8,047 matches
-
bunuri imobiliare. Sub "istorică" înțelegem că trebuie să fi răsărit din dreptul public propriu al unui popor și câștigată prin merite pentru el. E preferabil ca aceste merite să se datorească caracterului mai mult decât inteligenței. Căci un caracter drept, viteaz și generos se moștenește și e o mare calitate politică, pe când inteligența se poate recruta din tot ce produce mai bun o generație, ea e aliata naturală a acestor caractere, dar din nefericire {EminescuOpXII 150} nu se moștenește cu atâta
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
moșiile statului la companii străine și-i veți avea. Aceasta nu va dovedi însă că din sine însuși poporul românesc se dezvoltă, că el însuși se bucură în plenitudine de măreața moștenire pe care i-au lăsat-o harnicii și vitejii lui străbuni. [8 mai 1881] ["F. KANITZ, SCRIITOR... "] F. Kanitz, scriitor care-a publicat pîn' acum mai multe opere asupra popoarelor din Peninsula Balcanică, surprins de știrea că macedoromânii au hotărât să se opuie cedării teritoriului lor, face în "Gazeta
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
încoace, prezintă inconvenientele neasimilării sau a neputinței de a se asimila. Dar "L'Independance roumaine" merge mai departe. Citează ca argument ad personam pe d. Catargiu. Aci se înșală onor. confrate. Catargieștii se găsesc deja ca boieri în timpul lui Mihai Viteazul și înainte, deci acum trei sute de ani. Tot astfel Cantacuzineștii, Roseteștii din Moldova ș. a. "L'Independance roumaine" mai vrea să introducă cu ocazia aceasta un basm despre C. A. Rosetti. E de notorietate publică că d. C. A. Rosetti n-
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
s-a bătut cu calitățile înnăscute rasei lui din timpi strămoșești. Guvernanții din București l-au tratat însă cu calitățile înnăscute rasei lor, l-au lăsat să moară de foame și să degere de frig în câmpiile Bulgariei. Pe când adevărații viteji, pe care îi acopere țărâna, zăceau în căderea ninsorilor și sub stoluri de corbi rotitori, într-o nespusă părăsire, vitejii reversibili și guvernanți din București destupau sticle de șampanie în onoarea mironosițelor de strade și berării cari împluseră pe-atunci
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cu toate trențele scumpe ale Apusului; rău fac în fine românii că sufăr ca asemenea lăpădături să-i guverneze. Fac atât de rău încît acești paraziți cutează a înjura trecutul nostru, a mânji cu vorbele lor veninoase mormintele vechilor și vitejilor noștri Domni, a ne numi pe noi străini în țara noastră proprie. A ajuns atât de departe încît "Romînul" îndrăznește a zice că aristocrația română, acea aristocrație care azi, grație demagogiei. nu mai există, a fost străină. În adevăr Roman
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
-o de atâtea ori zilele trecute în discuția noastră asupra deosebirilor de rasă din România. În darea de seamă a foii germane s-a strecutat o eroare de nume. Nu Tudor Ștefan ci Ștefan Gheorghe [î]l cheamă pe acel viteaz boier care-n înțelegere cu Matei Vodă răsturnase pe câtva timp pe Vasile Vodă Lupul, ca pedeapsă pentru vrăjmășia nejustificată a acestuia în contra bătrânului și valorosului domn al Munteniei. Mai amintim că există un portret xilografat excelent al lui Ștefan
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
poate scrie pe-o unghie. Când un asemenea principe este a se face rege al unui regat în miniatură firește că nu poate să se aștepte a fi salutat și felicitat de opinia publică a Europei ca vecinul său mai viteaz și mai isteț din josul Dunării. Putem însă să pronunțăm speranța ca coroana regală să nu-i prea mărească ambiția, să nu-l lase a se privi ca "regele sârbilor " în sensul cum [î]l înțelege Omladina, pe care însă
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
compară Bluntschli în viața popoarelor cu pețirea, cu nunta, cu selecțiunea adevărată. Dar stârpituri strecurate pe la granițe, fugite de spânzurătorile turcilor, ne-au cucerit pe noi? Exemplul Prusiei e iar de natura celui citat de Bluntschli. O mână de cavaleri viteji au cucerit provinciile slave; ei au determinat istoricește aceste provincii, cari au format mai târziu sâmburul viguros al unității Germaniei. Șapte milioane de slavi au cucerit Rusia de la zeci de milioane de tătari, le-au dat la toți signatura spiritului
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
turcii lui Osman și i-au vândut. Amestecați astfel, bieții cazaci de la Don, dorobanții din Vaslui și Vrancea, ostașii din trei continente ale împărăției osmane, toți la un loc au pornit la moară, sub a cărei pietre grele scrâșneau oasele vitejilor pentru a forma gunoiul trebuincios utilitarismului englez. "Milowie " se chema acea corabie cu morți; un nume ce merită a fi ținut minte. Nu știm de ce astăzi, a doua zi după aniversarea a douăzeci și cincea a "Romînului", ne aducem aminte de-o
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
A. Rosetti. Fără deosebire s-au aruncat sub pietrele morii toată ființa țării acesteia; toate instituțiile, tot trecutul, toate datinele; vertebrele noastre istorice și morale, familiile noastre vechi, amestecate în origine cu însuși începuturile neamului românesc, Domnii noștri drepți și viteji, gloria noastră, sângele și sudoarea, ochii înțelegători și inimele înalte, zdrențele lui Șincai și capul lui Tudor, pentru a se măcina din ele acea imundă făină ce hrănește o pătură superpusă de străini, străini de aceeași origine cu Simeon Mihălescu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Popolo romano", făr' a aminti ziarele engleze, cari sunt unanime. Foaia "Messager de Vienne " a publicat acum trei zile un lung și escelent articol, în care citim cele ce urmează. Acolo, între Turnu Severin și Galați, se află o nație vitează de șase milioane (? ) de oameni, o nație care-a știut să se bată, și să învingă, pe câmpul de bătălie. Românii erei nouă, cari au deschis o atât de strălucită și luminoasă cale aspirațiilor unui popor, și-au adus aminte
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Brătianu pe la fețele împărătești, va găsi ușor legătura pe care o stabilește "Presse" între solicitarea primului nostru ministru de-a intra în alianța austro - germană și între făgăduințele făcute în cestiunea dunăreană. Dacă 'și va reaminti maniera viguroasă și iperbolele viteze ale d-lui Dumitru Brătianu când a devenit ministru prezident (leoaica care-și apăra puii), își va aduce aminte și de momentul în care acele făgăduințe au fost înfrînte. Retragerea d-lui Ion Brătianu la Măgura în răstimpul încoronării o
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
îndrăzneața încredere cu care {EminescuOpXII 421} ziarele oficioase române vorbesc despre suspendarea relațiunilor personale ale ambasadorului nostru, n-am răspunde cu totul negativ la cestiunile aceste. E cu totul altceva de-a lua foarte pe tăcute în note diplomatice atitudini viteze și altceva e de-a, proclama de la mulțimea tronului o hotărâre care te obligă la un curaj durabil; în cel dendîi caz te poți supune dulcii violențe și poți ceda ca om cu minte; dincoace trebuie să dovedești în faptă
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
atunci are poate cuvânt. [17 decembrie 1881] ["SCUZELE PE CARI... Scuzele pe cari d. Stătescu le-a făcut în sfârșit cu toată umilința cabinetului din Viena au izbutit a înlătura conflictul austro - român. Dar cum? Asta e cestiunea. După limbajul viteaz al mesajului, i s-a spus guvernului în Adunare că nu-i rămân în fața Austriei decât două atitudini de ales: sabia sau umilirea. Neputând fi vorba de sabie, același d. Stătescu, al cărui spirite oarecum inspiratorul pasajelor în cestiune din
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
PROPTER VITAM VIVENDI... "] Propter vitam vivendi perdere causas, a pierde, pentru a-și păstra o viață nemernică, tot ce dă valoare existenței omenești, iată formula după care se poartă partidul roșu. Precum, pentru popularitate, au riscat un șir de fraze viteze la adresa Austriei, tot astfel pentru a rămânea la putere se târăsc azi lingând mâna pe care voiau s-o muște și, loviți de această mână, siliți a buigui cea mai umilitoare din toate scuzele, maltratați ca niște {EminescuOpXII 448} adevărați
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
monarhiei și existența dinastiei de Habsburg. În țările române n-a fost niciodată mișcare agrară. Codicile lui Matei Basarab și Vasile Lupu sunt mai mult de drept canonic, pentru regula clerului și pentru exercițiul* politiei morale din partea* sfintei noastre biserici. Viteaz în războaie, muncitor și cinstit în timp de pace, grăitor de adevăr, glumeț și senin, drept și bun la inimă ca un copil, poporul românesc nu e capabil nici de trădare, nici de infamie. (11 fevr. n-au fost români
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
altele, substituindu-se apoi, în timpul fanarioților, adevăraților fii ai țării. Fără îndoială au existat naturi mai tinere și mai fericite cari s-au asimilat pe deplin solului și rasei, au contractat acel caracter franc, leal, bărbătesc care distingea vechea și viteaza noastră boierime, dar suntem înclinați a crede că aceștia nu erau adevărați greci, ci albaneji sau alt soi de oameni. Astfel Ghiculeștii sunt albaneji, Vasile Lupu, deși zicea "cine pre greci cheamă pre mine cheamă", era asemenea albanez; c-un
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
era nevoită de multe ori să se retragă În perioade de bejenie sau pentru păstorit. „Tot acel popor se hrănește cu pâine de mei” spunea un misionar catolic al acelor timpuri În memoriile sale (secolul XVII). Mălaiul lui Vodă (Mihai Viteazul) era denumită În epocă pâinea de mei, iar porecla voievodului era Mălai Vodă. Alături de mei, care constituia de fapt baza alimentației, erau legumele, fructele, ciupercile, ierburile, rădăcinile, fructele de pădure și nu rareori coaja de fag, ghinda, castanele și jirul
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
În temniță, unde a mai trăit o zi. Și a doua zi, după ce i‑au atârnat niște pietre de picioare, l‑au aruncat În mijlocul mării. Și iată așa a decurs martiriul lui Agapie”164. La rândul ei, ca un atlet viteaz, fericita Blandina strân‑ gea noi puteri din mărturisirea ei, iar Întărirea, odihna și chipul ei de a‑și potoli durerea și chinurile ei erau cuvintele : „Sunt creștină și știu că ai noștri n‑au săvârșit nimic rău !”. Dar și mucenicul
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
o muzică fără Mozart, de o filosofie fără Kant, de o literatură fără Tolstoi, Dostoievski și Proust, o artă fără Michelangelo și Brâncuși etc. Elitele postmoderniste autohtone l-au putut completa ușor pe Finkielkraut, scoțându-l din istorie pe Mihai Viteazul și introducând-o pe Andreea Esca, punând la grea îndoială necesitatea prezenței în manualele școlare a lui Eminescu, a lui Sadoveanu, a lui Rebreanu, a Mioriței, locul lor putând fi ușor luat de postmoderniștii în viață, care cultivă jocul simulacrelor
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
obișnuite în etică indian]. Scrierile epice și Gita Popularele scrieri epice R³m³yana și Mah³bh³rata exploreaz] prin intermediul anecdotelor și povestirilor emoționante luptele, paradoxurile și dificult]țile care survin în respectarea dharmei, idee aflat] în permanent] evoluție. R³m³yana, care îi prezint] pe viteazul R³má și pe soția sa cast], Sita, drept modele perfecte ale virtuții, este mai dogmatic] în poziția sa de partea „drept]ții”, în timp ce Mah³bh³rata este mai puțin optimist] în leg]tur] cu precizia în chestiuni de datorie, având în vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu depășește stadiul vechilor preocupări, reușind doar să atragă din nou atenția prin efortul de a însufleți prin scrisul său viața culturală a unei zone de provincie. SCRIERI: Pământ viu, București, 1938; Drumul Sevastopolului, Chișinău, 1943; Frumoasele, Chișinău, 1943; Rusalin, viteazul munților, Târgu Jiu, 1945; Împărăția luminii, Târgu Jiu, 1994; Marea călătorie, vol I: Încântare, Târgu Jiu, 1994, vol. II: Răzvrătitul, Târgu Jiu, 1995; Docan, I-II, Târgu Jiu, 1995-1997; Greșeala lui Dumnezeu, pref. Ion Mocioi, Târgu Jiu, 1997; Poezii, Târgu
VELICAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290482_a_291811]
-
Sibalys) și al lui Philip Rosenstock, contabil, apoi mic industriaș. Urmează cursurile școlii israelito-române în orașul natal (1902-1906), apoi pe cele gimnaziale la un institut particular de limba franceză din București. Pe când era elev la secția modernă la Liceul „Mihai Viteazul”, al cărui absolvent va fi în 1914, îl cunoaște pe I. Iovanachi (viitorul poet Ion Vinea), cu care va lega o prietenie durabilă. Cei doi vor edita, împreună cu Marcel Iancu, revista „Simbolul” (25 octombrie-25 decembrie 1912), în paginile căreia reușește
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
Alexandru cel Bun” din Iași, unde este coleg cu Mihai Codreanu, și paralel frecventează Școala de Belle-Arte. Admirator al lui C. Dobrogeanu-Gherea, s-a atașat mișcării socialiste și, drept urmare, este eliminat din liceu. Își încheie studiile secundare la Liceul „Mihai Viteazul” din București (1897). Având vocație de pictor, îl secondează pe Nicolae Vermont la zugrăvirea unor biserici. Se înscrie la Facultatea de Medicină din București, pe care o va absolvi în 1902. Își ia doctoratul în 1905, un al doilea doctorat
VEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290489_a_291818]
-
zice Câmpulung” (A.I. Odobescu), se afla și un nepot, Neagoe Văcărescu, fiul lui Dan, voievodul Făgărașului; acesta, stabilindu-se pe malul Dâmboviței, a întemeiat sate și biserici; un urmaș, Pătrașcu, agă și ban al Craiovei, l-a însoțit pe Mihai Viteazul în toate bătăliile; bunicul, Ianache Văcărescu, cumnat și vistier al lui Constantin Brâncoveanu, a fost decapitat în 1714 la Constantinopol, odată cu domnitorul. Tatăl, Ștefan Văcărescu, logofăt, vistier și mare ban, avea talent, dedica versuri domnitorului Scarlat Ghica, fiind apreciat pentru
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]