KorAP: Find »[drukola/base=trib & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...157 158 159 ...319 >

7,958 matches

Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808

350 sq., 372 sq.; id., Religions australie/mea, pp. 139 sq. 44 V. Gaerte, "Kosmische Vorstellungen im Bilde prăhistorischer Zeit; Erdberg, Himmelsberg, Erdnabcl und Weltstrome". Precizăm că majoritatea exemplelor citate de Gaerte aparțin culturilor preistorice mai recente. 45 La anumite triburi din Australia septentrională, ritul principal al inițierii unei tinere fete consta în a o prezenta solemn în fața comunității. Se arată că este adultă, altfel spus pregătită să-și asume comportamentul propriu femeilor. Or, a arăta ceva în chip ritualic, fie

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
obiecte rituale, cel mai adesea din piatră și ornate cu diverse desene geometrice, reprezintă corpul mistic al strămoșilor. Ciuring-urile. Sunt ascunse în peșteri sau îngropate în anumite locuri sacre, și nu sunt comunicate tinerilor decât la terminarea inițierii lor. La tribul Aranda, tatăl se adresează fiului în acești termeni: "Iată corpul tău, din care ai ieșit printr-o nouă naștere" sau: " Acesta este trupul tău. El este strămoșul care erai (u, când, în viața ta anterioară, peregrinai. Apoi ai coborât în

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
credința australienilor, strămoșul există simultan în "corpul său mistic", ciuringa, și în omul în care el s-a reîncarnat. Trebuie adăugat că el există și în pământ, sub formă de "spirit-copil" (ibid., p. 60). 7 Amintim că australienii, precum și numeroase triburi sud-americane, cred că strămoșii mitici s-au metamorfozat în astre sau au urcat la Cer pentru a locui în Soare sau stele. Cea mai îndelungată revoluție: descoperirea agriculturii. Mezoliticul și neoliticul civilizațiilor de vânători. De altfel, e vorba de o

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
sub semnul vânătorului prin excelență, al carnasierului. Membrii confreriilor militare (Mănnerbunde) indo-europene și cavalerii nomazi ai Asiei Centrale se comportau față de populațiile sedentare pe care le atacau asemeni carnasierelor care vânează, sugrumă și devoră erbivorele stepei sau vitele țăranilor. Numeroase triburi indo-europene și turco-mongole aveau ca eponimi animale de pradă (în special lupul) și se considerau urmașii unui strămoș mitic teriomorf. Inițierile militare ale indo-europenilor comportau o transformare ritualică în lup: războinicul exemplar își însușea comportamentul unui carnasier. Pe de altă

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
precede sau este independent de civilizațiile agricole, întrucât el se găsește în anumite culturi arctice. Cea mai îndelungată revoluție: descoperirea agriculturii. Mezoliticul și neoliticul cosmogonici - e, desigur, mai veche, preagricolă. O regăsim, cu variații inevitabile, la australieni și la numeroase triburi din America de Nord27. La paleocultivatori și agricultori scenariul mitico-ritual de Anul Nou comportă revenirea morților; ceremonii asemănătoare supraviețuiesc în Grecia clasică, la vechii germani, în Japonia etc. Experiența timpului cosmic, mai ales în cadrul muncilor agricole, sfârșește prin a impune

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
egipteană sau sumeriană; cf. Persephone, pp. 10 sq. 24 într-adevăr, întrucât structura tectonică a Stonehengelui pare să implice, de asemenea, funcția de observator astronomic, e probabil ca sărbătorile principale să fi fost în relație cu schimbările anotimpurilor, precum la triburile Hopi și Ia Cherokee; cf. Colin Renfrew, op. Cit., pp. 239 sq. simbolismul acestui monument sunt încă controversate, în plus, ca o reacție la ipotezele aventuroase (de exemplu, aceea a lui Șir Grafton Eliott Smith, care deriva toate construcțiile megalitice dintr-

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
asaltul năvălitorilor arieni. După toate aparențele, cauzele declinului au fost multiple, în orice caz, către ~ 1750, civilizația Indusului era agonizantă și indo-arienii i-au dat doar lovitura de grație (cf. § 64). Dar trebuie precizat că, pe de o parte, invazia triburilor ariene a avut loc progresiv, timp de mai multe secole și, pe de alta, că la sud, în regiunea cunoscută altădată sub numele de Sauraștra, o cultură derivată din complexul nucleului harappian și-a continuat dezvoltarea și după șocul arian

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
canaaneană (cf., de ex., Psalmul 74: 13 sq.; Iov, 26: 12 sq.) 5 E vorba de o trăsătură specifică ontologiilor arhaice: animalele și plantele încep să existe cu adevărat din momentul în care li se dau nume (cf. exemplul unui trib australian, în M. Eliade, Mythes, reves et mysteres, p. 255). 6 Adăugăm că, în numeroase tradiții, îngropându-se omul, "spiritul" se întoarce lângă creatorul său celest, și trupul este redat pământului. Dar acest "dualism" antropologic a fost respins de către autorii

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
substituit un berbec. Acest episod a dat naștere la numeroase controverse. S-a remarcat, între altele, că termenul "holocaust" este repetat de șase ori. Or, acest tip de sacrificiu pare să fi fost împrumutat de la canaanceni după instalarea definitivă a triburilor 21. S-a vorbit, de asemenea, despre "idealizarea trecutului". Totuși, nu trebuie uitat că Facerea conține numeroase istorii sordide, "care arată că redactorii erau preocupați mai degrabă de transmiterea fidelă a tradițiilor decât de idealizarea lor"22 (sublinierea noastră, n.a.

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
id., The BiblicalPeriod from Abraham to Ezra, pp. 15 sq. Dar pentru alți autori analogiile nu par convingătoare; cf. H. Ringgren, op. Cit., p. 51, G. Fohrer, op. Cit., p. 79. Când Israel era copil." Ulterior, exodul a fost revendicat de ansamblul triburilor israeliene ca un episod al istoriei lor sfinte. Ceea ce e important pentru problema noastră e faptul că ieșirea din Egipt a fost pusă în legătură cu celebrarea Paștelui. Altfel zis, un sacrificiu arhaic, specific păstorilor nomazi și practicat de milenii de către strămoșii

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Judecătorilor perioada care se întinde între ~ 1200, când grupul lui Moise a pătruns în Canaan, condus de către losua, până către ~ 1020, când Saul a fost proclamat rege. Judecătorii erau șefi militari, consilieri și magistrați. Aceasta este perioada în care alte triburi au acceptat iahvismul, mai cu seamă în urma unor victorii strălucite. Căci Iahve intervine direct în bătălie. El îl asigură pe losua: "Nu te teme de ei că i-am dat în mâinile tale!" (Jos., 10: 8). Într-adevăr, Iahve a

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
zeului Cerului, creator, suveran și Tată. Deposedarea lui Dyauspitar în folosul lui Varuna, ale cărei urme se găsesc în Rig Veda, pare să reflecte, sau să prelungească, un proces mult mai vechi. 64. Arienii în India în perioada lor comună, triburile indo-europene se desemnau printr-un termen semnificând "(om) nobil", airya în avestică, ărya în sanscrită. Arienii începuseră să pătrundă în India de nord-vest la începutul mileniului al II-lea; patru sau cinci secole mai târziu ocupau regiunea celor "Șapte Râuri

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
51 sq. 15 Vezi M. Eliade, Le Yoga, pp. 348 sq., 409. De la epoca de piatră La Misterele din Eleusis dulgherii și făurarii în bronz se bucurau de un înalt prestigiu 16. Fierul începe să fie folosit abia către ~ 1050. Triburile erau conduse de șefi militari, răjă. Puterea acestor regi mărunți era îngrădită de către sfaturile obștei (sabhă și samiti). Către finele epocii vedice, organizarea societății în patru clase sociale era terminată. Termenul vama, desemnând clasele, înseamnă "culoare": indiciu al multiplicității etnice

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
și harpă. Le plac băuturile îmbătătoare, soma și sură, aceasta din urmă fără semnificație religioasă. Jocul de zaruri era destul de popular: un întreg imn din Rig Veda (X, 34) îi este consacrat. Numeroase imnuri fac aluzie la conflictele dintre diversele triburi ariene. Cel mai însemnat dintre ele, tribul Bharata, triumfase sub conducerea regelui Sudas asupra a zece prinți confederați. Dar Rig Veda este destul de săracă în date istorice. Numele unor triburi vedice - de pildă, cel al tribului Bharata - reapar în literatura

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
și sură, aceasta din urmă fără semnificație religioasă. Jocul de zaruri era destul de popular: un întreg imn din Rig Veda (X, 34) îi este consacrat. Numeroase imnuri fac aluzie la conflictele dintre diversele triburi ariene. Cel mai însemnat dintre ele, tribul Bharata, triumfase sub conducerea regelui Sudas asupra a zece prinți confederați. Dar Rig Veda este destul de săracă în date istorice. Numele unor triburi vedice - de pildă, cel al tribului Bharata - reapar în literatura posterioară. Mahăbhărata, alcătuită la cel puțin cinci

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
este consacrat. Numeroase imnuri fac aluzie la conflictele dintre diversele triburi ariene. Cel mai însemnat dintre ele, tribul Bharata, triumfase sub conducerea regelui Sudas asupra a zece prinți confederați. Dar Rig Veda este destul de săracă în date istorice. Numele unor triburi vedice - de pildă, cel al tribului Bharata - reapar în literatura posterioară. Mahăbhărata, alcătuită la cel puțin cinci sau șase secole după epoca vedică, relatează marele război dintre fiii lui Kuru și verii lor, fiii lui Păndu. Conform tradiției păstrate în

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
la conflictele dintre diversele triburi ariene. Cel mai însemnat dintre ele, tribul Bharata, triumfase sub conducerea regelui Sudas asupra a zece prinți confederați. Dar Rig Veda este destul de săracă în date istorice. Numele unor triburi vedice - de pildă, cel al tribului Bharata - reapar în literatura posterioară. Mahăbhărata, alcătuită la cel puțin cinci sau șase secole după epoca vedică, relatează marele război dintre fiii lui Kuru și verii lor, fiii lui Păndu. Conform tradiției păstrate în textele Purănă, acest război ar fi

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
luptător, își ucide adversarul exemplar, dragonul primordial, încarnare a "rezistenței și inerției. Mitul este multivalent; alături de semnificația sa cosmogonică, există valențe "naturiste" și "istorice". Lupta lui Indra slujea ca model luptelor pe care arienii au trebuit sa le dea împotriva triburilor Dasyusilor (numiți, de altfel, vrtăni). Acela care izbândește în luptă, îl ucide, cu adevărat pe Vrtra" (Maitrăyani-Samhită, II, l, 3). Probabil că, la început, lupta dintre Indra și Vrtra constituia scenariul mitico-ritual al sărbătorilor de Anul Nou, care asigura regenerarea

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
și extatici trăiau în marginea societății ariene fără ca prin aceasta să fie considerați "eretici". Dar existau și alții care pot fi considerați străini, deși este practic imposibil de stabilit dacă aparțineau păturilor aborigene sau doar reflectau concepții religioase ale anumitor triburi ariene care evoluau la periferia tradiției vedice. Astfel un imn din Rig Veda (X, 136) vorbește de un ascet (muni) cu păr lung (kesiri), îmbrăcat în "jeg", "încins cu cingătoare de vânt" (cu alte cuvinte, gol) și "în care intră

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
n-a ezitat Zarathustra să-i atace în numele lui Ahură Mâzdă. Reacția nu a întârziat și profetul a fost obligat să fugă. "în ce țară să pleci? Unde să fugi, unde să mergi? Ei mă despart de familia mea, de tribul meu: nici satul, nici căpeteniile rele ale țării nu mă mai lasă." (Y., 46: 1). El s-a refugiat pe lângă Vistaspa, șeful tribului Fryăna, pe care a reușit să-1 convertească și care a devenit prietenul și ocrotitorul său (Y., 46

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
ce țară să pleci? Unde să fugi, unde să mergi? Ei mă despart de familia mea, de tribul meu: nici satul, nici căpeteniile rele ale țării nu mă mai lasă." (Y., 46: 1). El s-a refugiat pe lângă Vistaspa, șeful tribului Fryăna, pe care a reușit să-1 convertească și care a devenit prietenul și ocrotitorul său (Y., 46: 14; 15: 16). Totuși rezistența nu s-a domolit și Zarathustra îi denunță public în găthă pe unii din dușmanii săi personali: Bandva

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
se manifestă în Avesta recentă, unde aceleași nume de zei sunt citate alături de Ahură Măzdă și de spiritele Amesa Spenta 38. Controversată rămâne și problema magilor și a raporturilor lor cu zoroastrismul. Ei au fost considerați, de exemplu, drept un trib aborigen de vrăjitori și de necromanți, răspunzători de degradarea zoroastrismului, sau, dimpotrivă, ca adevărații discipoli ai lui Zarathustra și ai misionarilor săi în Iranul occidental. Ei par să fi fost, în epoca Imperiului medic (secolul al VTI-lea), o castă

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Tot Herodot ne-a transmis informațiile cele mai prețioase privind iranienii de nord, în primul rând sciții. Regăsim zeul cerului (Papaios), Mithra (Helios-Apollon), "Ares", zeul războiului, zeița Pământului și Afrodita Ourania (IV, 59). Herodot reproduce o legendă națională despre originea triburilor scite și despre puterea regală (IV, 5 sq.). Mitul se explică prin ideologia tripartită a indo-europenilor, și supraviețuiește în epopeea populară a ossetinilor din Caucaz, descendenți ai sciților și ai alanilor. Istoricul grec afirmă (IV, 59) că sciții nu aveau

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Creației - și ritualul "morții și învierii" regelui 6. La moartea lui Solomon, regatul s-a scindat în două: acela de la nord, sau al lui Israel, și regatul de sud, sau al lui Iuda. Deoarece Chivotul a rămas la Ierusalim și triburile din nord nu mai aveau acces la sanctuarul comun, Ieroboam, primul rege al lui Israel, a fundat două sanctuare, la Bethel și la Dan, unde Iahve era adorat sub forma a doi viței de aur (III Regi, 12: 28-29). Este

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756

arbitrii canonului literaturii americane, The Oxford Companion to American Literature și Norton Anthology of American Literature. Oxford Companion caracterizează Typee ca fiind o "narațiune ficțională" (Hart 681), pe când Norton Anthology o clasifică drept "povestea [lui Melvillea] captivității sale într-un trib din Polinezia" (Baym și alții 1:2146). Relatarea lui Melville indică spre volumul imens de literatură de călătorie care reflectă mai pe larg un jurnalism narativ sănătos pentru acea eră. Printre acestea se află și acum uitatul Travels Through the

O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]