4,648 matches
-
Între anii 2002 și 2004 s-a pictat interiorul bisericii în tehnică tempera grassa; în 2004 s-au făcut o poartă maramuresana, gardul la cimitir și un altar de vară, precum și gardul la casa parohiala. Tot în 2004 s-a zidit o nouă Sfântă Masă în altar, din cărămidă, placata în nișe cu marmură, capacul fiind tot din marmură; s-a pus parchet în altar și pe solee, s-au refăcut treptele și s-au placat cu gresie; au fost cmparate
Bocicoel, Maramureș () [Corola-website/Science/301568_a_302897]
-
Monografia comitatului Solnok-Dăbâca”, ar constitui un indiciu al situări în acea zonă a fostei vetre a satului. Dar și bătrânii satului (Rus Ionuc a lui Irimie) spun că la Văceni a fost un cătun și chiar biserică. Acolo s-au zidit primele case când locul se numea "Valea Vacii. "Și istoricul David Prodan menționează Valea Vacii (Tehen Pataka după izvoare maghiare), drept localitatea dispărută. Această a avut loc, probabil, pe vremea Împărătesei Maria Tereza. Alte surse (Apud Lupuț) relatează despre o
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
scos din cariere improvizate ("din Podul Rotund "și "Vaceni") și transportat cu căruțele de săteni. Administrația de atunci a repartizat fiecărei familii o cantitate de piatră de 2 m, pe care era obligată să o trensporte la clădirea ce se zidea. Lucrările de construcție au fost finanțate de către Stat. Clădirea are două săli de clasă, un hol și o încăpere mai mică (cancelarie) pentru învățători. Acoperișul este din țigla și este prevăzut cu jgheaburi din tablă pentru scurgerea apei. Una dintre
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
40 familii de iobagi, biserica actuală din piatră, atestată de pisania de pe frontispiciul turnului deasupra ușii de intrare, și anume: „ACEASTA BISERICA NOA...( D) IN LOC A RUMINILOCRU(d) TEUTII DE SUSU, PUTERE...Ș(I) P(e) CHELTUIALA (1) SAU ZIDITU, SA FIE CASA DE RUGACIUNE. ANU D (omnului) 1779 iulie 15„. Biserica este amplasată lângă șoseaua națională Baia Mare-Sighet, fiind împrejmuită cu un gard din piatră care datează din anul 1806, ceea ce atestă cifrele înscrise pe una din pietrele zidului
Tăuții de Sus, Maramureș () [Corola-website/Science/301595_a_302924]
-
Tavanul, după prăbușirea bolții, este realizat din grinzi de lemn și scânduri. Fațada sudică a navei este penetrată de trei ferestre gotice realizate din piatră, iar pereții corului de trei ferestre gotice, dintre care cea situată în axul bisericii este zidită. De-a lungul timpului, a slujit drept lăcaș de cult mai multor confesiuni: calvinilor, care se pare au construit-o, călugărilor minoriți, protestanților și în prezent romano-catolicilor. Biserica ortodoxă nouă, a cărei piatră de temelie a fost sfințită de către I.P.S.
Tăuții de Sus, Maramureș () [Corola-website/Science/301595_a_302924]
-
Crivina. Astfel, comuna Românești era formată din satele Românești și Pușcași, avea 794 de locuitori, o școală și o biserică datând din 1792. Comuna Tătărani era formată dintr-un singur sat, având 683 de locuitori, o școală și o biserică zidită la 1744 de jupân Gherghiceanu și jupâneasa Joița și renovată în 1830. Pe teritoriul acestei comune se afla și un eleșteu pe pârâurile Recelea și Calda, eleșteu amenajat de Cotman Vel Mihalache Cornescu, care se ocupase și de renovarea bisericii
Comuna Bărcănești, Prahova () [Corola-website/Science/301642_a_302971]
-
În comună era o școală deschisă în ultimul sfert al veacului al XIX-lea și în care învățau în 1892 79 de copii (din care 27 de fete), și trei biserici, câte una în fiecare sat. Cea din Bucov fusese zidită de aga Mateiu Mărgineanu Filipescu la 1679, s-a dărâmat la cutremurul din 14 octombrie 1802 și a fost rezidită în 1804 de vistierul Constantin Filipescu. Biserica din Chițorani a fost construită la 1797 de paharnicul Constantin Cantacuzino, iar cea
Comuna Bucov, Prahova () [Corola-website/Science/301650_a_302979]
-
Schei, Bărboși, Bisicurești, Frățești pe pârâul Negru, Măsteacănul pe pârâul Negru și pe pârâul Neamț (Ozana): Groși, Moisești, Lisetul, Iubănești. Satul Brănișteni a fost stăpânit, în partea a doua a secolului al XV-lea, de către Ieremia vistiernic, care în 1499 zidește o biserică. În secolul al XVI-lea, satul a fost dat lui Ilie și la alții, iar în veacul al XVII-lea exista satul Berbești, care s-a unificat apoi cu Brănișteni. Un alt sat inclus a fost Românești, al
Miron Costin, Neamț () [Corola-website/Science/301651_a_302980]
-
a județului Prahova. Comuna Parepa era formată din satele Parepa, Rușani și Degerați (toate astăzi contopite în satul Parepa-Rușani), avea 924 de locuitori, o școală frecventată de 17 elevi, 3 mori cu aburi și două biserici ortodoxe, una la Parepa (zidită de pitarul Ștefan Macovei) și una la Degerați (construită în 1892 și finanțată de Gheorghe Grigore Cantacuzino). Comuna Inotești avea 1000 de locuitori, o școală unde învățau 64 de elevi și o biserică ortodoxă zidită în 1818. Comuna Colceag avea
Comuna Colceag, Prahova () [Corola-website/Science/301661_a_302990]
-
biserici ortodoxe, una la Parepa (zidită de pitarul Ștefan Macovei) și una la Degerați (construită în 1892 și finanțată de Gheorghe Grigore Cantacuzino). Comuna Inotești avea 1000 de locuitori, o școală unde învățau 64 de elevi și o biserică ortodoxă zidită în 1818. Comuna Colceag avea 943 de locuitori, școală funcțională din 1880 și biserică construită în 1885. În 1925, satele Parepa și Rușani au fost comasate într-unul singur, Parepa-Rușani, iar comuna Parepa-Rușani a luat și ea acest nume, având
Comuna Colceag, Prahova () [Corola-website/Science/301661_a_302990]
-
Drăghici Cantacuzino, cea dintâi zidire monahală pe acest loc. Pisania de la intrarea în actualul lăcaș de cult, reconstruit în anul 1911, glăsuiește: “"în zilele prea înaltului și luminatului împărat Alexandru Pavlovici și prin zilele mitropolitului Dositeu, anul 1811, s-au zidit această sfântă și dumnezeiască biserică prin cheltuiala sfinției sale Popa David of Breaza, Rafira presvitera, preot Oprea, Maria presvitera, Diaconul Radu Costea Băcanu ot Breaza, Ilinca cu fiii lor, Gheorghe Ovreiu și împreună cu alți miluitori și ajutători de Dumnezeu. S-au
Comuna Cornu, Prahova () [Corola-website/Science/301663_a_302992]
-
putea servi drept model pentru alte biserici sătești: ea întrunește o tehnică simplă cu sentimentul naiv ai poporului. Ca arhitectură, biserica nu prezintă nimic particular, s-ar putea spune chiar că aceasta îi lipsește și interesul este pur pitoresc. E zidită din piatră de munte tencuită. Turla e din scânduri așezate vertical, iar acoperișul este din tablă. Interiorul este în stare bună. Intrarea se face printr-o tindă cu arcade în fata căreia acoperișul se lățește, rotunjindu-se spre a adăposti
Comuna Cornu, Prahova () [Corola-website/Science/301663_a_302992]
-
din plasa Filipești a județului Prahova, era formată din satele Filipeștii de Pădure și Siliștea Dealului, având în total 1329 de locuitori. În comună se aflau două biserici, una fondată în 1688 de familia Cantacuzinilor și alta la Siliștea Dealului, zidită în 1833 de doi călugări, servind drept schit de maici o vreme, înainte ca locuitoarele sale să se mute la mănăstirea Zamfira. În comună exista școală de la jumătatea secolului al XIX-lea, în anul 1892 învățând acolo 40 de elevi
Comuna Filipeștii de Pădure, Prahova () [Corola-website/Science/301672_a_303001]
-
1672 de locuitori. În sat, existau atunci o școală de la 1869, în care în 1892 învățau 54 de elevi; și trei biserici: una în satul Baraictarul și două în Drăgănești, din care una era capela fraților Xenocrat, proprietarii moșiei Drăgănești, zidită în 1857-1860, și cealaltă, datând de la 1667, fusese zidită de postelnicul Șerban Cantacuzino în timpul lui Leon Vodă. Restul teritoriului actual al comunei aparținea altor două comune: Hătcărăul și Cornurile, ambele fiind arondate aceleiași plăși, Câmpul. Comuna Hătcărăul avea 3 sate
Comuna Drăgănești, Prahova () [Corola-website/Science/301668_a_302997]
-
de la 1869, în care în 1892 învățau 54 de elevi; și trei biserici: una în satul Baraictarul și două în Drăgănești, din care una era capela fraților Xenocrat, proprietarii moșiei Drăgănești, zidită în 1857-1860, și cealaltă, datând de la 1667, fusese zidită de postelnicul Șerban Cantacuzino în timpul lui Leon Vodă. Restul teritoriului actual al comunei aparținea altor două comune: Hătcărăul și Cornurile, ambele fiind arondate aceleiași plăși, Câmpul. Comuna Hătcărăul avea 3 sate: Hătcărău, Tufani și Malamuc (ultimul fiind astăzi în comuna
Comuna Drăgănești, Prahova () [Corola-website/Science/301668_a_302997]
-
fondată la 1843 și una în Malamuc, fondată în 1870). Comuna Cornurile era formată din Cornu de Jos și Cornu de Sus (ultimul fiind astăzi în comuna Dumbrava), având în total o populație de 657 de locuitori, o singură biserică zidită în 1790 și o școală datând din 1874 frecventată în 1892 de 28 de elevi, toți băieți. În perioada interbelică, în anuarul SOCEC din 1925 apare și satul Belciuguri, ca parte a comunei Cornurile, iar Drăgănești a fost în continuare
Comuna Drăgănești, Prahova () [Corola-website/Science/301668_a_302997]
-
nu avea nici școală, nici biserică, localnicii folosindu-le pe cele din Ogretin. Comuna Ogretin se desprinsese din comuna Râncezi la 1877 și avea 720 de locuitori, o școală înființată în 1886 în care învățau 87 de elevi, o biserică zidită la 1817 și două mori de apă pentru măcinat grâu și porumb pe pârâul Ogretin. Comuna Drajna de Sus era formată doar din satul de reședință, avea 1020 de locuitori și două biserici: una construită în 1852 de Negoiță Pântea
Comuna Drajna, Prahova () [Corola-website/Science/301666_a_302995]
-
Bolânceștilor. Comuna Drajna de Jos avea 2277 de locuitori (din care 1670 în satul de reședință), o școală din 1870 în care învățau 70 de băieți și 2 biserici: una construită de moșierul Alexandru Filipescu în 1844 și o alta zidită în 1879. În această comună, pe râul Teleajen funcționau două mori de apă și o pivă, iar pe râul Drajna, în cătunul Făgetul exista o altă moară de apă. În perioada interbelică, Anuarul Socec consemnează că în 1925 cătunul Chirițești
Comuna Drajna, Prahova () [Corola-website/Science/301666_a_302995]
-
În acest ultim mandat de mare spătar îl însoțește pe Vlad Înecatul. Sabina Popescu, în articolul "Biserica fostei Mănăstiri Verbila" (Magazin Istoric, an. VIII, nr. 4 (85)/apr. 1974, p.96), susține că "«din pisania bisericii aflăm că a fost zidită în anul 1532...»." Am văzut însă ce e cu pisania și știm, din documente, că ea exista deja în 1526-1527. Înseamnă că mănăstirea trebuie să fi fost construită puțin mai înainte (1525?), sau chiar prin 1510, cum susțin alții, pentru că
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
valoarea clădirii la categoria monument istoric de importanță națională excepțională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna era formată dintr-un singur sat și făcea parte din plaiul Teleajen al județului Prahova. Acesta avea 147 de familii și o biserică zidită din fondurile mănăstirii Mislea. Copiii din comună mergeau la școală la Vălenii de Munte. Satul Poiana-Copăceni se numea "Poiana-Copaciului" și făcea parte din comuna Opăriți; satul avea 307 locuitori și se formase la 1783. Satul Bughea de Jos era reședința
Comuna Gura Vitioarei, Prahova () [Corola-website/Science/301681_a_303010]
-
307 locuitori și se formase la 1783. Satul Bughea de Jos era reședința comunei Bughiile, o comună ce avea școală din 1890, frecventată de 52 de copii și o moară pe pârâul Bughea. În Bughea de Jos exista o biserică zidită în 1813 de Damian și Steliana din Vălenii de Munte. Celelalte două sate formau comuna Scăioși (denumită după satul Scăioși, astăzi cunoscut sub numele de "Făgetu"); această comună avea 992 de locuitori, o moară pe râul Teleajen, o școală mixtă
Comuna Gura Vitioarei, Prahova () [Corola-website/Science/301681_a_303010]
-
Celelalte două sate formau comuna Scăioși (denumită după satul Scăioși, astăzi cunoscut sub numele de "Făgetu"); această comună avea 992 de locuitori, o moară pe râul Teleajen, o școală mixtă cu 53 de elevi și 2 biserici, una în Scăioși (zidită în 1801 de familia Filipescu) și una în Fundeni, înființată de niște călugări. Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în aceiași plasă: în comuna Gura Vitioarei trăia o populație de 1033 de locuitori, Bughiile avea 1059, iar Scăioși 2390. În
Comuna Gura Vitioarei, Prahova () [Corola-website/Science/301681_a_303010]
-
Fulga de Sus]] și [[Fulga de Jos]], la fel ca și astăzi. Ea făcea parte din plaiul Câmpul al [[Județul Prahova (interbelic)|județului Prahova]], cu 3515 locuitori, având câte o biserică în fiecare din sate, (cea din Fulga de Sus zidită la 1834 „prin osârdia și cheltuiala vătafului Iordache Rușescu și a răposatului Dumitrache Postelnicu împreună cu soția dumnealui Ralița și cu osteneala locuitorilor săteni, în zilele prea-înălțatului domn Alexandru Ghica Vodă, leatu 1834. S-a reparat la anul 1892”, iar cea
Comuna Fulga, Prahova () [Corola-website/Science/301674_a_303003]
-
existând o moară, o pivă, o fabrică de spirt și una de făină (toate pe râul Lăutul), precum și o școală fondată în 1889 unde învățau 154 de elevi (din care 66 de fete), și două biserici (cea din Palanca fiind zidită la 1824). În perioada interbelică, comuna Sicrita a fost desființată înainte de 1925, fiind inclusă în comuna Ciupelnița, plasa Drăgănești a aceluiași județ. Comuna Buda-Palanca (1697 de locuitori) era arondată plășii Câmpul, ca și comuna Râfov, care avea 1581 de locuitori
Comuna Râfov, Prahova () [Corola-website/Science/301722_a_303051]
-
din lemn și apoi din piatră. Ei i se adăuga o casă parohială din lemn . Casa parohială din piatră, cu trei camere, a fost ridicată în anul 1891 . Biserica greco-catolică actuală, cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, a fost zidită în 1908, în timpul păstoririi preotului George Vamoș, din fonduri provenite de la credincioși. Statul austro-ungar a contribuit cu 200 de coroane. Lucrările au fost executate de antreprenorul sas Adolf Schesch din Dumbrăveni, pentru suma de 6800 de coroane. Biserica are fundația
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]