5,147 matches
-
om foarte modest, foarte bun și, pe lângă aceasta, foarte prudent și destul de cumpănit în afacerile sale, așa cum n-aș putea găsi altul în acest regat.” [6] La sfatul voievodului, el și-a trimis familia și bunurile în Transilvania, din cauza pericolului turcesc ce amenința Moldova, dar nu l-a urmat pe domnitor în exil. Noul domnitor, Ștefan Lăcustă (1538-1540), l-a făcut pe Mateiaș pârcălab de Roman (între 7 martie și 13 iunie 1540), iar la 30 noiembrie 1540 este menționat ca
Comuna Horodniceni, Suceava () [Corola-website/Science/301961_a_303290]
-
Zece ani mai târziu, Alexandru Lăpușneanu donează Mănăstirii Slatina satul Mălini, împreună cu satele Drăceni și Găinești rămânând sub administrarea mitropolitului Grigorie până la 1864, când are loc secularizarea averilor mănăstiresti. În 1821, locuitorii de aici sunt martorii trecerii trupelor eteriste si turcești spre și dinspre Mănăstirea Slatina. Prin legea din 1864, Mălinii împreună cu satele văii: Suha Mare, Suha Mică și Săscuța formează o singură comună. În perioada interbelică, Mălinii au fost reședința unei plăși a județului Baia. În august 1944, a căzut
Comuna Mălini, Suceava () [Corola-website/Science/301969_a_303298]
-
prin Iași, și s-au așezat în Bucovina, anexată mai apoi în 1775 de Austria. În Sudul țării noastre, staroverii au intrat prin Tulcea, și s-au grupat compact ruși nekrasoviști în Dobrogea, aflată între 1417 și 1878 sub dominație turcească. Alegerea așezării temporare sau definitive s-a făcut conform dorinței staroverilor de a fi protejați în orientarea lor religioasă, fie de un stat catolic sau protestant, ca în cazul Austriei, Poloniei și Prusiei, fie de un stat islamic, adică de
Lipoveni, Suceava () [Corola-website/Science/301966_a_303295]
-
János (1740), Henric György (1747), Ferentz György, Georgius Ferenc (1767), Joannes Papp.Din nefericire nu s-a păstrat nici un obiect lucrat de aceștia. La 22 mai 1660 pe teritoriul satului are loc lupta dintre principele Gheorghe Rakoczi II și oastea turcească. Teritoriul satului a fost pustiit și mulți locuitori au fost luați prizonieri.În anul 1965 a fost descoperită în zona pârâului Sânaslău din Florești o sabie cu inscripție arabă pierdută de turci în lupta din 1660. În 1720 la recensământul
Luna de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/300336_a_301665]
-
aproape 250 ani, în locul acestora, începind cu anul 1948, apar tot mai frecvent ideile comuniste care vor produce mari schimbări în mentalitatea sătenilor. Viața spirituală din Aruncuta, sec. XVIII Incepind cu anul 1688, Imperiul habsburgic, în urma eliberării teritoriilor de sub dominația turcească, a vehiculat ideea de unire cu Biserică Romei, inclusiv în satele din Transilvania. Până în anul 1700, românii din Aruncuta, ca de altfel din întreg Ardealul au fost în majoritate ortodocși. În perioada 1700 - 1733 are loc trecerea aruncutenilor de la ortodoxism
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
de foc și construcție pentru cei din zonă. Legende din bătrâni pomenesc de cârciumăreasa Giangaliei, care era o femeie foarte frumoasă și care avea un han și o cârciumă chiar la fântâna Giangaliei, la sud de Palilula. Aici poposeau caraulele turcești în drumul lor spre Vidin, atunci când trebuiau să ducă banii colectați din Bănie. Tot aici își găseau alinarea și haiducii lui Andrii Popa, care jefuiau ori de câte ori puteau poștalioanele turcești și luau înapoi haraciul adunat din Bănie. Primele documente scrise despre
Palilula, Dolj () [Corola-website/Science/300410_a_301739]
-
chiar la fântâna Giangaliei, la sud de Palilula. Aici poposeau caraulele turcești în drumul lor spre Vidin, atunci când trebuiau să ducă banii colectați din Bănie. Tot aici își găseau alinarea și haiducii lui Andrii Popa, care jefuiau ori de câte ori puteau poștalioanele turcești și luau înapoi haraciul adunat din Bănie. Primele documente scrise despre Palilula apar în secolul al XVII-lea și sunt reprezentate de liste de recensământ și acte de vânzare-cumpărare de proprietăți imobile între cetățeni, toate găsindu-se în arhivele primăriei
Palilula, Dolj () [Corola-website/Science/300410_a_301739]
-
casele sau bordeele și le mai făcea și imposibilă cultivarea lor pentru hrana de zi cu zi. Se spune că Domnitorul Carol I, cu ocazia venirii la Poiana Mare, în anul 1877, al Războiului de Independență, cu scopul atacării armatei turcești cantonate peste Dunăre, la Widin și stabilirii Cartierului general al armatei în proprietatea prințului sârb Obrenovici, actualul parc al comunei, nu a mai putut suporta în acea primăvară, când vânturile bat cu cea mai mare intensitate, spulberișurile de nisip și
Comuna Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/300413_a_301742]
-
Falaștoaca este un sat în comuna Comana din județul Giurgiu, Muntenia, România. Aparține din punct de vedere administrativ de Comună Comana, fiind unul din cele 5 sate componente ale comunei. Numele localității provine de la cuvântul turcesc "falaștoaca" care înseamnă mlaștină. De fapt numele vine din expresia "fala știucii" deoarece zona era și este renumită datorită densității mari de știuca. Situată la confluenta Râurilor Neajlov și Argeș, localitatea Falaștoaca este asemeni unei insule situată aproximativ în mijlocul celor
Falaștoaca, Giurgiu () [Corola-website/Science/300429_a_301758]
-
AD, nu înseamnă că și satul datează din acel an sau din jurul lui. De asemenea nu pare să aibă legătură cu biserica-bordei, mai degrabă fiind vorba de mica avere a verunui locuitor mai avut, care a ascuns-o din cauza năvălirilor turcești ce s-au succedat mult prea des în Oltenia în perioada 1770-1839. Din auzite știu că ar mai fi existat un alt tezaur, descoperit prin zona lacului Cărămiziul, prin anii 1930 și dispărut în anii tulburi de după război. Acesta ar
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
de fum, locuitorii pregetau să aprindă focul iarna. Bordeiul era alcătuit în principal dintr-o groapă dreptunghiulară, săpată în pământ la vreo doi metri adâncime, cam de 3 metri pe 6. Aceasta era încăperea principală, numită celar, sau, după influența turcească, ogeac. Acoperișul, în două ape, era făcut din stuf, paie sau coceni și se sprijinea pe un rând de stâlpi din lemn, ce treceau prin centrul bordeiului. Accesul se făcea printr-un gârlici, o scară acoperită, săpată înclinat, cu treptele
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
și refăcuta în 1818; și biserica „Sfanțul Nicolae” din Ștefăneștii de Sus, ridicată în 1812-1815. În perioada de "boom" imobiliar din anii 2005-2008 din România, comuna a fost ținta unor proiecte de dezvoltare, dintre care doar "Cosmopolis", dezvoltat de compania turcească Opus Development a avut o oarecare finalitate, vânzând până în 2011 circa jumătate din apartamentele construite. Un alt proiect al companiei spaniole Fadesa, în valoare de peste un miliard de euro, a fost anulat, deoarece Fadesa a fost grav afectată de criză
Comuna Ștefăneștii de Jos, Ilfov () [Corola-website/Science/300511_a_301840]
-
29 ianuarie 1696 primește vestea că fratele său vitreg, șubredul Ivan, a murit subit la Moscova. Realizează repede că Rusia are nevoie urgentă de o flotă. O creează și prima bătălie navală ia sfârșit în avantajul rușilor. După ce împrăștie navele turcești ancorate în dreptul Azovului, flota țarului blochează estuarul spre a împiedica aprovizionarea. Ofițerii și inginerii austrieci calculează cu atâta precizie unghiul de tragere al tunurilor încât turcii sunt în pericol. Pe 18 iulie 1696 cetatea Azovului se predă. Țarul trimite 50
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
și Marea Neagră, în componența Ucrainei de azi. În 1812, când Imperiul Rus a anexat partea de răsărit a Principatului Moldovei, între Prut și Nistru, autoritățile imperiale au extins numele de "Basarabia" asupra întregului teritoriul anexat, folosind pentru „Basarabia istorică” denumirea turcească de "". Regatul României a menținut aceste denumiri între 1918 și 1940. În 1940, regiunea a fost atribuită RSS Ucrainene în detrimentul RSSM în cadrul Uniunii Sovietice, în urma Pactului Ribbentrop-Molotov. „Buceag în limba tătărească (...) va să zică unghi un colț de pământ.(...), precum ne-o
Bugeac () [Corola-website/Science/298551_a_299880]
-
cetățile de la Marea Neagră și de la Dunăre în favoarea Imperiului Otoman, care denumește regiunea "Bucak" (citește: Bugeac), însemnând în turcește: „Ținut de frontieră”. De la 1484 și până la 1812 Bugeacul, care după 1538 va include și cetatea Tighina, face parte din pașalâcul (provincie) turcesc de la Silistra. Tătarii nogai așezați aici devin populația majoritară. Regiunea este cedată rușilor după Pacea de la București din 1812, împreună cu Moldova de la est de Prut. Autoritățile imperiale rusești au alungat populația tătară și o parte din cea moldoveană spre Dobrogea
Bugeac () [Corola-website/Science/298551_a_299880]
-
este descris astfel: ""Reni, cum era numit de moldoveni, dar căruia turcii îi zic astăzi Timarova, este o cetate de același fel, în apropiere de vărsarea Prutului în Dunăre. În ea nu se află niciun turc, deși este în stăpânirea turcească. Oștenii sunt cu toții creștini, moldoveni cu toții, a căror căpetenie este de aceeași lege; acesta este numit îndeobște beșliagasi și se află la porunca pașei din Silistra, care trebuie să fie totdeauna un seraschier"" . Prin Tratatul de pace de la București, semnat
Reni () [Corola-website/Science/298606_a_299935]
-
bulgari și a emis un decret ce întărea drepturile acestei minorități, astfel că tensiunea a dispărut. Anii 1860-1870 ani ai secolului al XIX-lea au fost caracterizați printr-un nou avînt al mișcării de eliberare națională din Bulgaria de sub autoritățile turcești. În 1871, a trecut prin Bolgrad revoluționarul bulgar Hristo Botev. În 1876 a început publicarea ziarului de orientare liberală "Vocea bulgarilor" (în ). Mulți locuitori din Bolgrad și din satele din împrejurimi s-au alăturat în mod voluntar trupelor ruse și
Bolgrad () [Corola-website/Science/298605_a_299934]
-
făcut parte din Ocolul Chiliei și Ocolul Izmailului al Ținutului Ismail . După ocuparea Basarabiei de către Imperiul Țarist, începând din anul 1818 s-au stabilit în Bugeac mii de coloniști bulgari din sudul Dunării care au vrut să scape de asuprirea turcească. În dorința de a eterogeniza componența etnică a Basarabiei și de a reduce ponderea elementului moldovenesc, autoritățile ruse le-au pus la dispoziție coloniștilor bulgari și găgăuzi terenuri arabile, scutindu-i pe timp de 10 ani de plata impozitelor către
Raionul Ismail () [Corola-website/Science/298623_a_299952]
-
făcut parte din Ocolul Cahulului și Ocolul Izmailului al Ținutului Ismail . După ocuparea Basarabiei de către Imperiul Țarist, începând din anul 1818 s-au stabilit în Bugeac mii de coloniști bulgari din sudul Dunării care au vrut să scape de asuprirea turcească. În dorința de a eterogeniza componența etnică a Basarabiei și de a reduce ponderea elementului moldovenesc, autoritățile ruse le-au pus la dispoziție coloniștilor bulgari și găgăuzi terenuri arabile, scutindu-i pe timp de 10 ani de plata impozitelor către
Raionul Bolgrad () [Corola-website/Science/298628_a_299957]
-
primul an de domnie dând un act prin care „oaspeților”, adică sașilor din Heltau (Cisnădie) „și oamenilor lor anume vlahii” dreptul de a-și paște turmele „în munții noștri”. Poate tocmai aceste prea bune relații cu vecinii creștini atrag urgia turcească. Anul 1419 aduce două campanii otomane, una în primăvara anului, a doua în august, respinse de voievod cu ajutorul maghiar. Luptele se reiau în toamnă, în părțile Severinului, unde, la 28 octombrie, se constată și prezența regelui Sigismund al Ungariei care
Mihail I () [Corola-website/Science/298640_a_299969]
-
constată și prezența regelui Sigismund al Ungariei care dă un hrisov, în calitate de suzeran, mănăstirilor Vodița și Tismana, întărindu-le posesiunile. Cu prilejul acestor noi lupte, ungurii ocupă cetatea Severinului. Luptele au continuat în 1420, când a avut loc o expediție turcească de amploare, fiind atacate atât Țara Românească cât și Banatul, Transilvania, și Moldova. În aceste împrejurări tragice, oastea Țării Românești a fost înfrântă, pe câmpul de luptă aflându-și sfârșitul și voievodul muntean, alături de cei doi fii ai săi Radu
Mihail I () [Corola-website/Science/298640_a_299969]
-
n.t.") l-au prins și l-au închis în cetatea Galipoli iar cei doi fii ai săi (Vlad Țepeș și Radu cel Frumos "n.a.") au fost internați în fortăreața Egrigöz din vilaietul Ghermiyan“ („Cronica lui Așik pașazadé“ în „Cronici turcești privind țările române“, I, p. 88). Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei și ruda voievodului arestat, după victoria asupra lui Mezid beg, lansează o ofensivă în Țara Românească înfrângându-l pe Mircea și punând pe tron pe protejatul său Basarab al
Mircea al II-lea () [Corola-website/Science/298667_a_299996]
-
În secolul al XIV-lea, acesta a aparținut pentru o scurtă perioadă de timp Țării Românești, teritoriul de la nord de Dunăre fiind una dintre posesiunile Basarabilor (de aceea până în 1812, “Basarabia” era denumirea românească a Bugeacului - Bugeac fiind un nume turcesc). De la sfârșitul secolului al XIV-lea, Ismailul s-a aflat în stăpânirea Principatului Moldova, fiind cunoscut sub denumirea de Smil. Orașul a avut o importanță mare în secolul al XV-lea sub domnia voievodului Ștefan cel Mare. În 1484, sultanul
Ismail () [Corola-website/Science/298622_a_299951]
-
cărturar Dimitrie Cantemir în limba latină în perioada 1714-1716, orașul Ismail este descris astfel: "”Ținutul Ismailului, din care e vrednică de pomenit Ismail, în vechime numită de moldoveni Smil, o cetate care nu trebuie lăsată de o parte, cu oaste turcească și cârmnuită de un muteveli”" . În secolul al XVIII-lea, orașul Ismail a fost una dintre reședințele mitropolitului Daniil al „Proilaviei” (1751-1773), care administra creștinii din pașalîcul turcesc Özi, cu sediul la Silistra, cuprinzând Dobrogea, Bugeacul și Edisanul (ținutul Oceacovului
Ismail () [Corola-website/Science/298622_a_299951]
-
Smil, o cetate care nu trebuie lăsată de o parte, cu oaste turcească și cârmnuită de un muteveli”" . În secolul al XVIII-lea, orașul Ismail a fost una dintre reședințele mitropolitului Daniil al „Proilaviei” (1751-1773), care administra creștinii din pașalîcul turcesc Özi, cu sediul la Silistra, cuprinzând Dobrogea, Bugeacul și Edisanul (ținutul Oceacovului sau ”satele hănești” de la Nistru până la Bug). În arhiva consistoriului din Odesa, s-au păstrat în limba rusă, ca traducere din limba română, numai trei gramote de hirotonire
Ismail () [Corola-website/Science/298622_a_299951]