5,010 matches
-
privirea prin încăpere, apoi adăugă: sau poate că vreunul dintre voi a avut mai mult decât o simplă presimțire? Dacă da, să ridice mâna. Grosvenor își întoarse capul, dar nu văzu pe nimeni ridicând mâna. Deodată, își dădu seama, cu uimire, ca ochii directorului erau ațintiți asupra lui. - Domnule Grosvenor, îi spuse Morton, oare nexialismul ți-a îngăduit să prevezi ca făptura aceasta este în stare să treacă printr-un perete? - Nu, răspunse Grosvenor, răspicat. - Mulțumesc, zise Morton. Părea satisfăcut, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
McCann. Grosvenor nu-i răspunse. - Să zicem că ai fi ajuns la concluzia că domnul Kent trebuie eliminat, stărui geologul. Ce-ai face în acest caz? - Deocamdată, gândurile mele se mențin în sfera legalității, răspunse Grosvenor, cu prudență și spre uimirea lui, văzu că McCann răsuflă ușurat. - Sunt bucuros să aflu că intențiile dumitale rămân în cadrul legalității, îi spuse geologul, apucându-l prietenește de braț. Încă de la conferința aceea a dumitale, am înțeles ceea ce pare să fi scăpat deocamdată tuturor celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
panou de control energetic al navei. Grosvenor se duse să caute întrerupătorul în magazia de înregistrări pe suporturi magnetice și, peste câteva clipe, ieși pe coridor, urmat de McCann. Pe coridor întâlniră numai oameni adormiți. McCann îi privea, mut de uimire. - E greu de crezut că omul poate fi o ființă atât de neajutorată! exclamă el în cele din urmă. - Ba și mai rău decât îți închipui, zise Grosvenor. Când ajunseră în sala motoarelor, Grosvenor se târî spre panoul de control
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
celălalt braț În hotarul de Beltiug. — Cocosteaua voastră de prunci! Cu Partidul vă puneți voi, mă? Cu Partidul?... Ăsta era tata, primarul Răteștilor, ajuns seara acasă, adică tot În clădirea primăriei unde locu iam noi și suduind mai mult de uimire decît de furie: „Cocos teaua voastră!“ Și astfel am Înțeles eu că Partidul, al cărui nume Îmi mai zumzăia uneori pe la urechi, era ceva tare de tot, de la oraș, care avea puterea de a dărîma mori, ca noi să nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
sfîrșit, dimineața În care călătorii au fost scoși pe punte și li s-a arătat, departe, Înaintea lor, Femeia! Și atunci am Înțeles, dragu’ mamii, că aceea femeie Îi America. Bucuria piciorului pus pe uscat a fost urmată Îndată de uimire: insula Ellis nu le deschidea larg poarta de intrare În Lumea Nouă, ci Îi lua strîns În brațe pe toți pentru controlul medical și pentru deparazitare. Abia după aceea au putut apărea rudele și cunoștințele care să-i ia În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
confirmarea celor spuse de către Însoțitorii lui Flory și, la ora nouă punct, le-a dat drumul Înăuntru celor doi soți: Mr. George a intrat pe ușa din dreapta, iar Mrs. Flory pe cea din stînga. Să fi auzit atunci strigăte de uimire, hohote de plîns și de rîs, mulțumiri Sfintei Fe cioare și să fi văzut lacrimi și Îmbrățișări, după care să fi auzit din nou vaiete și bocete de bucurie... Americanii i-au bătut În palme și i-au tropăit din
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
acestui rol fără efort. Nici o caznă, nici o poticnire, ființa ei doar unduire și adiere. Privirea acestei femei nu poate fi niciodată Încruntată, e curgătoare, sinceră sau nu, ajunge expertă În scenariile mirării. Se pricepe de minune să intre În jocul uimirii, al uluirii și al perplexității... Și să-și revină Îndată, Împrospătată de surpriza contemplării insolitului. Sufletește, frumoasele se mișcă liber, iar această libertate le Înrourează și cu inteligență. E istețimea fermecătoare a gesturilor mărunte, nu a mizelor capitale. „Frumoasă și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
prin care parodiez stilul Elenei Radu, încă se mai înțelege ceva. Dar din cele ale Elenei Radu, în numeroase cazuri, nu se înțelege nimic, nimic, nimic. Iată câteva exemple: „Strivim gândul și ne dezlipim de acccesorii. Lăsăm să se înțeleagă uimirea. Amintim ocazia de revendicare plus-minus împăunatul sistem. Se cere tribut incompetenței și rețineri de mari achiziții.“ „Stadiul capului e inclus în membrele periclitate... Unghiile recurg la forță majoră. Se adaugă colaborare subiectului pentru a fi mai distructiv. La actul doi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
el; Oare ,,i’’-ul se pitește În ibric sau în inel? LITERA ,,I’’ ,,I’’ - un bastonaș subțire, Drept ca bradul, fără frică, Se strecoară în citire. Știe ,,i’’ ce vrea să zică! În iubire, inimi, ițe, Stă viteaz și, de uimire, Fire fine de crăițe Își întorc a lor privire. Ina ia pisica-n poală. Când să meargă la culcare, Plânge că nu vrea la școală. Ce nu-i place fetei oare? De ce-i supărată Ina, Mimi vede cu uimire; Toți
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
de uimire, Fire fine de crăițe Își întorc a lor privire. Ina ia pisica-n poală. Când să meargă la culcare, Plânge că nu vrea la școală. Ce nu-i place fetei oare? De ce-i supărată Ina, Mimi vede cu uimire; Toți aflară-acum pricina: A luat cinci la citire. Câți de ,,i’’ dorit-au, oare, Pe aici să se strecoare? E cuminte-acela care Rezultatul bun îl are. Întrebarea-i dificilă; Nu prea știe înmulțirea; Se încruntă, de ți-e milă, Când
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
șeful bandiților de două ori Într-o singură secundă. La doar douăzeci de pași depărtare, Oan-san urmărea calm desfășurarea luptei. Cei opt arcași ai lui Jian Shi se apropiară, pregătindu-se să tragă. Dar, În spatele lor, un ușor murmur arăta uimirea războinicilor. Jian Shi se ridică din nou, ușor amețit. Locul În care fusese lovit nu era ales la Întâmplare. Încetul cu Încetul, simțea că Își pierde simțul echilibrului. Privi În jur și văzu sulița pe care o scăpase, dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vârste, cu părul cărunt tuns scurt, Îmbrăcat Într-un kimono de culoare roșie. La intrarea noilor sosiți, bărbatul dădu o comandă scurtă, iar discipolii se aliniară de o parte și de alta. Ștefănel păși Înăuntru, alături de Liu Huang, privind cu uimire desenele de pe pereți. Toate reprezentau poziții clasice ale boxului chinezesc. Ajunși la cinci pași de bărbatul În roșu, cei doi salutară, Înclinându-se cu mâinile În semn de rugăciune. - Maestrul Shan Bao... șopti călugărul. - Bine ați venit, spuse bărbatul, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să Întrebe, dar se auzi doar un murmur soptit. Vocea nu avea putere. - Ai dormit cam mult, commandante! se auzi o voce cunoscută, undeva În stânga. Oană Întoarse capul Încet, simțind durerea din ceafă și umăr. Ochii i se măriră de uimire și de bucurie. - Angelo... murmură, de data aceasta mai distinct. Tu sei qui... - Sono qui, mio figlio... spuse Angelo, aplecându-se În șa și luând mâna căpitanului. Sono qui. Stai tranquillo. În trei zile vom fi dincolo de Dunăre. Cuvintele sosiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
răspuns, acționează. Înseamnă că tatăl meu și fratele meu sunt acolo, dar Apărătorii vor să-i protejeze. Luptă ca și cum ai fi singur și ai avea de salvat totul. Este exact ceea ce a făcut stăpânul meu. Angelo reuși să-și stăpânească uimirea. Într-adevăr, șeful Cuceritorilor anticipase totul. Să fi avut el, oare, darul căpitanului Oană de a vedea primejdiile viitoare? Din textul scrisorii, ușor de Înțeles pentru orice italian, rezulta că da. Șeful Cuceritorilor vedea ceea ce avea să se Întâmple În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de grupul moldovenilor, aflat În jurul căruței și al Erinei, și, poate, să treacă de zidul de săgeți al Cuceritorilor lui Amir Baian. Deocamdată, căpitanul Oană era În siguranță. Alexandru Își Întoarse privirea spre creasta stăpânită de Mihaloglu. Și observă, cu uimire, că ea fusese eliberată printr-o retragere ordonată a Apărătorilor, și că ienicerii formaseră faimoasele lor careuri de luptă, trecând la atac. - Acum! spuse Angelo, ridicând brațul drept și coborându-l În față. În aceeași clipă, cei cinci sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și se năpustea, Într-un galop care atingea o viteză incredibilă, În ajutorul Apărătorilor. Caii mici, extrem de iuți, ai mongolilor, abia reușeau să țină pasul cu armăsarul murg al lui Amir, care aproape zbura spre dușmani. Sub ochii măriți de uimire ai lui Alexandru, Amir sări peste primii ieniceri, lăsându-i În mâinile luptătorilor săi, scoase iataganul cu o mișcare prelinsă, aproape invizibilă, Îl ucise dintr-o simplă răsucire a Încheieturii pe ienicerul care purta steagul verde al Profetului, luă drapelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
continuare locul căpitanului Oană, care sosise la Suceava, dar nu-și putuse relua, Încă, Îndatoririle de comandant al flancului de est al Ordinului Apărătorilor. Voievodul lăsă tăcerea să se aștearnă asupra Sfatului până când ea se transformă, Încet, În neliniște. Spre uimirea tuturor, chipul lui nu trăda nici surpriza și nici mânia. Unii boieri se gândiră că, poate, măria sa se gândise din timp să accepte condițiile unei solii a lui Mahomed, dacă aceasta va veni vreodată. Căci Moldova se afla, de astă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
voievodului către Cetatea Neamțului sau, la nevoie, către frontiera cu Transilvania. Un alt corp de patru sute de Apărători avea să Însoțească forța de atac a cavaleriei. Voievodul Îngăduise ca aceștia să fie conduși de căpitanul Oană. Deși hotărârea lui stârni uimire, Ștefan avea cel puțin două motive Întemeiate. Primul era acela că voia să-i dea prietenului său ocazia de a intra În acțiune, căci aceasta avea să se Întâmple oricum, ori În fața tătarilor, ori În fața urgiei turcești. Al doilea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să se audă explozii și, din ce În ce mai aproape, voci omenești. Poate nu erau voci. Poate era doar vaierul lung al vântului. Și totuși, erau voci, Dar erau voci ale unor oameni surprinși de o moarte fulgerătoare. Erau gemete. Erau strigăte de uimire, urmate de tăcere. Erau strigăte de groază. Între tăcere și strigăt mai exista, totuși, un zgomot. Căpitanul Oană ascultă atent, adunat În sine Însuși. Era un zgomot cunoscut, deși Îndepărtat. Un zgomot simplu, aproape elementar. Un fâșâit metalic. Brusc, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În raport cu armata care aproape că Îl Înconjurase. - Retragerea! porunci cu glas tunător, Întrebându-se dacă nu cumva făcuse o greșeală fatală așteptând un miracol. Nu fusese nici un miracol. Fusese doar ceață. * - Nu se poate... murmură Erina, cu ochii măriți de uimire. Oană se opri și el, ascultând zgomotele din jur. Pădurea fierbea. Nu se auzeau tropote dinspre zona În care se afla voievodul. Ceea ce Însemna că era Înconjurat. Așteptase prea mult... - De ce? Întrebă căpitanul, cu voce tare. De ce a așteptat? De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spuse Ștefănel. Mai avem un lucru de făcut până la declanșarea atacului. Fluieră scurt și, din umbra codrului, se iviră doi cai Încărcați cu arme. Alexandru văzu că unul din ei are atârnate de șa două buzdugane. Erau deja prea multe uimiri pentru o singură zi. Încălecă fără să spună nimic și Îl urmă pe Ștefănel. Avea să vină și timpul vorbelor. Acum era timpul armelor. * Semnalul care anunța moartea lui Amir Baian trecu peste armata lui Mahomed ca un fâlfâit negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Apărătorilor! Răzeșii În formație de apărare! La cea mai mică primejdie asupra voievodului, zid de sulițe și scuturi până ajung Apărătorii! Înțeles? Capetele căpitanilor de steaguri se Înclinară, dar nici o voce nu se auzi. Doar Erina cuteză să spună, cu uimire: - Cosmin... ești călare cu spada În mână... - Și cum ar trebui să fiu? Începem atacul... - Da, dar ai sărit În șa de pe piciorul pe care nu te puteai sprijini și ai scos spada cu mâna dreaptă... Erina avea dreptate. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
prea iuți ca să poată fi văzute și parate. Erau fulgere care aduceau moartea. În fața lui, ienicerii nu reușeau să se retragă suficient de repede. Erau uciși aproape fără să apuce să ridice iataganele și cădeau În neființă ca Într-o uimire. Din mijlocul lor, cineva, poate un comandant, strigă: E Marele Maestru! A prins săgeata din zbor! Rândurile otomane se clătinară. Ceea ce nu putuse fi Înțeles devenea limpede. Marele Maestru era egal cu legenda lui. La trei sute de pași de voievod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu mult ceea ce reținuserăm noi din rapoartele zilnice ale Wehrmacht-ului transmise la radio. „Habar n-aveți voi ce s-a întâmplat cu adevărat acolo sus, în nord. Pierderi grele! Pierderi al naibii de grele!“ Toate astea au fost încasate cu totală uimire, căci întrebări - de pildă, de unde anume avea el, Wolfgang Heinrichs, cunoștințele astea extraordinare - nu a pus nimeni, nu am pus nici eu. Cincizeci de ani mai târziu, atunci când ceea ce astăzi trebuie să se afirme, ca vai de lume, drept „unitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cutii mărunțiș pentru acțiunea de ajutorare pe timpul iernii: „Nimeni să nu sufere de foame, nimeni să nu înghețe!“. Piloții germani de curse erau cei mai rapizi în săgețile lor argintii. Fortărețele zburătoare Graf Zeppelin și Hindenburg puteau fi urmărite cu uimire cum străluceau acolo sus, deasupra orașului, devenind subiecte pentru cărți poștale. La jurnalul săptămânal, Legiunea Condor a noastră ajuta Spania cu cele mai noi arme să se elibereze de pericolul roșu. În pauză, în curtea școlii, jucam „Alcázar“. Și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]