4,205 matches
-
și-a vizitat un vechi prieten“. David Își aduse aminte cum elefantul Își pierduse toată demnitatea În clipa În care privirea nu i-a mai fost vie și cum, atunci cînd se Întorseseră cu rucsacurile, animalul Începuse deja să se umfle, chiar dacă seara era răcoroasă. Nu se mai putea vorbi cu adevărat de un elefant - tot ce rămĂsese era corpul Ăla mort, gri și ridat care se umfla, și colții Ăia uriași, cu pete galbene și maronii pentru care-l omorîseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și cum, atunci cînd se Întorseseră cu rucsacurile, animalul Începuse deja să se umfle, chiar dacă seara era răcoroasă. Nu se mai putea vorbi cu adevărat de un elefant - tot ce rămĂsese era corpul Ăla mort, gri și ridat care se umfla, și colții Ăia uriași, cu pete galbene și maronii pentru care-l omorîseră. Colții aveau pete de sînge și el curățĂ o bucățică cu unghia, ca pe o ștampilă cerată, și și-o băgĂ În buzunarul de la cămașă. Ăsta fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
scos din buzunar. Încuie valiza și plecarăm spre vagonul pentru fumători. Cum mergeam pe culoar, i-am văzut. Stăteau pe scaune În tăcere. Ne-am așezat În fața lor. Basca micuțului Îi căzuse peste bandajul de pe frunte și buzele i se umflaseră. Era treaz, se uita pe geam. Sergentului Îi era somn, i se tot Închideau ochii, apoi și-i deschidea, reușea să stea așa o vreme, după care i se Închideau din nou. Avea o față foarte adormită și Împovărată. Ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și văduva și berea. Farmacia și briza care vine dinspre golf. Sonatu’ Ăla de la restaurant și un sendviș cu ou și cu șuncă. DĂ-mi două la pachet. Pune și o felie de ceapă În unul dintre ele. SĂ vă umflu cauciucurile?“. FÎsîitul aerului din pompă, administrat grațios și gratuit era acasă și acasăe ra cimentul cu pete de ulei, urmele de cauciuc, facilitățile confortului, sticlele de cola din frigiderele roșii. Șoselele erau granițele lui acasă. „Ai Început să gîndești ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
voiai să zici? Fata Începu să plîngă, stînd dreaptă și privindu-l În ochi. Nu suspina și nici nu-și Întorcea capul. Nu făcea decît să se uite la el și lacrimile Îi curgeau pe obraji și buzele i se umflaseră puțin, fărĂ să se strîmbe Însă. Te rog, fata mea. Te rog. Hai să vorbim despre scris sau despre orice altceva și o să fiu mai drăguț. — Cred că voiam să fim parteneri, deși am zis că nu, spuse ea mușcîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
O dat Dumnezeu oleacă de omăt și gata, nu mai ai cu cine sta de vorbă. Parcă sunteți babele în țintirim. Măcar pe acelea le apucă bocitul și-i tot un drac...Dar spun totuși ceva. Da’ voi?... S-o umflat ovăzul în tine, Pâcule? Mai bine ai spune tu ceva vesel, să ne dezmorțim - i-a întâmpinat moș Dumitru vorbele. Câte nu aș spune eu, dacă aș avea oleacă de apă la moară...Așa, pe uscat, nu merge și pace
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Înainte să mergem În Australia. Trebuia să apară ceva: ne dăm seama că toate cardurile noastre sînt acasă. PUȚOI DE RAHAT CRETIN ȘI ÎMPUȚIT! Izbesc de mai multe ori cu pumnul În tabloul de bord pînă cînd mîna ni se umflă și aproape că ne doare prea tare să mai ținem volanul. Apoi ne dăm jos și intrăm În cîrciumă. O mînă de șrapnel: abia ajunge pentru o halbă de bere. Mă simt ca un vagabond de rahat cînd merg prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ca naiba de durere și dîrdîi. Muncădepolițaimuncădepolițaimuncădepolițaimuncădepolițaiceștiitudespreastahhnnnnn — Nu fac pe angajata la resurse umane. Îmi fac griji pentru un coleg, asta-i tot. — Asta-i tot? Îi zîmbesc eu, Încercînd să-mi recapăt stăpînirea de sine. — Te rog, nu te umfla În pene. Cred că ești un tip prostuț și patetic și nu mă interesează persoana ta decît pentru că trebuie să lucrăm Împreună. Am mai auzit textele astea pînă acum. De obicei din gura vreunei vaci ude la pizdă care vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Îmi pot da seama de asta. — Bruce, ești un bătrînel prostuț și urît. Foarte probabil ești alcoolic și Dumnezeu știe ce altceva. Ești genul ăla de ins patetic care se aruncă asupra femeilor vulnerabile, slabe și proaste pentru a-și umfla propriul eu șubrezit. Ești varză. Ai dat-o pe undeva În bară amice, se bate ea ușurel pe cap Încheind discuția. Fierb pe scaun. Încep să spun ceva, dar vaca ridică o mînă și mă Întrerupe. — Te-ai purtat aiurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
bleazăr, dur ca stînca. La îndemnurile lui repetate, am căutat un exemplar în peștera Bătrînilor și i-am tradus cîteva extrase la întîmplare: "Masculii plesneau din ciocuri: - Înșfac hadașca în zbor și urc pîn' la nor!... Drept răspuns, femelele își umflau penele: - Iui, iui, iui! Hadașca mea, du-mă lîng-o stea!" sau: "I-am dat cu hadașca la venă și am scos primul hohot. Toți au urlat ca unul. - Așa, bravii mei hatelași! Am rîs și ne-am veselit pînă seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
socio-politică pe care mi-am descoperit-o inside, mă strădui să păstrez echidistanța. Centrismul dă echilibru. Și-i mulțumesc Magdei U. pentru citat. Ce om politic agreați? Nici unul. Poate o combinație între Dăianu și... nu'ș cine. Madammm Tatu, ca să umfle ratingul, ar fi întrebat altfel: "Cu ce politicieni ai face-o?" Întrebări-fulger. Răspundeți scurt. Pe cine l-ați fi ales președinte al țării? Pe Paul Goma. Dar președinte al Uniunii Scriitorilor? Pe Paul Goma. Și redactor-șef al "Convorbirilor literare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
reizbucnit pe buza de jos, cînd, aflînd că plecase, mi-am înfipt caninul în ea. Hoțește. Plecase hoțește. "Întoarce-te să termini ce-ai început, Iordan", mă rugam. Nu s-a întors. Iasomia și-a pierdut parfumul. Florile s-au umflat a putred și s-au scuturat. Urîte mai sînt tufele de iasomie scuturată. De la hohotul alb la hohotul știrb. Vișinele au prins viermi. I-am analizat sărutul pe toate fețele. Nu din confuzie. Nu din ambiguitate. Nu din seducție m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
întoarcă din cale. Ca lup? Numai gîtlej și colți. "Nu, Mărie. Nu te teme, se aude vocea zugravului, lupul e sfios ca un miel". Dumnezeu mai face o încercare, s-o ocrotească: dezlănțuie din sita de sus o ploaie grozavă. Umflă apele, le revarsă din matcă. Nu, o cheamă zugravul, nu-i decît un ropot de vară, Mărie, un firicel de rîu, un izvor de izvorel. Poți să-l treci". Ploaia de gheață nu mai contenește, Măriei îi plesnesc sînii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de prezență, iar avantajele materiale nu erau de disprețuit. Merita să cureți scame ideologice, să faci răul, ca să-ți lustruiești pantofii cu cremă franțuzească. Hada, în delir scriptic pentru Dumnezeu-Popescu și alți dumnezei de roșu, convenea. Ce încăpea în el, umflat ca un cauciuc de tir cum era? Păi citate din "Scînteia", mult Gherea, toate "temele majore" trasate de PCR, o baghetă de șuncă și o palincă pînă se crăpa de zece, orice număr de telefon util, "reconsiderările" de scriitori, ciorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și vouă, redactori, nu vă pasă? ne moraliza Pasăre. Rîdeți de truda lui?" Dă-l în post-meridian!" îl înjura Lucian Foișor. De-acasă îl cheamă Șopîrlă, nu Pasăre. E de la noi, din Dorohoi. S-a preschimbat în sturz și se umflă-n pene de găselnița cu Partidul/Ceaușescu/ România. Nici nu știu dacă-i a lui, dar a dat-o drept a lui. S-a scandat pe scena Naționalului. Se înroșiseră și lebedele de metal de pe acoperiș, de rușine". Supraadevărat: prostise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Ceaușescu/ România. Nici nu știu dacă-i a lui, dar a dat-o drept a lui. S-a scandat pe scena Naționalului. Se înroșiseră și lebedele de metal de pe acoperiș, de rușine". Supraadevărat: prostise Vestul, pelticul. El, Vestul, l-a umflat cu pompa pe "conducător". Îl vizitaseră la București, în '67, Nixon și în '68, de Gaulle. "Șaișoptul" cu scena balconului (regal) i-a adus într-un an, în partid, o sută de mii de membri. Turcitu, aflat atunci la Moscova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Milucă și n-am altă ieșire decît să intru repede-n casă. Trece aproape cotidian spre Antoaneta-vache-qui-rit, acum cu părul mov ca vaca Milka. E de necrezut cît s-a putut schimba Gefielte fish ăsta de Milucă. S-o fi umflat așa de la plăcintele cercetătoarei unu? Subnutritul cu pantaloni boțiți, de belfer și ciorapi cu urechi și-a luat un aer academic extenuat, de mare cărturar, rector de școală înaltă, particulară. Nu se mai ocupă de poetaci și de prozatorași lunecați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
el să ia pielea vacii. Nu mică i-a fost mirarea lui Gritas când, în loc să-și vadă vaca moartă, aceasta era bine-mersi și mânca liniștită niște lucernă pălită căci, dacă i-ar fi dat din cea verde, putea să se umfle așa cum se întâmplă cu unele vite nesupravegheate. Cât s-a mai bucurat stăpânul elvețiencei de gestul înțelept al tatei și de data aceasta, chiar s-a ținut de cuvânt și și-a supravegheat cu atenție vita, nemaisupărându l pe tata
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
clipe numărul respectiv. Emily mi‑a făcut semnul victoriei, după care a mâzgălit ceva pe carnețelul ei și a exclamat: — Merci, o, da, mulțumesc, adică merci. — Miranda, am numărul chiar aici. Să‑ți fac legătura acum? Simțeam cum mi se umflă pieptul de mândrie și Încredere În sine. O treabă bine făcută! O reușită de excepție În condițiile cele mai stresante. Nici nu mai conta că drăgălașa mea bluziță În stil rustic, cea care primise complimente de la două - nu de la una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din partea ta, Înțelegi ce vreau să spun? Spusese toate astea fără sarcasm, fără dezaprobare, doar ca pe o simplă relatare a faptelor. Am tot răsucit pe mână firul telefonului până când mi‑a tăiat cu totul circulația, pumnul mi s‑a umflat și degetele mi s‑au albit; după care am simțit În gură gust metalic de sânge și mi‑am dat seama că Îmi mușcam buza pe dinăuntru. — Alex, nu am uitat să sun, am mințit eu cu toată gura, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
său ireproșabil, „ma anche l’uomo è mobile“. A fost satisfăcută chiar și victima de această glumă. Italia, iată un vis În care mi-ar plăcea să dorm. (după-amiază) Astă-seară e revelionul. Am dureri groaznice În gât. Mi s-au umflat iar amigdalele. „Trebuie să le scoți rapid, altfel riști să faci reumatism generalizat“, Îmi spune, la Spitalul Studențesc, gras și mic, doctorul Ionescu. Nu știu dacă e cazul să merg diseară cu colegii mei la revelionul Facultății. Se face la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Îl reușesc perfect. Pot să-mi imaginez că ea ar fi Margareta. Ne avântăm ambetați de muzică. Deși scundă, e apetisantă În rochia de catifea neagră decoltată copios, are dezgoliți umerii rotunzi și tot spatele; În față, corsetul strâns Îi umflă sânii, ridicându-i perpendicular pe piept: două mere mici, albe, gata să plesnească, răsfăț de rod necules; doar bumbii, boabă de strugure, sunt prizonieri rebeli sub șiretul corsetului; chiar acum Îl vor rupe recăpătând sfânta libertate. Carnea luminoasă pufoasă decolteul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
avea cum să fie altfel!) plecase singură pe stradă să mă Întâlnească atrasă de dorința mea. (septembrie) Câteodată, uimit, simt cum respiră frenetic viața În lucruri; de exemplu, mi se Întâmplă să stau singur În amurg, atunci când lumina crepusculară se umflă de energii ciudate, ce fac să se audă șoaptele inaudibile ale obiectelor: este ca o dilatare de forme, de sunete, de culori și de gânduri ce se amestecă toate Într-un vârtej. În acea clipă, se petrece depășirea stării de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Corpul meu se surpă lent În propria-i materie, agonizând În licărul Întrevăzut al unor metamorfoze cosmice. O stare indefinită mă cutremură; deodată, simt cum trupul Începe să se dilate, crescând mușuroi amorf, insensibil la orice reacție exterioară. Mi se umflă capul, un deal fără limite precise, iar ochii, ca două telescoape, se deschid asupra unei lumi gigantice, pe care o cuprind ca-n palmă, În timp ce nu mai observ nimic din spațiul familiar; urechile, membrane ultrasensibile, captează cele mai perfide unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o persoană destul de la locul ei. Cum se apropie examenul de licență, mă Întreabă ce vreau să fac după facultate. „Același lucru!“, Îi răspund puțin ambiguu și schimb subiectul. În același timp, urcă din sens invers poetul A.P., ce se umflă cât un brontozaur, ca să mă oblige să mă dau umil la o parte. Citind recent Oedip, am fost Încăpățânat și nu i-am făcut loc; a trebuit să se dea el la o parte ca să mă lase să trec. Poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]