5,154 matches
-
Nu s-au oprit, târând cufărul și geamantanul după ei, decât la casa bătrânească din marginea Buzăului, pe care n-o mai văzuse de pe vremea războiului, dar rămăsese scăldată în același parfum știut de meri și lumină fierbinte. A fost uimită până și ea însăși când, după ce-a lăsat lucrurile în tindă fără să dea vreo explicație cuiva, să spună de ce a venit sau ce s-a întâmplat cu ei sau cât or să stea, a coborât repede treptele, îndreptându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de ce face ori de ce se întâmplă cu ea, pentru că oricui i se poate întâmpla, mândră, bineînțeles, și mai ales sigură pe ea și atât de convinsă de dreptatea ei, încât putea să râdă și să se bucure de toate glumele, uimindu-și copiii care nu-i mai auziseră de multă vreme râsul. Foarte puțini ar fi putut bănui că era doar o pojghiță de calm și mândrie sub care se ascundea altceva, dar poate tocmai de teamă să nu vadă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și de soț și dăduse din cap cu un aer insuportabil, numai nu-i zicea că el nu le dă de lucru femeilor care nu-s în stare să-și țină bărbații. Ce-a fost la gura ei atunci a uimit-o întotdeauna, când își amintea. Nu numai că - atât de furioasă, încât abia se stăpânea să nu tremure - distrugea orice idee și vorbă pe care celălalt le spusese ori era pe cale să le spună, într-un ritm ce, gândea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cele petrecute, împiedicând-o să se întoarcă în București înainte de a-și reveni, întrebând-o într-o zi: ce-ar fi să-ți refaci viața? așa, pur și simplu, să-ți cauți alt bărbat și să te măriți din nou? Uimind-o, chiar atunci, cu istorisirea ce părea incredibilă, dar tocmai de aceea fiind pe deplin adevărată, despre cum s-a îndrăgostit ea pentru ultima oară, la șaizeci și șase de ani sau la șaizeci și opt, cum îi fierbea sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
întreg“, zicea Andrei Vlădescu. Și Lia protesta imediat: „Nu, asta nu, nu vreau să mai văd încă o dată“. Se speriase cu puțin înainte, când el îi arătase trucul acela stupid care nici măcar nu era truc, ci doar ceva făcut să uimească lumea, mesteca un măr întreg sau își vâra pumnul în gură. „Și-atunci ce-o să facă acela care pierde?“, se arăta el nedumerit. „Nu știu, altceva. De ce trebuie neapărat să fie pedepsit?“ „Pentru că n-ar avea nici un haz jocul“, spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sau materie asemănătoare marmorei. Tăcuseră. Sorbeau băutura și țigările, bucuroși că sunt împreună și la căldură și nu le păsa de gerul de afară. Întorseseră cu totul spatele ecranului la care ne mai uitam eu, cu o încăpățânare care mă uimea, și verișoara absentă, cu profilul ei roman. Apoi au început să vorbească iarăși, Ileana Roman mai ales, care se plângea că au uitat-o toți prietenii ei de dinainte. „Ești nebună!“, protesta Andrei Vlădescu, „eu, care sunt aici nu însemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
un soare luminos, dar e încă iarnă și sunt sătulă de iarnă, e prea multă iarnă în mine care mă îngheață. Îl caut și nu-l găsesc. Nu la propriu. Îl caut în mine și nu-l găsesc și mă uimesc de asta. Aș vrea să-l iubesc enorm și să nu mai existe nimic în lume pentru mine. Simt că e prea mult și nu pot. Uneori am impresia că-l prind și că e al meu, dar când mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
s-o imite pe maică-sa, o vreme el s-a împotrivit, a fost suficient să cedeze o dată. Îl privea cum merge, strigă, vorbește repede, gesticulează nervos și dezlânat. Ea hohotea gâlgâit. Într-o zi a înțeles ceva ce a uimit-o și n-a mai râs: purtările maică-sii erau stupide. N-a spus ce gândește, era convinsă că taică-său nu asta voia să-i arate, nu dorea să-l mâhnească. I s-a făcut milă de maică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se țină de cuvânt. Oprea la un punct apropierea de el a oricărei femei căreia nu-i putea promite ceea ce își dorea ea. Nu voia să provoace suferință. Într-un timp a fost conștient de zidul din jurul lui, câteva fuseseră uimite, neînțelegându-i reticența. Trecuse dincolo de zid Domnița, nimeni altcineva, am mai spus asta. Dar îi promisese Domniței că o va aștepta, și acesta era faptul nemărturisit. Știuseră amândoi la fel de bine că-i absurd, dar el îi promisese că o va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ăsta nou de la Externe - Major sau cum l-o fi chemând - va fi presat să-l elibereze. Henry ridică din sprâncene mimând inocența. — Cum e posibil să facă una ca asta? — Sancțiunile, desigur. — Zău așa, spuse Henry, râzând tare, sunt uimit că avem în vedere așa ceva. Avem un surplus comercial de șapte sute de milioane cu Irakul. Îți spun eu, vor fi încă patru sute sau cinci sute de dolari de unde veneau și până acum o lună, două. Dacă crezi că o să punem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
braț la braț, îngropând în tăcere divergențele, într-un peisaj care ar fi fost atrăgător într-o zi însorită, dar acum, fiind frig și începând să se lase întunericul, părea sterp și amenințător. Fiona părea foarte obosită. De fapt, eram uimit că reușise să reziste atât și nu m-a surprins s-o văd moțăind când ne-am reluat călătoria. M-am uiat la fața ei liniștită și ea mi-a amintit de intimitatea pe care o simțisem, sentimenul că eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
bună zi, își anunță intenția de a lichida afacerea și de a se întoarce în Florida și tocmai era pe punctul de a se consola cu perspectiva câtorva săptămâni triste de umblat prin agențiile de șomaj, când acesta o o uimi întrebând-o dacă nu vrea să vină cu el în America, nu în calitate de secretară, ci în calitate de soție. I-au trebuit trei zile să-și revină după șoc; după care a acceptat. Au trăit confortabil într-o casă de pe plajă lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
din Weston-super-Mare. Însemna că în sfârșit reușisem? Doctor Gillam m-a prevenit în privința aparatului respirator. Mi-a spus să nu mă sperie ce o să văd. O infirmieră vorbăreață și eficientă m-a condus la salon și, ca înainte, am fost uimit de contrastul cu restul spitalului. Totul părea liniștit, modern și antiseptic. Erau mașinării care păreau scumpe lângă fiecare pat. Pâlpâiau și pulsau lumini și eram conștient la nivel subliminal de un discret zumzet electric care avea un ciudat efect calmant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
stare de inconștiență noaptea trecută. Datorită atenției acordate de doctorul Gillam și de doctorul Bishop în primele ore ale dimineții, acum era în afara oricărui pericol și vor putea să-l externeze curând. Probabil că în mod normal aș fi fost uimit de aceste dezvăluiri, dar m-am pomenit prea ostenit ca să mă ridic la înălțimea situației: chiar și când mi-a spus că Graham era să fie ucis în timp ce încerca să facă un documentar despre Mark Winshaw, nu mi-a provocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că o să cadă acoperișul pe noi. — Dar era visul meu, spuse Michael. Era coșmarul meu. Visam că îmi priveam propria față. — Nu, nu era fața ta, spuse ea. Era fața tatălui tău. Un timp, Michael nu spuse nimic. Era prea uimit ca să vorbească - până când, distrus, reuși să întrebe: — Și pe urmă? Pe urmă nimic, spuse mama lui. A plecat și nici unul din noi nu l-a mai văzut. Și n-am mai avut vești de la el. Când să mai soarbă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
gândesc să sun la poliție. Nu e prea târziu, spuse Hilary. E un telefon și în camera mea. Haideți - dacă ne grăbim, am putea ajunge înaintea lui. Mark afișă un zâmbet superior în urma lor când ieșiră grăbiți dn cameră. — Mă uimește că oamenii încă se bizuie pe mijloace de comunicare primitive, spuse el. Ți-ai adus celularul cu tine, nu-i așa, Thomas? Bătrânul bancher clipi surprins. — Exact: sigur că l-am adus. Niciodată nu mă despart de el. De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mică Îndoială cu privire la persoana care mă suna. — Bună, Em, ce mai faci? mai că am fredonat eu și Îmi frecam piciorul gol pe care mă străduiam să nu Îl las să atingă de podeaua murdară a taxiului. Ea a părut uimită de tonul meu binedispus. — Andrea? — Da, bună, eu sunt. Care e treaba? Mă cam grăbesc, așa că... M‑am gândit să o Întreb direct dacă mă sunase ca să mă dea afară, pe urmă Însă am decis să mă port și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
minute o luase la pas și conversa cu o fată blondă. Fata, totuși, nu prea reacționa. — Mă mir că poți merge repede pe tocurile astea Înalte, spuse Kay. — Te obișnuiești, cred, răspunse fata nepăsătoare, nu-i mare scofală. Ai fi uimită! Nu se uita la Kay, ci Înainte, pe stradă. Urma să se Întîlnească În cîteva clipe cu o prietenă, spunea ea. Am auzit că-i un exercițiu la fel de bun ca și călăritul, insistă Kay. Că face bine formei picioarelor. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
zace În tine. Te-am văzut cum te porți cu femeile... Crezi că mă interesează alte femei? rîse Julia. Isuse, măcar de-ar fi așa! Helen o privi. — Ce vrei să zici? Julia Întoarse capul. — Nimic. Nimic, Helen. Mereu mă uimește faptul că tocmai tu ai fixația asta cretină. Te deranjează cumva aventurile? E ceva legat - știu și eu - de catolicism? Depistezi alți practicanți, atunci cînd tu Însuți o practici? Îi Întîlni privirea lui Helen și, din nou, se uită În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dactilografie. Își terminase țigara și o aruncase, iar acum o acoperea cu picioarul. CÎnd Își ridică privirea, descoperi că o privea. Roșeața Îi dispăruse, iar expresia feței Îi era ușor schimbată. ZÎmbea, dar Își Împreunase sprîncenele de parcă ar fi fost uimit de ceva. — Știi, spuse el după o clipă, ești al naibii de frumoasă. Ăsta-i norocul meu. Să stau blocat cu o fată frumoasă, vreau să zic, Într-un local din oraș, unde nici măcar nu-i pot spune politicos, „Vă rog, luați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de marii Neguțători de Război. Cerem un singur epitaf, și acesta să fie la fel ca al marelui T. E. Lawrence, „ne-am luat soarta oamenilor În mîinile noastre și ne-am scris testamentul pe cerul Înstelat.“ Duncan Îl privi uimit pe Alec. — E al naibii de deștept! Alec roși. — Chiar crezi? Îl Întrebă el de parcă s-ar fi intimidat. M-am gîndit la asta În drum spre tine. — Ești genial! Alec Începu să rîdă. Dar rîsul suna mai mult a chicot ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
care-și aduce uliul păsărar de câte ori este nevoie pentru a mai rări populația de porumbei. La ultima lui vizită, eu și Candy ne duceam să mâncăm de prânz, iar prietena mea newyorkeză, pe care nu o șochează nimic, a fost uimită să vadă un bărbat masiv de la țară cu o singură mănușă de piele lansând o rachetă Înaripată deasupra capetelor noastre. — Dacă te-ai Întrebat vreodată de ce trotuarele din centru sunt așa de curate În comparație cu restul Londrei, iată răspunsul, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
TREBUIE SĂ-MI CUMPĂRAȚI FONDURILE! Încurajări, fluierături. Nu voi fi niciodată mai aproape de condiția de dansatoare la bară, bănuiesc. Hei, doamna, ți-a mai zis cineva că semeni cu prințesa Di? —Acțiunile tale sunt la fel de frumoase ca picioarele? Ce mă uimește la acești „stăpâni ai universului“ este că sunt niște băieței incurabili. Acum cincizeci de ani, ar fi debarcat pe plajele din Normandia, iar acum iată-i strânși În jurul meu ca și cum aș fi comandantul lor de companie. Le livrez discursul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
În timp ce-și băga În venă stînd pe toaletă. Unde-s droguri sînt și traficanți. Ăștia de felul lor devin paranoici cînd le rămîi dator fie și-un bănuț. Îi vezi În față la discotecă În fiecare seară... Mă uimește Frank că i-a răbdat acolo atîta vreme. Paula se Întoarse spre mine Încruntată, surprinsă să mă audă pentru prima dată criticîndu-mi fățiș fratele. — Frank conducea un club de succes. În plus, era infinit de tolerant În toate privințele. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
tare, se bea diluat cu apă, rezultînd un lichid tulbure.##), asistentele În vînzări erau fericite să poată flirta cu el, oamenii se ridicau de la mesele lor de cafenea ca să glumească și să se tachineze cu el. Nu Înceta să mă uimească generozitatea lui, felul cum li se dăruia tuturor, de parcă avea la dispoziție o sursă nelimitată de căldură și bunăvoință. Și totuși cu aceeași larghețe fura din parcări și magazine. L-am urmărit șterpelind un atomizor dintr-o parfumerie de pe Calle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]