40,921 matches
-
Poieni este un sat în comuna Pietroasa din județul Timiș, Banat, România. Se află la 10 km de centrul de comună, satul Pietroasa. Prima atestare documentară a Poieniului datează din anii 1514-1516, când este amintit sub numele de "Pleyen" și era proprietatea lui George de Brandemburg. Aici există o biserică ortodoxă din lemn construită în 1790 și pictată în 1812, ce poartă hramul "Cuvioasa Paraschiva
Poieni, Timiș () [Corola-website/Science/301389_a_302718]
-
orașul Făget 15 km. Urme de locuire atestă locuirea milenară a zonei. Pe teritoriul satului a fost descoperit între 1966 - 1967, un tumul în care au fost găsite patru urne funerare cu obiecte de ceramică datând din epoca fierului. Prima atestare documentară a satului datează din 1598. La ultimul recensământ, populația rezultă majoritar ortodoxă (302 persoane sau 81%), cu o minoritate de baptiști (55 persoane) și penticostali (18 persoane).
Susani, Timiș () [Corola-website/Science/301399_a_302728]
-
o populație de 343 locuitori (2002). Istoria satului începe din Evul Mediu. Despre Vizejdia medievală se știe în primul rând că a fost proprietate a nobililor maghiari din familia Vizesgyani, de la care își trage și numele. Mai exact, anul primei atestări documentare este 1424 și este vorba despre o diplomă nobiliară. În timpul ocupației otomane, satul a decăzut, însă a continuat să fie menționat de documentele turcești cu nume precum "Wyses" sau "Vizesgian" (1647). Conform „Dicționarului toponimic și geografico-istoric al județului Timiș
Vizejdia, Timiș () [Corola-website/Science/301409_a_302738]
-
inundații au obliga locuitorii să-și amenajeze un mare amplasament cunoscut sub numele de Moș Basani (sau Bădani), fapt care explică denumirea de Băseni pentru o mare parte a comunei de astăzi. 2.2. Repere identitare din Antichitate Deși prima atestare documentară datează din perioada 1332-1337 când, localitatea apare pe una din listele de zecimală papală în care se consemnează activitatea preotului Nicolaus de Monisa (indicând în localitate, existența «și» a unei comunități catolice), experții de talia profesorului Medeleț apreciează că
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
sine stătătoare, făcând parte din comuna Moșnița Nouă și având 1301 locuitori. Efectivele de animale erau următoarele: Total = 2250 capete, din care: 176 vaci, 1260 oi, 760 porci și 54 de cai. 1993 - S-au împlinit 660 de ani de atestare documentară a localității Moșnița În prezent Moșnița Veche face parte din structura Comunei Moșnița Nouă, în a cărei componență mai intră Albina, Rudicica și Urseni. Actuala echipa managerială își propune să reconstruiască, prin recuperarea memoriei colective a localității, structurile adminitrative
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
cubica, caracteristic începutului de secol XX. Lățimea canalului în acea zonă este de 25 m. Pe harta oficială a Timișoarei, elaborată la Budapesta, în anul 1912, în zona portului este menționată Agenția de Navigație pe Dunăre (în ). Cu toate acestea, atestarea documentara a portului datează din 1860. Clădirea Căpităniei se află pe locul în care astăzi se gaseste Palatul Ancher. În Timișoara, canalul Bega este traversat de o serie de poduri. Printr-o hotărâre a consiliului local la 27 mai 2016
Canalul Bega () [Corola-website/Science/301438_a_302767]
-
Banul Craiovei și frații săi Pârvu vornicul, Danciu armașul și Radu postelnicul), a fost zidită între anii 1492-1494. Ea se află în satul Bistrița aparținând de comuna Costești din județul Vâlcea, pe pitoreasca vale a râului cu același nume. Prima atestare documentară a Mănăstirii Bistrița este un act din 16 martie 1494 al lui Vlad Călugărul. Mănăstirea a fost distrusă din temelii de către Mihnea Vodă la 1509. Un document al vremii specifică faptul că Mihnea Vodă, care lupta împotriva Craioveștilor, ""și
Mănăstirea Bistrița (județul Vâlcea) () [Corola-website/Science/301441_a_302770]
-
Blaj Maghiaru sau Magyar Balázs). La început simplu oștean în oastea regală, Pavel Cneazu a ajuns un adevărat maestru în mânuirea armelor, tradiția consemnând mai multe fapte de bravură ale acestuia în numeroasele lupte purtate de regele Matia Corvin. Prima atestare documentară referitoare la participarea lui Pavel Cneazu la campaniile regale și numirea sa, pentru o scurtă perioadă, în funcția de comite de Maramureș datează din 1467, după care a dobândit și un statut social înfloritor, fiind răsplătit cu generozitate de
Paul Chinezu () [Corola-website/Science/301454_a_302783]
-
de vedere geografic: râul străbate un sol argilos, caracteristică manifestată în compoziția apei și în culoarea ei, cum remarca Cezar Bolliac: Cine poate zice că Ialomița nu este cea mai galbenă gârlă ce avem în țara noastră?". Cea mai veche atestare a numelui acestui râu se găsește la cronicarul Theofilact Simocatta (sec. VII), care descrie expediția întreprinsă de bizantini asupra slavilor în anul 592, oastea imperială ajungând până în mlaștinile râului "Ilivakía". Forma aceasta, în ciuda faptului că este coruptă, atestă un stadiu
Râul Ialomița () [Corola-website/Science/300048_a_301377]
-
aflat în curtea bisericii) - cu codul IS-IV-m-B-04238.06. Satul Ruginoasa se află la o distanță de 60 km vest de municipiul Iași, între orașele Târgu Frumos și Pașcani, fiind traversat de DN 28A. El are o origine veche, prima sa atestare documentare datând din 1596. Într-un hrisov din acel an se vorbește de existență a opt case, înțelegându-se din text că satul mai cuprindea și altele. După tradiție, numele localității ar avea cel puțin două surse. Una ar fi
Biserica domnească din Ruginoasa () [Corola-website/Science/300075_a_301404]
-
Buciumi, Vălenii Șomcuței, Hovrila, Ciolt, de rang III și localitățile aparținătoare: Finteușu Mare, Buteasa și Codru de rang V. Împrejurările și data când a apărut această localitate nu pot fi precizate cu exactitate din lipsă de documente. Chiar de la primele atestări documentare, Șomcuta Mare are o populație preponderent românească. Lucrul acesta este dovedit de toate știrile ce s-au păstrat în acest sens despre "Domeniul Chioar" din care făcea parte. Din punct de vedere juridic Șomcuta Mare aparținea de stăpânirea "Cetății
Șomcuta Mare () [Corola-website/Science/300095_a_301424]
-
și controversă în istoriografie. Viziunea lucrărilor de specialitate a evoluat, nu întotdeauna independent de regimul politic la putere. După majoritatea istoricilor actuali, originea numelui este probabil cumană însemnând "părinte și domn", de la "basar": a domni, și "aba": tată. O primă atestare posibilă a numelui este 1241 sub forma Bezerenbam în cronica persană a lui Fazel-Ullah-Rașid. Alexandru D. Xenopol (citând din lucrarea "Istoria Mongolilor", Haga, 1834, II, p. C27-8), în anul 1241 e.n., Bogdan Petriceicu Hasdeu, și mai recent, în exil, bizantinologul
Dinastia Basarabilor () [Corola-website/Science/300123_a_301452]
-
Nicolae Drăganu) și anume că numele Basarab ar fi putut fi de origine pecenegă, avându-se în vedere răspândirea numelui (Basaraba/Basarabă) în zonele de graniță la Carpați a Ungariei medievale (Banat, Hațeg și mai la est), cea mai veche atestare în Transilvania fiind din 1341, în varianta "Bazarab", într-o localitate de pe Târnave (la Sâncel), precum și corelarea cu răspândirea toponimelor pecenege. Atestările din Hațeg au fost începând din 1398 la Râușor, Vaidei, Peșteana, Costești, Cornești, precum și în Oltenia. Atestarea cea
Dinastia Basarabilor () [Corola-website/Science/300123_a_301452]
-
în zonele de graniță la Carpați a Ungariei medievale (Banat, Hațeg și mai la est), cea mai veche atestare în Transilvania fiind din 1341, în varianta "Bazarab", într-o localitate de pe Târnave (la Sâncel), precum și corelarea cu răspândirea toponimelor pecenege. Atestările din Hațeg au fost începând din 1398 la Râușor, Vaidei, Peșteana, Costești, Cornești, precum și în Oltenia. Atestarea cea mai veche poate că este un contract comercial încheiat în 1249 la Raguza de un oarecare Martinus Basababa, de etnie necunoscută. Unii
Dinastia Basarabilor () [Corola-website/Science/300123_a_301452]
-
veche atestare în Transilvania fiind din 1341, în varianta "Bazarab", într-o localitate de pe Târnave (la Sâncel), precum și corelarea cu răspândirea toponimelor pecenege. Atestările din Hațeg au fost începând din 1398 la Râușor, Vaidei, Peșteana, Costești, Cornești, precum și în Oltenia. Atestarea cea mai veche poate că este un contract comercial încheiat în 1249 la Raguza de un oarecare Martinus Basababa, de etnie necunoscută. Unii cercetători consideră că numele era de fapt Basaraba. Dincolo de prezumtiva origine cumană a numelui, sursele contemporane îl
Dinastia Basarabilor () [Corola-website/Science/300123_a_301452]
-
de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (95,84%). Pentru 3,23% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,73%). Pentru 3,23% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Prima atestare documentară a localității Pătârlagele datează din 1573 dar se pare că localitatea există încă din secolul al XII-lea. Una dintre teoriile privind proveninența numelui Pătârlagele pune acest nume pe seama prezenței cavalerilor teutoni (care au trecut Munții Carpați dinspre Țara
Pătârlagele () [Corola-website/Science/300118_a_301447]
-
Cristian (în , în , în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sibiu, Transilvania, România. Se află la altitudinea de . Prima atestare documentară în anul 1223, sub denumirea latină "Insula Christana". Se presupune că localitatea a fost colonizată la cererea regelui Ungariei Géza II, în cursul primului val de colonizări, între 1141-1161. În 1493, localitatea este incendiată de năvălitorii turci. În perioada
Cristian, Sibiu () [Corola-website/Science/300159_a_301488]
-
având codul și fiind format din 5 obiective: Satul Ruginoasa se află la o distanță de 60 km vest de municipiul Iași, între orașele Târgu Frumos și Pașcani, fiind traversat de DN 28A. El are o origine veche, prima sa atestare documentare datând din 1596. Într-un hrisov din acel an se vorbește de existența a opt case, înțelegându-se din text că satul mai cuprindea și altele. După tradiție, numele localității ar avea cel puțin două surse. Una ar fi
Palatul Cuza de la Ruginoasa () [Corola-website/Science/300152_a_301481]
-
Bogatu Român (, ) este un sat în comuna Păuca din județul Sibiu, Transilvania, România. Se află în partea de vest a județului. Etimologia numelui: Nagykerék = Kerek-ul Mare; Oláhbogát = Valahul bogat; Reichhof = Curtea bogată (cuvântul "curte" cu sens de "gospodărie"). Anul primei atestări documentare: 1324, sub denumirea de "Kerék". Parcela eroilor români din cele două războaie mondiale este amplasată în curtea bisericii ortodoxe și a fost amenajată în anul 1944. În această parcelă sunt înhumați 15 eroi necunoscuți. Populația localității de-a lungul
Bogatu Român, Sibiu () [Corola-website/Science/300183_a_301512]
-
șanțuri și rigole de scurgere a apelor pluviale, executarea de trotuare acolo unde elementele geometrice o permit. Este propusă de-asemenea extinderea rețelei de alimentare cu apă a întregii localități, construirea unei rețele centralizate de canalizare, introducerea gazului metan. Prima atestare documentară a Geoagiului datează din 1264 ca sat dependent de vechea cetate „Diod” din Stremț. De-a lungul timpului, localitatea a purtat mai multe denumiri: 1303, noiembrie, 28, Alba Iulia: capitlul dispune sp se copieze scrisoarea privilegiată privind a treia
Geoagiu de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300243_a_301572]
-
zădărnicită sau stricată de nimeni, i-am dat această scrisoare întârită prin puterea duomniei noastre peceți. Dată de iubitul și credinciosul nostru magistru Petru vicecancelar al Curții noastre, din anul domnului o mie două sute șase zeci și nouă.”" . În afara acestor atestări scrise, în aceeași perioadă a secolelor XIII,XIV și XV numele localității Geoagiu de Sus este pomenit încă în 24 de documente. În partea de nord a satului, la o distanță de 300 m de albia râului într-un cadru
Geoagiu de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300243_a_301572]
-
limba sârbă având corespondent în limba română: loc curățit de tufe și mărăcini, fâneață. În așezarea satului lor (pomenit în acte la 1366) localnicii spun că este așezat ,între dealuri mari lângă râu”. Alte denumiri : Slawendorff (germ.), Negfalva (maghiară). Prima atestare documentară a satului a fost făcută în 19 iunie 1357, însă așezarea este cu mult anterioară atestării sale. Lazul până în 1784 ținea de vechiul Comitat al Albei. Din 1784 trece la Scaunul Sebeșului care ținea de Sibiu. Din 1790 este
Laz (Săsciori), Alba () [Corola-website/Science/300247_a_301576]
-
lor (pomenit în acte la 1366) localnicii spun că este așezat ,între dealuri mari lângă râu”. Alte denumiri : Slawendorff (germ.), Negfalva (maghiară). Prima atestare documentară a satului a fost făcută în 19 iunie 1357, însă așezarea este cu mult anterioară atestării sale. Lazul până în 1784 ținea de vechiul Comitat al Albei. Din 1784 trece la Scaunul Sebeșului care ținea de Sibiu. Din 1790 este administrat iarăși de Comitatul Albei prin Pretura din Vințu de Jos. Din 1876 - 1877 este anexat definitiv
Laz (Săsciori), Alba () [Corola-website/Science/300247_a_301576]
-
neregulată”. În acest sat clasat în categoria celor mici după populația de 473 de locuitori ce-i aparțin, a văzut lumina zilei în 1887 marele istoric ardelean Ștefan Meteș. Documentul istoric care îi atestă fără drept de apel vechimea plasează atestarea localității în a doua jumătate a secolului al XIII-lea - imediat după Geoagiu de Sus. Evoluția denumirii satului Geomal din 1282 până in prezent, după "Dicționarul istoric al localităților din Transilvania": (Geomal 1282 Giomal, magh. Diomal raionul Alba, reg. Hunedoara
Geomal, Alba () [Corola-website/Science/300244_a_301573]
-
Bârsa este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Arad, Crișana, România. Localitatea este situată în Depresiunea Sebiș, pe stânga Canalului Morilor, la o distanță de 77 km față de municipiul Arad. Prima atestare documentara a localității Bârsa datează din anul 1489. Deși economia este una predominant agrara, în ultima perioadă sectorul economic secundar și terțiar au avut evoluții ascendente. Alături de agricultură, industria materialelor de construcții este bine reprezentată. Potențialul turistic este unul de
Bârsa, Arad () [Corola-website/Science/300284_a_301613]