4,445 matches
-
a se închide omul într’un plic de scrisoare, și ajungând la destinație, să-l poți ține cald, umerii buni și tari închiși în podul palmelor... să auzi suflul cald, cald, și să simți trăind pe cel ce-ți scrie... Utopii...? Nu? Le vor trăi alții? Patul tău e făcut ca și când te vei întoarce de la o cină sau un ceai... Ai luat cheia?... Cum îmi bătea inima când auziam pe sub balcon zgomotele temute; te așteptam, te bombăneam și te iubeam. Monica
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Modernitatea vieneză și crizele identității, Editura Universității „Al.I. Cuza”, Iași, 1995. 89. Tudor Pamfile, Mitologie românească. Comorile, București, 1916. 90. J.G. Frazer, Creanga de aur, vol. I-V, Editura Minerva, București, 1980. 91. Sorin Antohi, Civitas imaginalis. Istorie și utopie În cultura românească, Editura Litera, București, 1994. 92. Aceștia mai erau numiți „sudiți”, de la it. suddito (= „supus”) și lat. subditus ; vezi Stela Mărieș, Supușii străini din Moldova În perioada 1781-1862, Universitatea „Al.I. Cuza”, Iași, 1985, pp. 40 și 130
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
indelebil al justiției pe corpul marilor delincvenți, semnul oprobriului public la adresa persoanei ieșite din «normalitatea» specifică a unei comunități”. Evident, În capitolul de față, eu mă refer la această ultimă accepțiune a termenului. Vezi Sorin Antohi, Civitas imaginalis. Istorie și utopie În cultura română, Editura Litera, București, 1994, p. 211. 375. Moshe Carmilly-Weinberger, „Art as a Source for Jewish Historiography”, În Studia Judaica, vol. VII, Sincron, University of Cluj-Napoca, 1998. 376. Călători străini despre Țările Române, volum Îngrijit de Maria Holban
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
să trimit articolul despre Mersul colecțiilor, pînă la 1 noiembrie. Firește că ar fi o minune dacă Ateneul ar apărea iarăși lunar. Dar, după cîte am auzit (privitor la Cronica), de la 1 ianuarie nici o subvenție. Or fără bani, este o utopie să se facă azi o revistă. Zic vorba lui Creangă „nu-i rău să fie bine”! Pînă una - alta, cred - și te rog să nu mi-o iei în nume de rău - trebuie să grăbești cu teza și s o
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
care trîntește, buf-buf, dilemele acelea morale. M-a ținut și m-a tulburat, dar nu m-am putut bucura de el ca de-o operă de artă și nici ca de un divertisment. Dilema Veche, august 2008 ; 24-FUN, august 2008 Utopie Nu te pune cu Zohan/You Dont Mess with the Zohan (SUA, 2008), de Dennis Dugan Nu te pune cu Zohan începe ca o parodie de film cu superspioni. Adam Sandler joacă rolul unui James Bond al armatei israeliene
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
dintr odată un pic mai sănătoasă la cap. Soluția pe care o sugerează filmul toată lumea să se mute în America nu e tocmai practică, dar asta nu înseamnă că filmul bagatelizează conflictul arabo-israelian. Nu te pune cu Zohan e o utopie una în care bunele sentimente sînt asezonate cu destule glume porcoase încît să nu pară insipide. Adam Sandler face comedie groasă, dar are grijă s-o epureze de agresivitate adică de mîrlănie. Joacă foarte bine cartea candorii. Principalul efect special
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
prin discurs în fața unui public captiv și Lache își desfășoară asaltul polemic în berării cu un public format din impiegați ca și el, asemeni agitatorilor comuniști în perioada revolu- ționară. Ambele ispostaze reflectă două tipuri de deformare, unul în registrul utopiei, celălalt în registrul distopiei. Dacă încetăm să vedem în personaj doar rezultatul unui accident, el face posibilă ca multe alte personaje caragialești o reflecție asupra firii românilor sau asupra a ceea ce în eseul ei, „Ființa morală românească între pasiuni și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Caragiale, spre exemplu, Nae Cața vencu, preiau un mandat iluminist și anume credința în progres așa cum, în lectura Mihaelei Czsobor-Lupp, neîncrederea în istorie produce o accelerare inversă a dizolvării universale în urma unei progresii catastrofice. Ambele mișcări descriu tensiunea dialectică dintre utopie și distopie și reprezintă modalitatea afirmării unei identități à rebours. Încă o dată, anecdota la I.L.Caragiale recuperează în mod subtil ca mise en abîme un efect de parabolă. Ceea ce constituie mecanismul deriziunii, dispozitivul lui „simț enorm și văz monstruos” oferă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și nebunul, con- secință a confruntării cu adevărul ultim, suprem. Toate acest figuri conțin excesul : torționarul prin excesul de violență, filozoful prin excesul de gândire, misticul prin excesul de credință, revoluționarul prin excesul de ideal, sau excesul având ca expresie utopia, nebunul prin excesul de adevăr. Toate aceste ipostaze ale nemăsurii au ca loc al enunțului contextul lui „simț enorm și văz monstruos” pentru că în această figură proteică a „mic-burghezului”, pentru a folosi o sintagmă consacrată de vulgata marxistă, coexistă toate
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
iar competențele sale în acest sens sunt deja omologate. Urgența acțiunii politice violente este răsturnată în entuziasmul chefului generalizat, republica se transformă pentru scurt timp ca și în cazul benignului cuplu de republicani, Leonida și Efimița, în tabloul unei palpabile utopii, sub efectul binefacerilor republicane, simi- lare celor dintr-o Pays de Cocagne, țara unde curge lapte și miere. Poporul în varianta sa exorbitată „Boborul” repre- zintă agentul catalizator, fermentul revoluționar ; toate dictaturile îl vor invoca, în numele lui vor fi comise
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
tuturor admiratorilor străini. Ce vedem noi ? Noi vedem clădiri noi, splendide, Arenele Romane, Cetatea lui Vlad Țepeș, Palatul Artelor și alte asemenea edificii care ne vor uimi în viitor.” Sensul distopiei devine acum mai clar prin acest scurt reflex al utopiei, fină aluzie la impetuozitatea edilitară a liderului maxim, Nicolae Ceaușescu. Comen- tariul lumpenului constituie amortizarea brutală a oricărei încercări de a străpunge obscuritatea locului destinat tutu- ror prăbușirilor și niciunei forme de elevație. Încă o dată, aceasta nu este lumea lui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
civilizată drept "de excelență", din atașamentul meu pentru aceasta și pentru carieră izvorând notele critice la adresa unor fenomene și atitudini pe care le-aș dori și visa schimbate. Se poate și altfel? Sunt sigur că da! N-am scris eu "Utopia", dar am citit-o în repetate rânduri și m-a încântat! "Unde ni sunt visătorii"? Printre noi, și cred că și în pragmaticul secol XXI se mai poate totuși visa! SEMPER FIDELIS PATRIAE? Da! Deviza de pe emblema frontonului edificiului Ministerului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu dinții lui albi ca ai lui Frank Sinatra, În drum spre magazinul Klein de pe 14th Street, unde mă ducea să-mi cumpăr un pardesiu. În euforia grăbită a plecării din București, Îmi Închipuisem, ca toți cei ce visează la utopia americană, că la New York asfaltul e turnat din aur și că e veșnic soare, În consecință nu mă gândisem să-mi iau paltonul. În seara aceea am fost invitat să merg pentru prima oară la „La Mama“, să văd un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
paradoxal, pentru că nu-mi place să zbor și, cu cât zbor mai mult, cu atât frica sporește. Și totuși, pe aeroport mă simt Întotdeauna bine. E un loc de trecere, un loc unde pot să Îmi dau frâu liber oricăror utopii mentale, să mă las În voia senzației de a nu fi „niciunde“. Nu eram niciunde și totuși eram undeva, eram În mine Însumi. De câte ori mă surprind Într-o balanță delicată, echilibrist Între două lumi, am o percepție concretă a trupului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
azi, când ideea americană de succes a pătruns În toate colțurile și În special În subconștientul tinerilor. Curând după ce am devenit șeful școlii, mi-am dat seama că realitatea pentru cei care veneau la Columbia era cu totul alta decât utopia aventurii teatrale. Studenții plătesc sume exorbitante (taxa școlară anuală este acum de 38.000 de dolari și va crește la anul la 40.000, fără a include costul căminului studențesc și al traiului de zi cu zi În Manhattan). În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a caracterelor, sau a ceea ce păreau a fi niște caractere? * Despre politizarea excesivă. Considerarea, dacă nu de-a dreptul proclamarea curajului politic drept curaj suprem. Din această falsă perspectivă Baraba ar fi superior lui Iisus. Ceea ce e absurd. Totul despre utopia comunistă, despre eroarea ei fundamentală - în aceste cuvinte ale lui Vladimir Soloviov: „Sarcina omului pe pământ nu e de a realiza raiul, ci de a evita iadul”. * S-a zis că e o prostie să vrei să mori cinstit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
rezonabil (și nici rațional) a nu le lua în seamă. Rațiunea trebuie controlată de inteligență și de suflet. Altminteri, duce la „raționalizare” (care uneori e o soluție, dar nu oricând) și la sistematizare, care sunt superficiale și forțate. Duce la utopie. La teroare. Pomeneam mai sus de credincioși practicanți lipsiți de simțul divinului. Nu li se poate imputa aceasta. Sufletul lor nu e tautologic. E destul de trist că nu pot discerne în cotidian lucrurile „sfinte și însemnate”. Riscă să treacă iremediabil
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
lume fără repere. Fără scară de valori. Fără valori. O lume ̀în care aproape nimeni nu-și mai asumă și nu-și recunoaște vreo obligație. Numai pretenții, numite „drepturi”. În primul rând, cel la „fericire personală”. Dar e o utopie, o himeră nenorocitoare. Nu există fericire personală. Numai egoismul vecin cu nebunia își imaginează așa ceva. Pleacă unul în Canada sau naiba știe unde, părăsindu-și nevasta și copilul. Pleacă să „se realizeze”. Să fie liber. Pleacă de acasă, ca acel
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
teritoriale. Maria Bucur - Dar Bucovina, Valeriu Graur - Bufonada cu Insula Șerpilor. Viorel Petrichi - Între NATO și Molotov. Eleodor Focșăneanu - Problema Basarabiei și a Bucovinei de Nord. Radu Pătărlăgeanu (Tuttlingen) Sfânt pământ românesc. Hristu Cândroveanu Conștiința noastră de sine. Radu Theodoru - Utopie, Gelu Voican Voiculescu - Scrisoare deschisă către ministrul Adrian Severin, Ion Beldeanu - Cine tace acum riscă să fie acuzat de lașitate, Românii din teritoriile ocupate nu pot fi abandonați, Ion Filimon - Numai de dragul de a intra În NATO, Lucia Sălăgeanu - Cum
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
mai mult sau mai puțin. Era un cadavru (relativ viu), imobil. O fată tânără, cum sunt toate aceste "cazuri". Nici o speranță decât doar o revoluție metabolică, o restabilire a tuturor umorilor, o furtună. Dar acestea nu erau speranțe, ci iluzii, utopii. În astfel de situații (au fost relativ frecvente în experiența mea), aștepți, inoperant, cum așteaptă țăranii ploaia într-o secetă mare. A chemat familia pe un anumit preot. Am admis, bineînțeles. Mi s-a spus că este un "preot credincios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
oceanului agitat, nu este pulverizată de vârtejurile contemporane; dimpotrivă, mi se pare că a rămas intactă. Poate că raporturile reveriei cu suprarealitatea salvează visul, reveria. Dar, aici intrăm în zona interzisă și cu atât mai atractivă, în zona și zodia Utopiei. * Deocamdată, pentru anii noștri, este destul că am învățat cât de ademenitoare și infidelă este această stare de reverie care are un comportament de amantă conștientă că arma ei este dulcele și amarul șantaj. Nu scăpăm, nu putem scăpa de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
confesiuni. * Dar el a început tema de ieri: "clonarea". Încă un nebun, mi am spus. Probabil că meseria a început să mi se scrie pe față, mi-am spus. O bănuială aveam eu. "Clonarea mi-a spus el pare o utopie ori chiar o fantezie neserioasă. Nimeni nu-i interesat de această descoperire uriașă care, după părerea mea, este primul pas către nemurire. Ideea pare atât de extravagantă, încât nici nu este luată în seamă. Numai câte un intelectual îndrăznește să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
considera, ilegale. Trebuie mereu avut în vedere că întregul secol al XVIII-lea, la care ne raportăm cu predilecție, a fost unul preromantic, în viziune, deci puternic ficționar. El a pregătit, prin eposurile literare maritime (Defoe, Swift) și prin obsesia utopiei, marile texte de gen ale secolului al XIX-lea (Melville, Morison, Stevenson, Verne, Conrad). Nu doar tema jafului pe mare e implicată de piraterie, ci și tema mării, în general, căci motivul omului care-și încredințează soarta nestatorniciei mării, cel
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
pirateria contemporană) au modificat perspectiva asupra marginalității acestei teme. Ea nu mai pare una a copilăriei literare, a facilului narativ, ci una cu certe valențe sociale, psihanalitice și artistice. Dacă literatura e un rezervor inepuizabil de toposuri și modele, de utopii alternative și de comentarii subiective ale istoriei, atunci putem vorbi, așa cum o face Virgil Nemoianu, de plăcerile și adevărurile secundarului, de estetic ca ghid pentru lumea înconjurătoare și, în ultimă instanță, de literatură ca lubrifiant al progresului 15. Numai o
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
fragmentează, flexibilizează și diversifică blocurile masive ale realității, prea rigide și predispuse la uni formitate stearpă, la încremenire moartă. Oferind alteritate, literatura reprezintă o versiune stilizată a societății, un construct estetic în care survine o autoreflectare deformată a realității, o utopie. Ea mediază între ideile generale, majore, principale, și cele empirice, secundare 17. În acest fel, literatura restaurează marginalitatea considerată secun dară și creează diferențe frumoase prin texte unde domnește autonomia detaliilor parazitare. Ele sunt salutare într-o realitate înțepenită, pretins
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]