40,115 matches
-
târziu, existau și diferențe: În 1945, Stalin era mai preocupat de Asia Centrală și Orientul Apropiat decât fusese Alexandru (dar nu și succesorii lui, foarte activi În zonă); invers, strategii sovietici nu mai erau obsedați, ca țarii, de Constantinopol, strâmtori și sudul Balcanilor. Dar În politica externă a Uniunii Sovietice continuitățile erau mai importante decât diferențele. Veriga de mijloc sunt calculele lui Sazunov (ministru de Externe al Rusiei când a izbucnit războiul din 1914), care imagina deja viitoarea Europă de Est ca
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a Învinge Germania și pentru a reinstaura o Rusie puternică, cu granițe vestice sigure. Indiferent ce urma să se aleagă de Germania, teritoriul dintre aceasta și Rusia nu putea fi lăsat la voia Întâmplării. În arcul desfășurat de la nord la sud de Finlanda și Iugoslavia se găseau state mici și vulnerabile, ale căror guverne interbelice (cu excepția parțială a Cehoslovaciei) fuseseră toate defavorabile Uniunii Sovietice. Îndeosebi Polonia, Ungaria și România, circumspecte față de intențiile sovietice la adresa lor, fuseseră sistematic ostile Moscovei. Singurul rezultat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o rusofilie străveche 1, În România poziția comuniștilor era și mai precară. Deși Uniunea Sovietică a restituit României nordul Transilvaniei (cedat sub presiune Ungariei În 1940), Stalin nu intenționa să returneze Basarabia sau Bucovina, ambele incluse În URSS, și nici sudul Dobrogei, alipit acum Bulgariei. Prin urmare, comuniștii români erau constrânși să justifice pierderi teritoriale semnificative, așa cum În perioada interbelică fuseseră incomodați de pretențiile sovietice asupra Basarabiei, pe atunci teritoriu românesc. Mai rău, liderii comuniști români nu erau adesea nici măcar... români
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Îndeplinit-o fără probleme: Încă din martie 1948, lista guvernului a câștigat În alegerile naționale 405 din cele 414 locuri În parlament. În România, ca și În Bulgaria (sau În Albania, unde Enver Hoxha i-a mobilizat pe toscii din sud pentru a Învinge rezistența tribală a ghegilor din nord), complotul și violența nu erau doar o posibilitate printre altele, ci singura cale de acces la putere. Polonezii erau și ei predestinați sferei sovietice după al doilea război mondial: din cauza poziției
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Ungaria Însă, perspectiva unei „căi maghiare spre socialism” nu era complet fantezistă. Pentru Moscova, Ungaria postbelică prezenta interes doar ca un posibil culoar pentru trupele Armatei Roșii, dacă trebuiau să se deplaseze spre vest către Austria (sau, mai târziu, spre sud către Iugoslavia). Dacă ar fi existat un amplu sprijin popular pentru comuniștii locali, sfetnicii lor sovietici ar fi ales să joace până la capăt cartea „democratică”. Dar și În Ungaria comuniștii s-au dovedit constant nepopulari, chiar și la Budapesta. Deși
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fost ajutorul iugoslav, situația politică tulbure din Grecia s-ar fi rezolvat de mult pe cale pașnică 5), Îndepărtându-l și mai mult de acolitul din Balcani. Dar Tito nu Îl făcea de râs (stârnind În plus iritarea anglo-americană) numai În sudul Balcanilor. La Trieste și În peninsula Istria, ambițiile teritoriale iugoslave Îi Împiedicau pe Aliați să Încheie Tratatul de pace cu Italia: când acesta a fost În sfârșit semnat, În septembrie 1947, viitorul zonei Trieste era incert, trupele aliate păstrându-și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ca ea să rămână stabilă și puternică. În schimbul calmului domestic polonez, Stalin era dispus să tolereze o clasă de fermieri independenți (chiar dacă era ineficientă și ideologic jenantă) și o Biserică Catolică prezentă În viața publică, lucru de neconceput mai la sud sau mai la est. De asemenea, universitățile poloneze au rămas practic intacte, În vreme ce corpul profesoral din instituțiile de Învățământ superior din Cehoslovacia vecină și de aiurea a fost epurat energic. Cealaltă excepție era, desigur, Iugoslavia. Până la ruptura dintre Stalin și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care continentul se Înțelegea pe sine și nici cea mai importantă. Europa mediteraneană era foarte diferită de nord-vestul Europei; religia jucase un rol mai important decât politica În definirea granițelor istorice interși intrastatale. În Europa antebelică, diferențele dintre Nord și Sud, bogăție și sărăcie, urban și rural contau mai mult decât cele dintre Est și Vest. Astfel, În anumite privințe, impactul stăpânirii sovietice asupra teritoriilor de la est de Viena a fost mai mare chiar decât asupra Rusiei. Imperiul Rus, la urma
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dezbătut public. În Anglia, la matineele de sâmbătă pentru copii, pe ecran defilau cântece, iar spectatorii erau Îndemnați să cânte În cor, ghidați de o mingiuță albă care sărea din cuvânt În cuvânt. Evocând anii copilăriei, petrecuți după război În sudul Londrei, un scriitor Își amintește un astfel de cântecel de prin 1946: Venim aici la matineu Zâmbind la mici și mari, Venim aici la matineu și știm: nu-i În zadar. Mici spectatori la Odeon, noi vrem a deveni Buni
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
adult din cinci comunica exclusiv În italiană: mulți continuau să se identifice În primul rând cu localitatea sau regiunea de baștină și foloseau În mai toate interacțiunile zilnice un dialect. Îndeosebi cei fără studii liceale - pe atunci, majoritatea populației. Înapoierea sudului Italiei, Mezzogiorno, era notorie. Norman Lewis, un ofițer al armatei britanice staționat la Napoli În timpul războiului, a fost frapat de numeroșii cărăuși de apă napolitani, „identici cu cei din frescele de la Pompei”. Carlo Levi, doctorul piemontez exilat de Mussolini ca
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Levi, doctorul piemontez exilat de Mussolini ca pedeapsă pentru activitatea lui din Rezistență, făcea observații similare În Hristos s-a oprit la Eboli, bine cunoscuta-i povestire (publicată În 1945) despre viața Într-un sătuc Îndepărtat de pe Înălțimile golașe din sudul Italiei. Dar Sudul nu era doar neschimbat de secole; era sărac. O anchetă parlamentară din 1954 releva că 85% dintre cele mai sărace familii italiene trăiau la sud de Roma. Un muncitor rural din Apulia, În sud-estul Italiei, câștiga cel
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
exilat de Mussolini ca pedeapsă pentru activitatea lui din Rezistență, făcea observații similare În Hristos s-a oprit la Eboli, bine cunoscuta-i povestire (publicată În 1945) despre viața Într-un sătuc Îndepărtat de pe Înălțimile golașe din sudul Italiei. Dar Sudul nu era doar neschimbat de secole; era sărac. O anchetă parlamentară din 1954 releva că 85% dintre cele mai sărace familii italiene trăiau la sud de Roma. Un muncitor rural din Apulia, În sud-estul Italiei, câștiga cel mult jumătate din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În 1945) despre viața Într-un sătuc Îndepărtat de pe Înălțimile golașe din sudul Italiei. Dar Sudul nu era doar neschimbat de secole; era sărac. O anchetă parlamentară din 1954 releva că 85% dintre cele mai sărace familii italiene trăiau la sud de Roma. Un muncitor rural din Apulia, În sud-estul Italiei, câștiga cel mult jumătate din salariul omologului său lombard. Considerând că venitul mediu italian per capita În acel an era 100, cifra pentru Piemont, În nord-vestul prosper al Italiei, era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era 174; cea a Calabriei, la extremitatea sudică, doar 52. Războiul exacerbase diviziunea istorică din Italia: În vreme ce Nordul, Începând din septembrie 1943, trăise doi ani de stăpânire germană și rezistență politică, urmate de ocupația militară de către Aliați a orașelor radicalizate, sudul Italiei a fost scos prompt din război de sosirea trupelor aliate occidentale. În Mezzogiorno, structurile sociale și administrative moștenite de la fasciști au scăpat neatinse din sângeroasa lovitură de stat prin care Mussolini a fost Înlocuit cu unul dintre generalii săi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
război de sosirea trupelor aliate occidentale. În Mezzogiorno, structurile sociale și administrative moștenite de la fasciști au scăpat neatinse din sângeroasa lovitură de stat prin care Mussolini a fost Înlocuit cu unul dintre generalii săi. Vechiul contrast economic și politic dintre sudul și nordul Italiei era accentuat acum de amintirile complet diferite despre război. Eșecul reformelor agrare postbelice a condus guvernele italiene la o abordare nouă a spinoasei „chestiuni a Sudului”. În august 1950, parlamentul italian a Înființat Cassa per il Mezzogiorno
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu unul dintre generalii săi. Vechiul contrast economic și politic dintre sudul și nordul Italiei era accentuat acum de amintirile complet diferite despre război. Eșecul reformelor agrare postbelice a condus guvernele italiene la o abordare nouă a spinoasei „chestiuni a Sudului”. În august 1950, parlamentul italian a Înființat Cassa per il Mezzogiorno, un Fond al Sudului, cu scopul de a canaliza bogăția națională spre Sudul sărăcit. Nu era În sine o idee nouă: primele demersuri de la Roma pentru a atenua sărăcia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era accentuat acum de amintirile complet diferite despre război. Eșecul reformelor agrare postbelice a condus guvernele italiene la o abordare nouă a spinoasei „chestiuni a Sudului”. În august 1950, parlamentul italian a Înființat Cassa per il Mezzogiorno, un Fond al Sudului, cu scopul de a canaliza bogăția națională spre Sudul sărăcit. Nu era În sine o idee nouă: primele demersuri de la Roma pentru a atenua sărăcia și deznădejdea Sudului au fost Întreprinse la Începutul secolului XX de guvernele reformiste ale lui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Eșecul reformelor agrare postbelice a condus guvernele italiene la o abordare nouă a spinoasei „chestiuni a Sudului”. În august 1950, parlamentul italian a Înființat Cassa per il Mezzogiorno, un Fond al Sudului, cu scopul de a canaliza bogăția națională spre Sudul sărăcit. Nu era În sine o idee nouă: primele demersuri de la Roma pentru a atenua sărăcia și deznădejdea Sudului au fost Întreprinse la Începutul secolului XX de guvernele reformiste ale lui Giovanni Giolitti. Dar eforturile anterioare nu se soldaseră cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1950, parlamentul italian a Înființat Cassa per il Mezzogiorno, un Fond al Sudului, cu scopul de a canaliza bogăția națională spre Sudul sărăcit. Nu era În sine o idee nouă: primele demersuri de la Roma pentru a atenua sărăcia și deznădejdea Sudului au fost Întreprinse la Începutul secolului XX de guvernele reformiste ale lui Giovanni Giolitti. Dar eforturile anterioare nu se soldaseră cu succese și singura soluție pentru necazurile italienilor din sud rămânea (aceeași Încă de la apariția Italiei moderne) emigrația. Însă Cassa
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
primele demersuri de la Roma pentru a atenua sărăcia și deznădejdea Sudului au fost Întreprinse la Începutul secolului XX de guvernele reformiste ale lui Giovanni Giolitti. Dar eforturile anterioare nu se soldaseră cu succese și singura soluție pentru necazurile italienilor din sud rămânea (aceeași Încă de la apariția Italiei moderne) emigrația. Însă Cassa reprezenta o mobilizare de resurse mult mai amplă decât orice plan anterior și avea mai multe șanse de reușită, fiindcă se acorda perfect cu mecanismele politice de bază ale noii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
oraș și proiecte de irigație la sate) și subvențiile de la stat pentru noi fabrici și servicii comerciale - o sursă substanțială de finanțare centralizată, cum erau și slujbele la stat: la jumătatea anilor ’50, aproape trei funcționari din cinci erau din Sud, deși regiunea Însuma doar o treime din populația țării. Aranjamentul oferea și oportunități pentru corupție și infracțiuni: și În această privință, Republica se Înscria În tradiția statului italian, Încă de la primii ani de unificare. Cei care se aflau la cârma
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
coaliții cu partidele mici de centru, ei au condus țara fără Întrerupere până În 1963, când s-au aliat cu partidele minoritare ale stângii necomuniste. Electoratul lor cel mai fidel, pe lângă alegătorii catolici din Veneția și regiunea Veneto, era localizat În Sud: Basilicate, Molise, Calabria, insulele Sardinia și Sicilia. În acestea din urmă, nu credința, ci serviciile i-au fidelizat timp de generații pe alegătorii din orașele mici. În Sud, un primar creștin-democrat sau un reprezentant În parlamanetul național era ales și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fidel, pe lângă alegătorii catolici din Veneția și regiunea Veneto, era localizat În Sud: Basilicate, Molise, Calabria, insulele Sardinia și Sicilia. În acestea din urmă, nu credința, ci serviciile i-au fidelizat timp de generații pe alegătorii din orașele mici. În Sud, un primar creștin-democrat sau un reprezentant În parlamanetul național era ales și reales pentru că promitea electrificare, apă curentă, credite rurale, străzi, școli, fabrici și locuri de muncă - și, cum partidul lui avea monopolul puterii, avea posibilitatea să se țină de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și zona Înconjurătoare, Emilia, comuniștii Își sprijineau prietenii și Își favorizau clienții: muncitorii de la oraș și micii proprietari rurali de pe valea Padului. Singura diferență: comuniștii se mândreau cu onestitatea și bunul mers al administrației lor municipale, În timp ce prefecturile creștin-democrate din Sud erau notorii pentru corupție și legăturile cu Mafia. În anii ’50, marea corupție era apanajul creștin-democraților; În deceniile următoare, socialiștii care administrau marile orașe din Nord le-au urmat exemplul cu un succes considerabil. Corupția, În politică, e În mare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
austriacă nu era deloc optimistă. și totuși, Austria a reușit nu numai să evite repetarea istoriei, ci să devină În scurt timp democrația alpină model: neutră, prosperă și stabilă. Era În parte meritul Armatei Roșii, care a ocupat până În 1955 sudul Austriei, după care s-a retras spre est, dar numai câțiva kilometri - proximitate dezagreabilă care amintea că Austria avea acum trei vecini comuniști (Iugoslavia, Ungaria și Cehoslovacia). Din cauza acestei poziții vulnerabile, erau mai prudente politicile conciliante, neconflictuale, acasă și peste
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]