5,438 matches
-
ezitant apoi, în salturi, se avântă din nou în inima codrului. Cutreiera codrii pentru hrană, umblând cu pasul lui cel lung și ușor care parcă nu obosea niciodată. Din ce în ce, tot mai mult, se trezea ferocitatea latentă ce zăcea în el. Setea lui de sânge devenea tot mai mare. Era, doar, o fiară, un animal de pradă. Suru se afla în floarea vieții, în plinătatea puterii, strălucind de vigoare și vioiciune. Fiecare părticică a minții și trupului său, fiecare
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
poienii stătea Suru, nemișcat ca o stană de piatră așteptand sosirea lor. Dupa câteva clipe, cel mai îndrăzneț dintre ei se năpusti asupra lui. Suru ripostă fulgerător, sfâșiindu-i junghietura... Apoi, rămase neclintit, fară să-i dea atenție celui care zăcea muribund. Alți trei lupi încercară să-l atace, dar fură sfâșiați unul câte unul, la rând. Dintr-o dată întreaga haită dădu năvală asupra lui. Cu o uimitoare iuțeală și agilitate, Suru sfâșie în jurul său tot ce apucă. După o vreme
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Trei Ierarhi... Afară viscolul nu înceta... Un crivăț năpraznic mugește de trei zile zi și noapte... Când se oprește puțin, începe din nou cu o mai mare furie. Gerul Bobotezei și vremea grea păreau să nu se mai sfârșească. Pădurea zăcea îngropată în nămeți. Era o seară de iarnă cu zăpada răscolită de vânt, cu lupi stârniți din bârlog de foame. Pe hogeagul casei pădurarului ieșea un fum gros. În sobă vreascurile trosneau, spulberând scântei. Bătrânul Toma se uita cum limbile
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
transformă în geamăt, iar când vertebrele cefei pârâiră.. motanul începu a se stinge încet. Râsul slăbește strânsoarea și trupul frumosului animal se destinde, blana îi străbătută de un fior, apoi rămâne nemișcat. Fără să-și ia ochii de la cel ce zăcea, râsul îi urmărește calm agonia. Dar, ura împotriva dușmanului său viclean, dintr-o spiță, înrudită cu el, care îndrăznise să-i calce teritoriul, încă nu se potolise. Lupta cu acest adversar se sfârșise... jignirea adusă celui mai ambițios dintre răpitori
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
iarna, nu mai erau poteci ori, măcar cărări bătute de sălbăticiuni... ci, numai pădure și trunchiuri doborâte de vijelii... și, zăpada care acoperea totul. Liniștea și tăcerea stăpâneau întreg cuprinsul. Ceva îi atrase atenția... ceva, care mișca.. Un mic animal zăcea întins sub un lăstăriș. Era un căprior foarte tânăr, căruia deabia acum îi dădeau cornițele; avea trupul subțire și spinarea semăna cu niște desene pe care nu le mai văzuse. Anton se apropie de el, inima îi bătea cu putere
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Anton veni acasă vânăt de durere, dar, nu suflă o vorbă... Când l-a găsit, era ucis...dar, nu devorat; avea ochii mari, umezi, umbroși și triști, străjuiți de o frumoasă coroană de coarne. Lângă el, un lup mare cenușiu zăcea cu beregata sfârtecată ...un lup care nu-și începuse ospățul.. ori, n-apucase să și-l înceapă.. Anton se cutremură; după o vreme murmură printre dinți cu glas gros, mohorât... - Suru l-a răzbunat pe Nică“ ...și-i închise ochii
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ca un duh și se întoarse repede, punându-i dinainte pe tejghea un clondir plin ochi cu rachiu și păhărelul lângă el. Pe loc se răspândi un miros de prună veche, dulce-amăruie. Era o țuică galbenă ca untdelemnul, care a zăcut vreo doi ani într-o balercă cu doaga de fag... era o minune care aluneca pe gât mai ușor ca untdelemnul. Împinse încet păhărelul mai la o parte, duse la gură clondirul, și dădu pe gât mai bine de jumătate
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pământ, viu colorate; ochi mari și negri ca tăciunele, cu păr negru lucios, pășesc mândre cu fruntea sus, cu mâinile pe șoldurile ademenitoare, scuturându-și pieptul plin de mărgele și argintării... Stai, așa și te întrebi... „Cât foc trebuie să zacă în trupurile acelea arămii?!“. Povestea tristă a vieții lor este veche... își duc întreaga viață în căruțe cu coviltir, din ținut în ținut, din țară în țară, neaflându-și locul undeva. Nâscându-se, crescând, trăind și murind în căruțe sau în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mă deranjează e prostia pe care am făcut-o acceptând invitația la nunta lui Nieve Stapleton. —Cee? Amândouă se uitară la ea complet uluite. Darcey era și ea uluită de sine însăși. Nu avusese intenția să dea curs invitației. Hârtia zăcuse în sertarul biroului până când, într-o zi, o scosese și se uitase la ea și își dăduse seama că trebuia să răspundă până a doua zi. Și nu știa ce o determinase să meargă să cumpere o felicitare și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Mi-am Înăbușit un căscat. Nu era tocmai o fotografie bună și avusesem parte de suficiente nunți pentru o zi. I-am dat poza Înapoi. Un cuplu frumos, am remarcat, aprinzându-mi un alt Muratti. Trabucul negru al lui Six zăcea stins În scrumiera rotundă din bronz. — Grete a predat până În 1934, când și-a pierdut slujba, ca multe alte femei - victimă a discriminării generale a autorităților Împotriva femeilor care lucrează. Între timp, Paul a prins un post la Ministerul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
aflau pe biroul meu. Mă jucam cu el, rece cum era, când s-a auzit un ciocănit În ușă. Frau Protze Își făcu apariția: — Mă Întrebam dacă sunt ceva Îndosarieri de făcut. Am arătat către vrafurile dezordonate de dosare care zăceau pe podea În spatele biroului meu: — Ăsta e sistemul meu de Îndosariere. Mă credeți sau nu, chiar sunt Într-un fel de ordine. Ea Îmi zâmbi, fără Îndoială pentru a-mi face pe plac, și dădu din cap cu atenție, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
o stare relativ bună de conservare, cu excepția capului. Acesta era negru la culoare și lipsit complet de trăsături faciale, ca o minge de fotbal Înnoroiată, iar partea superioară a craniului fusese tăiată cu fierăstrăul pentru a se scoate creierul, care zăcea acum, ca un nod gordian ud, Într-un vas În formă de rinichi, În așteptarea disecției. Confruntat cu moartea violentă În tot ce e dezgustător În ea - paloare, poziții contorsionate și expunere de carne -, nu am reacționat mai mult ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de adevărați fochiști. N-am putut să fac identificarea decât după verighetele pe care le purtau. Am răsfoit prin dosar. Unghiul din care erau făcute pozele varia, dar subiectul rămânea același: două cadavre carbonizate, lipsite de păr precum faraonii egipteni, zăceau pe arcurile vizibile și Înnegrite ale ceva ce fusese cândva un pat, de parcă erau niște cârnăciori uitați prea mult pe grătar. — Frumos album. Ce făceau, erau În mijlocul unei bătăi cu pumnii? l-am Întrebat, observând felul În care fiecare cadavru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
rămași În Kripo, dar cu Tesmer prin preajmă nu erau șanse să fie o afacere ușoară. — Asta e povestea, le-am spus eu, după ce le-am relatat tărășenia de trei ori. Eram cu toții așezați În jurul mesei din sufragerie pe care zăceau pistolul Parabellum și tot ce fusese În buzunarele bărbatului mort. Tesmer scutură Încet din cap, ca și cum m-aș fi oferit să vând castraveți grădinarului. — Ai fi putut foarte bine să modifici adevărul pe ici pe colo. Haide, mai fă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
o sumă de treizeci de ori mai mare. Bărbatul În vârstă de la care cumpăra nu era decis dacă să accepte sau nu ceea ce mai mult ca sigur era o ofertă derizorie, și arătă cu o mână tremurândă spre brățara care zăcea pe bucata de țesătură În care o Înfășurase. — Dar priviți aici, zise bătrânul, aveți În vitrină una exact ca asta a mea, la un preț de trei ori mai mare decât cel pe care mi-l oferiți mie. Umerașu’ strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
bucată de sticlă scrâșnind sub piciorul cuiva și o lovitură puternică În ceafă m-a trimis val-vârtej În Întuneric. Pentru un timp care mi se păru nesfârșit, dar care nu putea să fi fost mai mult de câteva minute, am zăcut pe fundul unui puț adânc. Bâjbâind Înapoi pe drumul care ducea la recăpătarea cunoștinței, am devenit conștient de ceva ce aveam În buzunare și apoi de o voce care părea să vină de departe. Apoi am simțit cum cineva mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ești un adulmecător de urme. Ce te-a adus aici? Îl căutam pe Herr Von Greis. M-am uitat de jur-Împrejur prin cameră. Era o adevărată harababură, dar nu părea să lipsească nimic. Pe o comodă ale cărei sertare goale zăceau pe podea stătea neatinsă o fructieră din argint cu mai multe talere pentru suport. Erau zeci de picturi În ulei sprijinite de pereți În șiruri ordonate. În mod evident, oricine fusese cel care dăduse spargerea și scotocise locul, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
i-am mai zis, mergând spre dormitor. Era un Mercedes mare, negru, și m-am urcat În el fără să scot o vorbă. În față erau doi măscărici, iar pe jos, În spate, cu mâinile prinse la spate cu cătușe, zăcea trupul semiconștient al unui bărbat. Era Întuneric, dar din gemetele lui mi-am dat seama că fusese bătut zdravăn. Rienacker se urcă lângă mine. Când mașina se puse În mișcare, bărbatul de pe podea se foi ușor și făcu o tentativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
judecați după cum arată. Mi se pare că așa a arătat Întotdeauna. Am condus-o pe Inge prin spate, pe o mică alee pavată mărginită de garaje și magazii Încuiate. Pisici vagaboande murdare stăteau Înșirate pe zidurile din cărămidă; o saltea zăcea aruncată la o intrare, cu arcurile de fier revărsându-se pe jos; cineva Încercase să-i dea foc, și asta mi-a amintit de cadrul carbonizat al patului din fotografiile făcute de criminaliști pe care mi le arătase Illmann. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
puternici și apăsați, de mers care are o țintă precisă, ai ei nervoși și pe jumătate În vârful picioarelor. La capătul coridorului m-am oprit și am privit Într-o bucătărie spațioasă și care mirosea groaznic. Grămezi de vase murdare zăceau În neorânduială. Pe masă, brânza și carnea se umpluseră de ouă și larve de muște. O insectă umflată Îmi zumzăi pe lângă ureche. Când am făcut un pas Înăuntru, duhoarea fu atât de puternică, Încât era de nesuportat. În spatele meu, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
nevoie de mine, strigă pur și simplu În puțul liftului. Ea Încuviință din cap În tăcere și Își suflecă mânecile. Sus, la același nivel cu ușa principală, era și mai multă mizerie. În spatele recepției erau sertare goale, al căror conținut zăcea pe covorul rărit. Ușile de la fiecare bufet erau smulse din țâțâni. Mi-a amintit de dezordinea din apartamentul lui Goering din Derfflingerstrasse. Cele mai multe dintre scândurile podelelor din dormitoare fuseseră scoase și unele dintre șemineuri purtau urma faptului că fuseseră Încercate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de cărți și Îi spuse: — Tu, de colo, dă-mi o mână de ajutor să-l ridic. Se uită apoi la mine: — Sunteți bine? Am dat vag din cap. Welser și celălalt bărbat Îl ridicară pe Bock din ușă, unde zăcea la pământ. Mi-am dat seama că nu era treabă ușoară. Omul părea greu. Îl așezară pe un scaun și așteptară să se dezmeticească. Între timp, șeful de echipă le spuse celorlalți bărbați din baracă să iasă afară pentru zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ai sărit până jos? — Cam așa ceva, i-am răspuns. Am pipăit pe sub scaunul șoferului după perechea de cătușe pe care o țineam lângă armă. Apoi am mers cu mașina vreo șaptezeci de metri În spate, pe aleea aia. Costumul maro zăcea fără cunoștință acolo unde Îl lăsasem. M-am dat jos din mașină și l-am târât până la un zid un pic mai sus pe alee, unde l-am prins cu cătușele de niște drugi de fier care protejau o fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
priveliște Încurajatoare. Din ce-mi aminteam din fotografia văzută În biroul lui Heydrich, ar fi fost imposbil să-l identific pe Mutschmann dacă nu ar fi fost ganglionul, Într-atât de galbenă Îi era paloarea și așa de slăbit trupul. Zăcea tremurând sub pătură, delirând de febră, gemând când și când de durere când vreo crampă Îi săgeta măruntaiele. L-am supravegheat un timp și spre ușurarea mea și-a recăpătat cunoștința, dar numai atât timp cât să Încerce, fără succes, să vomite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
putredă), cu fecale umane prin colțuri, pietrificate și ele de vâjâitul timpului, cu dreptunghiuri galbene pe pereți, unde fuseseră tablouri sau oglinzi. Câte un urs de pluș galben, delabrat, jegos și cu un ochi de sticlă atârnând pe sârmulița lui, zăcea pe podea, lângă o țeava vernil. Păianjeni sferici, cu picioare ca niște fire foarte lungi, stăteau încremeniți pe ziduri. Viermi cenușii și îndesați, cu doi peri în 13 coadă, intrau în crăpături și pe sub plăcile de tencuială. Stăteam câte o
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]