranță și pe cel mai tare de fire dintre semeni. Acum vreo doi ani când veneam noaptea de la film nu l-a văzut el pe dracu’ în persoană?”. Culai tresări deodată: „De ce-l amintești acum pe ucigă-l toaca? Nu se cade la drum de noapte, mai ales în preajma pădurii...” . Niță izbucni în râs: „Ha, ha, ha, ai ciulit urechile bătrâne!” Cu toate că diferența era doar de o lună
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
cu o privire mereu lăturalnică care unora le dădea de gândit. Când într-o zi află că în sat se întorsese fratele său Ion, cel dispărut de când era copil, nici nu a vrut să audă. Spun oameni că nici nu tresărise la auzul veștii. Spusese numai ursuz: Ion este mort, ia nu mai veniți cu gogorițe din astea. Cine mai știe pe cine ați văzut.” Când Ion, mult mai tânăr decât el, îi bătu în poartă, luă o bucată de mămăligă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
în alb, răspunzându-i la zâmbet, apoi simți că vrea să facă și el ceva, să tragă cu pușca, așa cum se obișnuiește la nuntă. Să tragă spre norii aceia mari, pufoși, inofensivi, ca semn că le dorește numai bine mirilor. Tresări deodată, arma se auzi aievea și nu el trăsese. Detunătura fusese puternică, mult mai puternică decât se aude de obicei un foc de armă de vânătoare. Văzu într-o sclipire de o clipă, foc ieșind pe amândouă țevile armei ridicate
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
mai repede. Malvină, vino că nu te mușc! Ce-i, bade, ce s-a întâmplat?... O fi ceva cu omul meu? M-am întâlnit cu Matei. Am și vorbit puțin cu el de la distanță. Tocmai intra la Sfatul Popular. A tresărit când m-a văzut, a încercat să zâmbească și pe urmă a strigat la mine: Spune-i Malvinei să nu-și facă griji, mă întorc imediat! Bine! zic eu. Mi-ai luat o piatră de pe inimă! Între timp mă apuc
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ani... Dar dacă... Prea mulți de "dacă". Nu știa precis ce să-i răspundă. Bidaru. Bidaru Costică. Am absolvit Universitatea din București. Pe unu septembrie trebuie să mă prezint la post, în învățământ. Observă, printre altele, că presupușii contabili au tresărit și au devenit mai atenți la auzul numelui său. Oare de ce? Cu această întrebare în gând, la care tot nu avea decât un probabil răspuns, hotărî să privească afară, prin geamul închis. Pe măsură ce trenul înainta, pata cea neagră dinspre orizont
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
noi e o comoară. Are toate calitățile. Învață foarte bine, a trecut în clasa a șaptea. Încă e pionieră. În februarie va împlini paisprezece ani. O cheamă Cernica, noi însă o alintăm cu apelativul Ica. La auzul acestui nume, profesoara tresări puțin și începu să zâmbească uitându-se cu subînțeles la Bidaru. Nu am putut să o luăm cu noi, deoarece acum e într-o tabără la munte împreună cu diriginta ei și cu mai multe colege. După o scurtă pauză, în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Când, în sfârșit, a reușit să se desprindă și era gata să apuce cutia cu pricina și să salveze copilul, auzi un zgomot puternic chiar în apropiere. Cu mâinile întinse și cu mușchii încordați, ca și cum ar arunca mingea la coș, tresări și, neștiind unde se află, se uită în jur. Era chiar în patul în care adormise încă de cu seară cu telecomanda în mână. Nedumirit se uită prin fereastră: Soarele în înaltul cerului, câinele revoltat, că stăpânul îl neglijase și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cărămiziu, de sub gluga căreia ieșea un smoc grizonant în formă de buclă și doi ochi uimiți, fără cearcăne și fără pungi, pe jumătate închiși, ce îl oprise subit din mers. Deoarece nu se așteptase la o asemenea surpriză, la început tresări, apoi zâmbi emoționat și, cu degetul arătător de la mâna dreaptă ațintit spre ea, ca și cum ar fi avut un revolver în mână, exclamă: Să nu spui că nu ești Gladiola! Nici prin cap nu-mi trece așa ceva. Dacă ai ști ce
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ezitare: Vorbesc și în numele soției. Drept să-ți spun, ne bucurăm din suflet. Este cea mai frumoasă veste pe care puteai să ne-o transmiți! Felicitări! Să fie într-un ceas bun! Între timp, intră și mama lui Mișu. Bidaru tresări nedumerit. Se aștepta ca pe ușă să intre o persoană grăbită, îmbrăcată în trening, cu glugă de lână prevăzută cu canaf, cu patinele sau schiurile pe umăr, eventual cu un fluier în jurul gâtului ca un medalion, cum și-o amintea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
prun lăsat în voia lui să treacă prin acoperișul ce l-a incorporat” . Clădirea era ”una dintre puținele case din bârne care au mai rămas prin împrejurimi.” dulce spune: ,, Ba nu, la aritmetică! “ Domnul inspector Ciubotaru de la Județeana Vaslui a tresărit, s-a sculat în picioare și privind cu admirație și cu milă totodată la Florica a întrebat ce este cu acest copil numai în cămașă fără mâneci, atât de micuț și cu atâta istețime. A chemat-o pe Florica la
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
neliniștile celor 90 de ani , peste al căror prag trecuse, retras ca un schimnic, într-o încăpere din spate, așternea pe hârtie ultimele gânduri. Ascultând veștile unui receptor portabil despre evenimentele ce schimbau , vertiginos, viața României, părăduindu se averi uriașe, tresărea , neliniștit, ca nu cumva să se întoarcă analfabetismul și copii satelor să fie lipsiți de școlile medii și superioare, datorită taxelor, tinerii și părinții lor să rămână fără locuri de muncă, iar cei nevoiași să fie lăsați la cheremul bolilor
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
a plecat acolo departe, unde îl aștepta buna doamnă Eugenia încă din iarna anului 1975. Am aprins o lumânare, am zis „Dumnezeu să-l aibă lângă dânsul ” și m-am gândit că rămâneau că aud un lătrat de câine. Am tresărit, m-am uitat în jur, dar ce puteai să vezi? Am prins deodată curaj, m-am ridicat și cu mare greutate am luat-o în direcția de unde se auzea lătratul. Vântul îmi șfichiuia fața și mă purta dintr-o parte
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]