4,976 matches
-
Paște. Soarele începuse să scoboare și grupurile - mai multe mii de oameni - se îndreptau către poartă. Deodată, o mare mișcare se produce, strigăte, înjurături și ropote de oameni venind către ieșire. Eu eream lângă poartă. Ca fulgerul trec prin fața mea vreo 20 de macedoneni pietrari, toți oameni înalți, bine legați, voinici în toată puterea cuvântului. Macedonenii fugeau de mâncau pământul, iar după ei câteva mii de oameni din popor îi goneau de foc. Goana s-a sfârșit tocmai în șoseaua Kiseleff
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Regal, în colțul str. Regale cu str. Academiei. Era o mare cafenea care cuprindea întreg parterul. Un medicinist în fugă vine să ne anunțe, gâfâind, cum că la spital a pătruns poliția și că bate pe studenți. Eram în cafenea vreo 20: Nicolae Maimarolu, Costică Iliescu, Paul Scorțeanu, Iancovescu, eu și alții. Ne sculăm și plecăm în fugă, intrăm ca un vârtej în curtea spitalului Colțea, dar sub gangul turnului ne lovim de corifeii poliției de pe atunci: căpitanul Stănciulescu, comandantul jandarmilor
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
pe vremea aceea, era unul din cei mai veseli și mai inteligenți studenți. Mai târziu, ca doctor de boale interne, era foarte apreciat. El este funda torul sanatorului din Calea Călărași. Într-o seară din luna lui august, ne aflam, vreo zece camarazi, în grădina Alcazar pe strada Câmpineanu. După un șir de rânduri de halbe de bere, nimeni nu mai avea para chioară. Numai Olchovsky avea o hârtie de 20 lei, pe care însă o păstra ca ochii din cap
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
pe linii mai drepte decât cele de astăzi. A doua propunere a fost cea executată. Ion Brătianu, șeful guvernului, pentru motive de economie s-a pronunțat pentru lu crarea mai redusă, care a și fost executată și care a costat vreo 12 milioane. Traseul Dâmboviței actuale nu se deosebește prea mult de traseul cel vechi. Oarecare modificări s au adus în partea centrală a orașului, gârla - precum i se spunea pe vremuri - a fost trasă puțin către strada Carol, în general
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
celebrat cununia. Mama mea, nu știu cum era. Eram prea mic ca să-mi dau seama. Se pare că avea mult talent pentru pian. Era diplomată magna cum laudae a conservatorului de muzică de la Iași. N-am avut parte de mama mea decît vreo șase ani, a murit foarte tînără. Nu-mi amintesc de ea, decît ceremonia înmormîntării, care era, pe vremuri, cu mare pompă. Parcă văd și acum acei dricari încălecați pe cai înveliți în stofe negre și cu pompoane, alb cu negru
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
uita condițiile de la aceste restaurante. Aveau un singur preț, cu dreptul la toate felurile de mîncare de pe listă, la discreție, pentru cele trei mese pe zi. Drumul de la Galați era cu trenul pînă la Tg. Ocna și apoi cu trăsura, vreo 18 km, pînă la Slănic. Trenul sosea la Tg. Ocna seara și trăgeam la același hotel la care stătea el de ani de zile. De cu seară se angaja landoul cu patru cai, pentru ca a doua zi dis-de-dimineață, să vină
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Chioaru n. red.), vor veni cei de la ECHINOX. Altceva, nimic! Sănătate și poezie! Al tău, Aurel Dumitrașcu Borca, 6 iunie '81 Bună, dragul meu! Pe mare zăpușeală îți scriu. Cam plictisit de aceste zile în care a trebuit să corectez vreo sută cincizeci de teze îndeobște proaste. Un chin. După ce am venit, marți, de la București. Invitat de Mircea Cărtărescu, am citit în Cenaclul de luni. Coincidență plăcută, am citit cu o prietenă dragă din Cluj, fata d-lui Felea, Cristina. M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
reușit să le iubesc! Se poate, nu?! Scrie-mi! Și salută burgul, cum ai saluta o femeie tînără pe care știi că o voi vedea seara! Liniște, o căruță de liniște, dragul meu! Al tău, Aurel Dumitrașcu P.S. Îți trimit vreo 17 poeme Alegi tu! Dacă publici ceva în "Dialog" (revista studențească; apărea sub auspiciile Universității "Alexandru Ioan Cuza"; Lucian Vasiliu era redactor, 1977-1981) să apară cu liniuța aceea de la început. Poză nu am acum. Trimit una. Pa! Aurel D. FĂRĂ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
va avea înțelepciunea să-mi bucure și ea această duminică! Al tău, cu toată dragostea de azi și dintotdeauna, Aurel Borca, 14 noiembrie 1983 Dragul meu Lucian, Hotărît lucru, toamna aceasta pune panseluțe vitrege peste viața mea. În ultimele zile (vreo zece) m-a simțit nespus de rău, aproape mă-ntreb cum de mai rezist după atîtea nopți nedormite din cauza durerilor. O nevralgie de-a dreptul anormală, sensibilă la cald (în rău), mă mai spintecă noapte de noapte. Exasperat de durerile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
în care ziceam două vorbe de Eugen Barbu și întreprinderea dumisale puerilă. I-am scris doamnei Gabriela (Negreanu n. red.) acum o săptămînă, solidar, mîhnit că Barbu (Eugen n. red.) continuă să fie neserios tot atacînd-o, de parcă ar avea ea vreo vină în mod serios! Lecturile de la Luca (Pițu n. red.) sînt, ca de obicei, minunate! Doamne, cît de recunoscător îi rămîn pentru cărțile pe care mi le-a împrumutat în acești ani! Sper că Iolanda (Vasiliu n. red.) n-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
al II-lea a vizitat biserica din Balcic, unde fusese depusă inima Reginei Maria. Mihai nu l-a însoțit din motive rămase necunoscute. După masă, regele botează iahtul „Taifun”. „Apoi, ieșim cu „«Taifunul». Mihăiță e încântat. Pe urmă se plimbă vreo 2-3 ore cu speed-boat-ul meu (barcă cu motor - n.n.) și pentru aceasta îl cert.”, va nota în Însemnări. Apoi, Mihai îl însoțește pe Carol, pentru a vedea Casa Iara, pe care o cumpără de la Principesa Ileana și o pune la
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
săptămâni. Aveam un program deosebit, dar relaxant și dătător de sănătate. În fiecare dimineață ne plimbam o oră două prin pădure, ascultam trilurile maiastre ale păsărelelor dintre crengi și ne întorceam cu o poftă nebună de mâncare. După prânz dormeam vreo două ore și apoi iar prin pădure. De data asta luam cu noi coșulețe pentru fructe fragi, zmeură și mure. Am mâncat pe săturate frăguții copți și proaspeți. Pădurarul făcea glume cu noi, zicea că în tufișul de zmeuriș moș
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
având strămoșii lupi, și-a păstrat oarecum năravul și simțul sălbăticiei. S-a pierdut fata noastră Dacă treceam gâștele în ocol, după ce se săturau de boabele de pe miriști și de bălăceală din bulboană, ieșeam cu mielușeii la păscut. Aveam numai vreo cinci: unul alb, unul negru cu stea-n frunte și trei negri ca abanosul. Îi duceam adesea pe lan și când vedeam că-s obosiți veneam cu ei în livada de pomi. Pe coastă era mult trifoi și lucernă și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
îl înjunghia la gât c-un cuțitoi, ca o sabie. Mama venea cu un lighean și strângea sângele proaspăt, să aibă pentru chiște. Apoi urma pârlitul. Câteva brațuri de paie curate de grâu acopereau tot porcul (care era cam de vreo 200 kg) și tata le dădea foc cu o brichetă. Cu furca de fân, cei doi străjeri împrăștiau paiele aprinse peste tot corpul porcului, cu grijă, să nu se ardă șoricul. După pârlit, porcul era bine spălat. Din fântâna din
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
curate, le lăsau într-un lighean și-ntr-o covată cu ceapă măruntă și tărâțe. Rămâneau așa până se foloseau la prepararea chiștelor și tobelor. Scoteau apoi slăninile, suncile, mușchiuleții și le așezau într-o covată mare (de la bunicul, de vreo 2 m lungime și 1 m lățime). Presărau peste ele sare și paprică (boia de ardei, roșie). Tranșau apoi carnea, șoldurile, coastele și capul. Eu așteptam cuminte să-mi dea bășica porcului. Tata mi-o curăța, o sufla ca să se
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a îngrozit și pe femeile ce erau și ele la baltă. Mama s-a speriat, m-a luat de mână și m-a condus pe prund. S-a uitat atentă la mine și-a văzut că, pe piciorul stâng, erau vreo trei lipitori negre și mari. Usturimea continua, căci sugeau sângele din picior. Cu grijă, mama a încercat să le desprindă, dar nu a reușit. Pachița lui Constantin văzându-mă plângând, i-a fost milă și a venit într-o fugă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
un colos de apă, care venind de sus, dinspre munte, vuiau și gemeau sub încărcătura crengilor și buștenilor cărați. Ce era de făcut? Să mergem pe la podul din Frătăuții Noi, ne prindea noaptea. Înconjurând astfel, drumul se lungea, ajungând la vreo 16 km. Așa că ne-am hotărât: trecem râul prin vadul de la moara lui Dughea. Ne-am luat de mână și voinicește înaintam spre malul, care, nu se mai zărea. Doamne, ce frică ne-a mai încercat! Pe la mijlocul Sucevei, apa ne-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
am luat de mână și voinicește înaintam spre malul, care, nu se mai zărea. Doamne, ce frică ne-a mai încercat! Pe la mijlocul Sucevei, apa ne-a ajuns până la subsuori. Și așa era ude, toate! Ne era teamă să mai facem vreo câțiva pași, ca să nu nimerim în vreo bulboană adâncă, săpată de valurile înfuriate... Doamne, ce noroc pe noi! De pe malul celălalt, doi călăreți, care-și plimbau harmăsarii de la Mitoc, ne-au zărit și ne-au salvat. Ne-au săltat dintr-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Nu mă mulțumeam niciodată cu aluatul ce mi-l da ea și căutam să mai "fur" o parte din covată. Împleteam, desfăceam și iar împleteam, până ce-mi ieșeau așa cum îmi convenea mie. Mama îmi dădea tava mea, în care așezam vreo 4-6 ștriteli, îi ungeam pe deasupra cu gălbenuș de ou (cu pămătuful) și așteptam să-i dau la cuptor, o dată cu tăvile mari. Cât creștea aluatul în tăvi, treceam la frământatul cozonacilor și pregătitul prăjiturelelor. Oltea, sora mea era meșteră la frământat
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
atras atenția să mă țin bine și să nu alunec. Eram așa de fericită! Din când în când Vasile, din alt pom, mă striga, de parcă s-ar fi jucat cu mine "de-a v-ați ascunselea". Am umplut și eu vreo câteva găleți și tata m-a lăudat (numai pe mine). Merele culese de mine nu aveau egal. Erau cele mai faine. Când soarele a urcat sus la amiază, razele sale străluceau cu putere și lumina sa a pătruns și printre
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
două urcioare de vin pe care am poruncit să ni le aducă de Îndată hangiul, i-am dat a Înțelege că nu cred o iotă. — De când te interesezi tu de politică? Nu, mai mult ca sigur ai dat peste ceva! Vreo mică baroneasă sau cine știe ce altă fustă mai ispititoare decât a Hiltrudei. Hai dă-i dru mul, vin și eu cu tine. De mult nu m-am mai distrat pe cinste! — Nu, nu, vorbesc serios! Bine, recunosc, există o fată În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
toată față de cei 170 parcurși într-o singură zi ulterior, aș fi plecat pe două roți din Iași. Neașteptat de ușor m-am despărțit de bicicleta Ucraina, cumpărată în 1980. Mă purtase, în cei 9 ani cât am avut-o, vreo 20.000 de kilometri: pe Transfăgărășan, la Putna, Văratec, Mănăstirea Neamțului, Secu, Sihăstria, Humor, Votroneț, Piatra Neamț, Târgu Neamț, Bicaz, Iași, Bacău, Buhuși, Comănești, Moinești, Fălticeni, Gura Humorului, Solca, Arbore, Câmpulung Moldovenesc, Onești, Sovata, Târgu Secuiesc, Brașov, Sfântu Gheorghe, Pitești, Curtea de Argeș
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
care era părerea mamei despre bicicletă... Nu eram singurul care procedam așa. Îi imitam pe cei mai mari: fratele meu, și pe ceilalți vecini, Nicu, Dan, sau Titi, deveniți concurenți. Fiind cel mai mic, îmi așteptam destul de mult rândul. Aveam vreo șapte ani când a început să mă tenteze bicicleta. Dintodeauna mi-au plăcut obiectele cu autonomie, cu surse de energie independente, ca bicicletele, lanternele cu dinam, jucăriile cu cheiță. Nu știu cât de repede voi fi învățăt să merg pe două roți
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
făcea cu ochiul, așa pot descrie ce simțeam atunci. Hotărât, așa deodată o încălecai, și dus am fost! Plecam într-o aventură riscantă, așa gândeam, numai că după coborâșul de câțiva kilometri mi s- a schimbat starea de spirit, fiindcă vreo opt kilometri mersesem doar la vale, fără efort. Mai dificil avea să fie la șoseaua spre Roman din cauza mașinilor mari, care depășindumă, absorbeau bicicleta, eu trebuind să respect și niște reguli de circulație, de care n-aveam habar. Prinsesem
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
cine trage, în caz de oboseală excesivă. Încurajat de cei 40 kilometri prinsesem curaj, și colindam împrejurimile orașului. Un traseu cu relief variat, cu serpentine deluroase prin pădure spre Ion Creangă, și mai departe la Valea Ursului, era preferatul meu (vreo 50-60 km dus întors). Treceam podul, după vreo 10 kilometri ajungeam la confluența Siretului cu Moldova (ascunsă de perdele de copaci), pe drum drept. După podul peste Siretul îmbogățit cu apa Moldovei, începeam urcușul în șea gâfâind, mândru nevoie mare
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]