5,010 matches
-
nimeri în umărul drept și scăpă paloșul din mână. Pe loc trei seimeni se repeziră și, luându-l de brațe și de păr, îl scoaseră în drumul mare. Acolo, cu lovituri de iatagan îl hăcuiră până când din trupul ce se zbătea se scurse tot sângele. Din cerdacul înalt, Stanca, albă ca varul, privea sprijinindu-se de bătrânul Preda. Când trupul zvâcni pentru ultima oară, din gâtul uscat al tatălui străbătu un răcnet prelung. Hoarda dezlănțuită se repezi spre cerdac. Jupâneasa Stanca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Din prima zi de cum te-am văzut mi-ai fost dragă. Țiganca întinse mâna cu degetele lungi și frumoase spre fața doamnei care, ca vrăjită, se lăsă atinsă, la început pe obraji, apoi pe frunte, pe sprâncene și pe pleoapele zbătându-se grăbit. O strigă pe Manda. Când se deschise ușa, Zamfira în genunchi săruta tivul poalei doamnei Marica. De pe culoar se auzeau dorobanții de pază dând onorul la voievod. — E ultima seară când te-a mai gătit Manda, măria ta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ta, și iertare pentru că te tulbur la vreme de reculegere. În răvaș, mitropolitul de la Odrii îi scrie lui vlădica Theodosie că vremurile nu s-au îmbunătățit de când cu venirea ca mare vizir a Pașei Rami Efendi. Că împărăția padișahului se zbate în lipsă de bani și că mutarea sultanului de la Istanbul la Odrii a nemulțumit și mai tare corpurile de ieniceri, bostangii și spahii de la Istanbul, care nu și-au mai primit solda de trei ani. Că marele muftiu Feiz Ullah
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
acum, abia s-a semnat tratatul de pace, cerut cu atâta insistență de Ludovic al XIV-lea. Țarul vrea ieșirea la Marea Baltică, iar pentru asta trebuie să i învingă pe suedezi și are nevoie de liniște din partea tătarilor. Degeaba se zbat Cantacuzinii cu David Corbea al lor, ce-i pasă țarului de popoarele creștine din Balcani! Brâncoveanu nu și-a contrazis unchii până acum, dar tace și face. Tipărește cărți, ridică biserici, cumpără pacea cu bani grei, ca să-și mai tragă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
calvine, mărturisirea credinței ortodoxe, tipărite toate în două, trei limbi, făcându-ne astfel celebri și pe noi autorii lor, pe mine, pe sfinția sa patriarhul Dosoftei, pe Sevastos Kimenitul, pe Hrisant Nottara și pe mulți alții. Dar acum trebuie să mă zbat să-l conving pe marele vizir că banii voievodului sunt pe sfârșite și că nu este bine să-l ținem aci când corpurile de ieniceri din Istanbul se agită; Brâncoveanu este iscusit, e mai sănătos să-l trimitem acasă. Sfinte
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
doreau să le lase moștenire un nume bun. Când a fost omorât bunicul dinspre mamă, postelnicul Cantacuzino, unchii mei Iordache și Matei, tatăl lui Toma, erau copii, și așa nevârstnici au cunoscut greutăți neînchipuite. Atunci doamna Ilinca postelniceasa s-a zbătut din răsputeri să-și țină feciorii uniți și a reușit făcându-i să aibă grija celor doi mai mici. Pe unchiul Drăghici nu-l prea știu, că a murit iute după postelnic. Iordache și Matei au crescut în grija lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-l pe sfinția sa, care abia dacă mai putea ține piept urcușului. Sus ne așteptau frații și un popă sau doi de la satele din vale. Abia dacă încăpeam în schit, mă întreb dacă aveam loc toți în vârful stâncii. Jos se zbăteau apele Văii lui Coman și ale Dâmboviței, mai ții minte, neică Mihai? — Cum să nu?! Vă așezați voi fetele la rând să beți mai întâi agheasmă și starețul vă miruia și vă frângea bucățele de busuioc pe care le băgați
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
jos pe taica din scaun, niciodată padișahul nu a scos din Valahia atâta cât scoate acum, bani, meșteri pentru cetăți, lemn, cai, piatră și niciodată turcii n-au avut atâtea nevoi ca în ultimul timp... — Nu știu ce am, că mi se zbate ochiul drept. — Semn... și Constantin își înghiți vorba. Doar n-oi fi crezând în semne. Și apoi ce rău să fie, dacă Bălașa a și ajuns la Stambul ca să-i aducă lui Radu mireasa? O să avem nuntă mare după Paști
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să-i fie justificată participarea la o asemenea scenă în Săptămâna Patimilor lui Hristos. Nu reuși să-și plece capul și privirile în podea, se uita la nepotul său și partea dreaptă a buzei de sus începu să i se zbată spasmodic. Ca săși stăpânească clănțănitul dinților își întinse buzele a zâmbet, tocmai când privirea capugiului se oprise asupra feței sale. Turcului i se păru atât de odios zâmbetul Cantacuzinului, încât simți nevoia să se justifice. Șoptite pe un ton grav
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-a, 2009). Ca și în romanul „Marea fugă” (Ed. Andromeda, 2006), proza autoarei se confruntă cu un risc: reamintirea trecutului, a unor situații deloc ușoare din anii comunismului. Acei ani au trecut, totuși urma lor a rămas în noi, se zbate refulată, rezistând setei de repaus. O vindecare ar putea fi stârnită prin conștientizarea unor momente tipice, fără ca mult temuta „vânătoare de vrăjitoare” să fie îndreptată în afară, ci înăuntrul nostru. Biografia „Părintele Alexie, preotul lui Dumnezeu”, apărută în seria Duhovnici
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și desfundate; case joase cu un simplu parter; garduri de uluci din lemn mâncat de cari, sordide curți de păsări, vaste spații necultivate în jurul locuințelor, legiuni de câini vagabonzi, de porci, de gâște zgomotoase, de mârțoage, toate bălăcindu-se și zbătându-se în dezordine: așa se prezintă acest târgușor pe care dicționare impertinente îl califică drept oraș fortificat și port activ. Singura noastră dorință era să ne îndepărtăm de aici cât mai repede cu putință. Ni se mărturisi existența unei diligențe
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
nici cei mai puțin șireți, nici cei mai cumpătați. Ei profită de generozitatea amanetului actual pentru a obține un sipet de bijuterii pus zălog la un preț necugetat. După cum se vede, evreii din Iași sunt puternici, foarte puternici. Moldova se zbate în ghearele lor ca prada în cele ale vulturului; va fi devorată dacă nu e scuturată zdravăn. Dar ce e de făcut? Legea e neputincioasă, iar acum și cămătarii sunt de o prudență redutabilă; ei se țin exact la limita
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
niciodată n-am văzut. Nici nu urcasem zece metri și ghidul începu să vorbească: -La acest nivel bântuie spiritele inferioare ale animalelor sacrificate sau moarte. Și atunci am văzut milioane de luminițe întunecate înghesuite unele în altele, agitându-se și zbătându-se mereu. Ajunsesem la înălțimea de o sută de metri când am început să văd luminițe mai mari dar mai întunecate, care la început mi se părea că se bat între ele. Se izbeau între ele, unele urcau, altele cădeau
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
domnului Bosch. Totuși mi-a explicat: reprezentau tot ce există în țară, de la găini și vite, până la oameni și alte bunuri mobile și imobile. Am început să manipulez butoanele, care erau simple. Am apăsat pe cel roșu: ceva s-a zbătut în interiorul mașinii, ca o ființă vie, apoi pe hârtie a apărut o cifră și tăcere: totalul! Clar! Fata a stat lângă mine în ziua aceea, până s-a convins că am prins secretul și pe urmă s-a îndepărtat. Îmi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
în sat, când mă aflam în fața fetelor și nu aveam curajul să mă ating de ele, deși vedeam pe câmp, cum alții o făceau, le luau în brațe, se întindeau peste ele și încercau să le ridice fustele... Ele se zbăteau, loveau cu pumnii, își înfigeau mâinile în chica lor, îi mușcau și scăpau, vesele dar intangibile, deși ai fi zis că erau pradă ușoară. Flăcăul se domolea, se întindea alături ca un câine, rugător, insistent, până la urmă domolit și tăcut
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
VAG, CÂND DEODATĂ ÎNȚELESE CE I SE ÎNTÂMPLASE. AȘA CUM STĂTEA ÎNTINS, ȘTIU BRUSC ADEVĂRUL. NU ERA NUMAI UN GÂND PE JUMĂTATE FORMAT SAU O BĂNUIALĂ, CI REVELAȚIA BRUSCĂ ASUPRA IMPORTANȚEI DESCOPERIRII LUI TRASK. Îndoielile, temerile și întrebările între care se zbătea se uniră într-un tot coerent. Ce spusese Trask?... Transferarea impulsurilor nervoase ale unui pui de găină în sistemul nervos al unui câne. Până în acest moment de maximă luciditate nu bănuise vastitatea descoperirii. Dacă operația reușise cu un pui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
TE ROG, GÂNDEȘTE-TE LA CE TE-AM RUGAT. DAR DACĂ MĂ ÎNTREABĂ DE CE AI VENIT, CE SĂ LE SPUN? \ COPIII, ÎNTREBĂ MARIN, CE MAI FAC... COPIII NOȘTRI? \ Bine, spuse ea zâmbind slab. VINELE GÂTULUI ÎNCETARĂ SĂ I SE MAI ZBATĂ, RESPIRAȚIA ÎI REVENI LA NORMAL, IAR OBRAJII I SE COLORARĂ DIN NOU. ZÂMBI DIN NOU, CU MAI MULTĂ CĂLDURĂ ȘI NATURALEȚE. \ Îmi pare bine că ai întrebat. Dădu drumul mâinilor lui. FOARTE MULT SĂ VII CU MINE, SPUSE MARIN. SE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
credem că acest om este un spion. Poate câțiva dintre voi îl vor recunoaște după ce îi redăm adevărata înfățișare. Din cauza vitezei cu care se întâmplase totul, captivul avusese impresia că visa. Când își dădu seama de realitate, începu să se zbată, dar era prea târziu. Fu așezat pe un scaun și ținut cu forța acolo până când sosi un chimist care transporta un cărucior cu rotile, încărcat cu felurite instrumente. Deși nu se grăbea, laborantul își cunoștea bine treaba; examina părul, sprâncenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
DUPĂ FELUL ÎN CARE ÎȘI STRÂNGEA BUZELE ȘI DIN TONUL VOCII SE VEDEA CĂ ERA GATA SĂ IZBUCNEASCĂ ÎN LACRIMI. \ Generale, pentru tine cucerirea Jorgiei este doar un episod trecător, dar pentru mine înseamnă sfârșitul unei epoci. Acum, când mă zbat în ghearele morții, îmi vin gânduri nebunești. Ipostaza de învinsă mi se pare încărcată de înțelesuri simbolice, iar învingătorul face și el parte, într-un fel sau altul, din aceste simboluri. Eu sunt femeie și am fost învinsă. Tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
AGENȚI AI CONTROLULUI, ERA PUNCTUL LOR SLAB. SLĂBICIUNEA LOR ÎNCEPEA ACUM SĂ SE MANIFESTE. VĂLURILE CALMULUI LOR APARENT CĂZURĂ UNUL CÂTE UNUL, DÂND LA IVEALĂ O TERIBILĂ DRAMĂ INTERIOARĂ. Brusc, unul din ei urlă. Ceilalți îl scoaseră afară, deși se zbătea și dădea din picioare ca un copil cuprins de isterie; din cauză că era atât de voinic, fu nevoie de toată forța ofițerilor Controlului pentru a-l duce. Altul începu să plângă în tăcere. Carroll se apropie de el și îl dojeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
un fior de noaptea din urmă cu o săptămână, când văzuse cum ceasul din apartamentul lui Trask emitea aceleași fascicule luminoase. Îl cuprinse panica. Ceea ce tortura nu reușise să-l afecteze mintal fu realizat de fâșia de lumină care se zbătea în salturi spasmodice. Sub privirea lui, plină de groază și fascinație, se ondula convulsiv și zvâcnea înainte, apropiindu-se de el din ce în ce mai mult. Distanța inițială fusese de opt metri, dar parcurse jumătate din distanță în mai puțin de două minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
o spaimă fără nume. Se depărtă de Marcel. Nu, nu putea să-și stăpânească teama, nu era fericită, va muri fără să-și fi aflat izbăvirea. O durea inima, simțea cum se înăbușe sub o povară uriașă sub care se zbătea din răsputeri, descoperind abia acum că o poartă de douăzeci de ani. Voia să scape de acea povară, chiar dacă Marcel, chiar dacă ceilalți n-ar fi fost niciodată izbăviți. Trează de-a binelea, se ridică și ascultă nemișcată o chemare ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
le ajunge la genunchi). Degeaba vorbim în șoapte pe la colțuri surde. Cum, codrii nu mai sunt, ne facem pescari la drumul mare, să aruncăm plasa, să-i prindem pe toți, deodată, și fără pâine, apă, să-i ținem, să se zbată ca peștele pe uscat! Pe-un zâmbet de așteptare Pe-un zâmbet de așteptare De mă iubești, n-o spune în gura mare ca cel ce bate toba în van și în deșert. Vino la urechea mea ca semn de
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
putut procura desenele de demult, le-ar fi întins în fața lor. Ar fi de imaginat privirile cu care o țintuiseră când au prins, în sfârșit, prilejul de a vorbi. Le simțise, în jur, împotrivirea crescând. Tresare în somn, speriată. Se zbate, se împotrivește coșmarului : bărbatul aplecat peste șarpele dintre sâni. Se zbate, o chinuie visul nerușinat, orice contact cu viul, cu imediatul. Durere, biciuire. Durerea trezește capacitatea de a intercepta semnalele adevărului, captiva lunecă în hăul unde își regăsește, probabil, fiul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Ar fi de imaginat privirile cu care o țintuiseră când au prins, în sfârșit, prilejul de a vorbi. Le simțise, în jur, împotrivirea crescând. Tresare în somn, speriată. Se zbate, se împotrivește coșmarului : bărbatul aplecat peste șarpele dintre sâni. Se zbate, o chinuie visul nerușinat, orice contact cu viul, cu imediatul. Durere, biciuire. Durerea trezește capacitatea de a intercepta semnalele adevărului, captiva lunecă în hăul unde își regăsește, probabil, fiul nenăscut, pânzele tinereții, iubitul, închisoarea, portretul Simonettei, revede soarele, chipurile contemporanilor
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]