39,711 matches
-
au decis să lupte la Backlash. La Backlash, la atacat pe Orton înainte de a lupta cu el așa că nu putea lupta și a fost înlocuit de Kane într-un No holds Barred Match. În timpul luptei, Orton a mers să-l atace pe Wyatt cu un "RKO", oferindui victoria lui Kane. Pe 13 septembrie, la confruntat pe Orton apoi a fost atacat de Erick Rowan dar acesta i-a aplicat un "RKO" lui Rowan. Pe 25 octombrie la SmackDown, Orton a intervenit
Bray Wyatt () [Corola-website/Science/337225_a_338554]
-
lupta și a fost înlocuit de Kane într-un No holds Barred Match. În timpul luptei, Orton a mers să-l atace pe Wyatt cu un "RKO", oferindui victoria lui Kane. Pe 13 septembrie, la confruntat pe Orton apoi a fost atacat de Erick Rowan dar acesta i-a aplicat un "RKO" lui Rowan. Pe 25 octombrie la SmackDown, Orton a intervenit într-un meci fără descalificări într-e Wyatt și Kane trădândul pe Kane aplicândul un RKO și devenind heel. Apoi
Bray Wyatt () [Corola-website/Science/337225_a_338554]
-
permis să stabilească "prima narcocleptocrație". Una dintre cele mai mari instituții financiare, pe care el o utiliza pentru a spăla bani, a fost Banca de Credit și Comerț Internațional. În cadrul alegerilor prezidențiale din Statele Unite, candidatul democrat Michael Dukakis și-a atacat adversarul, pe vicepreședintele (și fostul Director al CIA) George H. W. Bush, acuzându-l pentru relația lui strânsă cu "lordul drogurilor Noriega".
Manuel Noriega () [Corola-website/Science/337258_a_338587]
-
Panzer, a cărei înaintare fusese întârziată de francezi la Samer. Când au ajuns în zona portului, bindatele germane au declanșat un atac la ora 17:00, care a fost respins de infanteriștii irlandezi. Pozițiile apărate de infanteria galeză au fost atacate de tancurile germane în jurul orei 20:00, atac repetat două ore mai târziu. Ambele atacuri au fost respinse. Forțele terestre britanice au fost sprijinite din aer de opt bombardiere ușoare ale Royal Air Force. Atacurile germane au continuat a doua zi
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
au bombardat pozițiile germne și, în același timp au asigurat evacuarea răniților și personalului necombatant. În zona portului a fost debarcată o unitate de geniști, care a avut ca sarcină distrugerea instalațiilor portuare. În seara acestei zile, portul a fost atacat de bombardierele "Luftwaffe", care au reușit să își atingă ținele deși fuseseră la rândul lor interceptate de avioanele de vânătoare ale RAF. În jurul orei 6:30, unitatea britanică de gardă a primit ordiunul de evacuare. Distrugătoarele britanice au înfruntat bombardamentele
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
valea râului Liane. După ce i s-au adus la cunoștință o serie de informații eronate cu privire la venirea în zonă a unor forțe germane foarte numeroase, (dezinformarea a fost datortă se pare generalului Jean Pelissier de Féligonde, a cărui unitate fusese atacată de tancurile germane la Hesdin, la cam 45 km de port), Dutfoy a ordonat ca bateriile de coastă din forturi să fie demontate și să fie transportate în port în vederea evacuării. După aceea, Dutfoy a plecat spre Dunkirk, iar indisciplina
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
a 2-a, care trebuiau de asmenea să înainteze spre Desvres și [[Marquise, Pas-de-Calais|Marquise]] în cazul unui contraatac aliat dinsrpre Calais. Divizia a 2-a Panzer a fost împărțită în două coloane. Prima trebuia să ocolească orașul și să atace dinspre nord. Cea de-a doua urma să atace frontal. Aceasta din urmă a luat contact cu inamicul în seara acestei zile, când a întâlnita o companie de stat major a Regimentului al 48-lea de infanterie, sigura unitate ale
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
spre Desvres și [[Marquise, Pas-de-Calais|Marquise]] în cazul unui contraatac aliat dinsrpre Calais. Divizia a 2-a Panzer a fost împărțită în două coloane. Prima trebuia să ocolească orașul și să atace dinspre nord. Cea de-a doua urma să atace frontal. Aceasta din urmă a luat contact cu inamicul în seara acestei zile, când a întâlnita o companie de stat major a Regimentului al 48-lea de infanterie, sigura unitate ale Diviziei a 21-a care ajunsese pe pozițiile comandate
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
după care a fost ocolită prin flanc. Această coloană de tancuri germane a înaintat până la periferia orașului Boulogne, de unde a început bombardarea pozițiilor gărzilor irlandeze și inițierea unor atacuri de tatonare a defensivei. În primele ore ale dimineții, germanii au atacat gărzile galeze și pozițiile defensive de pe litoral din direcți nord-est. Generalul Brownrigg, care era singurul care putea asigura legăturile radio ale trupelor comandate de Fox-Pitt cu Anglia, și-a părăsit cartierul general fără șă-și informeze subordonații în jurul orei 03:00
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
în jurul orei 03:00 și mai apoi continentul la bordul distrugătorului HMS "Verity". În jurul orei 04:00, generalul Fox-Pitt a primit ordinul de retragere pentru întreg efectivul Diviziei a 21-a. Unitățile care s-au retras pe cale ferată au fost atacate de tancurile geremane și efectivele lor s-au împrăștiat. [[File:HMS Venomous WWI IWM P 1975.jpg|thumb|HMS "Venomous", unul dintre distrugătoarele învechite folosite la evacuare]] În timpul desfășurării luptelor a apărut o breșă între batalioanele de gardă irlandez și
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
mijloacele de comunicații fuseseră întrerupe de francezii lui Lanquetot. [[File:Boulogne-sur-Mer - Porte Gayolle.jpg|thumb|Una dintre porțile cetății medievale, care a fost apărată de soldații Diviziei a 21-a de infanterie]] În seara zilei de 24 mai, germanii au atacat de două ori orașul la ora 18:00 și respectiv 20:00. Atacurile au fost respinse, iar mai multe tancuri germane au fost distruse. Vasele de război franceze au continuat să sprijine cu foc de artilerie defensiva terestră. Distrugătoarele "Fougueux
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
au încercat fără succes să străpungă liniile germane și să ajungă la Dunkerque. În dimineața zilei de 25 mai, germanii au luat cu asalt citadela. Soldații au folosit scări ca să escaladeze zidurile și, sprijiniți de tirurile turnuirlor de 88mm, au atacat cu grenade și [[Aruncător de flăcări|aruncătoare de flăcări]] pozițiile defensivei franceze. La ora 08:30, Lanquetot a hotărât să capituleze. Maiorul J. C. Windsor Lewis, comandantul unei companii de gardă galeze, și-a asunat comanda militarilor rătăciți de unitățile
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
Churchill|Churchill]] avea să ceară în cele din urmă garnizoanei britanice să lupte până la final, influențat se pare de acuzele de „dezertare” formulate de francezi, dar și de teama că, odată ce Boulogne ar fi fost cucerit, trupele germane ar fi atacat dinspre Calais spre Dunqerkue. În 1954, istoricul militar L. F. Ellis a scris că întârzierea de cinci ore cu care a Corpul XIX a atacat Boulogne până la ora 12:40 a zilei de 22 mai, conform ordinelor generalului [[Paul Ludwig
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
dar și de teama că, odată ce Boulogne ar fi fost cucerit, trupele germane ar fi atacat dinspre Calais spre Dunqerkue. În 1954, istoricul militar L. F. Ellis a scris că întârzierea de cinci ore cu care a Corpul XIX a atacat Boulogne până la ora 12:40 a zilei de 22 mai, conform ordinelor generalului [[Paul Ludwig Ewald von Kleist|Ewald von Kleist]], comandantul "Panzergruppe von Kleist", a fost criticată în jurnalul de acțiuni a Corpului, deoarece Divizia a 10-a Panzer
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
Kleist]], comandantul "Panzergruppe von Kleist", a fost criticată în jurnalul de acțiuni a Corpului, deoarece Divizia a 10-a Panzer a fost ținută în rezervă în timpul atacurilor împotriva orașelor Boulogne și Calais. Rezultatul a fost acelă că germanii nu au atacat simultan din mai multe direcții pozițiile aliate. Dacă atacul blindatelor germane nu ar fi fost întârziat, pregătirile de evacuare a Brigăzii a 20-a de gardă ar fi fost înrerupte. Pe de altă parte, flancul [[Grupul de Armată A|Grupului
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
cetăți - Șumla, Varna și Silistra, în iunie generalul Rot trece Dunărea, iar generalul Borozdin primește ordinul să supravegheze Principatele . Luptele încruntate pentru cetatea Giurgiu încep la 21 iunie și deși timp de 9 ore armata comandantului turc Cuciuc-Ahmed-pașa care a atacat prima a fost distrusă, armata rusă s-a limitat la „șederea sub cetate”, fără a trece în ofensivă. Luptele pentru Silistria nu s-au încheiat cu succes pentru ruși, astfel obiectivul de bază al campaniei din 1828 din Balcani nefiind
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
și administratorii au părăsit orașul. După aceasta Diebici îi ordonă lui Krasovski să înainteze spre Șumla, lui Madatov și Malinovskii spre Akadanar, iar generalului Frolov să înainteze spre Cozludji . Dispunînd de mai multe trupe, Diebici se preface că vrea să atace Șumla, determinîndu-l pe Reșid-pașa să concentreze în jurul ei toată armata sa. Între timp, Dibici trimite pe ascuns, o parte din oastea sa ca să treacă Balcanii, diversiune care i-a reușit cu succes . După care a urmat cucerirea Burgosului și a
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
de Elisabeta. Vizita Ceciliei în Anglia a fost în parte de a o convinge pe regina Elisabeta I să se căsătorească cu fratele ei vitreg, regele Eric al XIV-lea. De asemenea, ea voia să recruteze pirați englezi pentru a ataca navele daneze, germane și poloneze ostile în Marea Baltică. În ianuarie 1566 Eric i-a dat sarcina de a negocia o alianță între Suedia și Anglia pentru a asista Suedia în încercarea sa de a face pace în războiul dintre Suedia
Cecilia a Suediei () [Corola-website/Science/337347_a_338676]
-
140.000 în restul țării. Ca reacție, Klaus Iohannis i-a cerut premierului abrogarea ordonanței, și a participat la ședința Consiliului Superior al Magistraturii din 1 februarie, în cadrul căreia s-a votat unanim sesizarea Curții Constituționale. Ulterior, ordonanța a fost atacată și de președinte și de avocatul poporului, Victor Ciorbea. Sesizările făcute de CSM și președinte au fost respinse de curte. Ministrul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat, Florin Jianu, a anunțat în dimineața zilei de 2 februarie că demisionează
Guvernul Sorin Grindeanu () [Corola-website/Science/337371_a_338700]
-
Pregătirile au început mai târziu în Bosnia și nu s-au putut coordona cu cele din Herțegovina. Aici erau implicați Vaso Vidović, Simo și Jovo Bilbija, Spasoje Babić și . Planul lor era de a elibera mai întâi satele ; Prosara și , atacând apoi liniile de comunicație și izolând orașele de pe râul Sava, pentru a cuceri apoi Banja Luka. Data de declanșare a răscoalei a fost stabilită la 18 august 1875. Otomanii i-au încarcerat pe preoții din Prijedor, ceea ce a mărit presiunea
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
pentru a cuceri apoi Banja Luka. Data de declanșare a răscoalei a fost stabilită la 18 august 1875. Otomanii i-au încarcerat pe preoții din Prijedor, ceea ce a mărit presiunea asupra populației, locuitorii din , Čitluka, Petrinje, , Pobrđani și i-au atacat pe turci la Dvorište în 15 august. Răscoala s-a declanșat, liderul ei fiind Ostoja Kormanoš. Conducătorii răscoalei s-au întors din Muntenegru în 1875 și și-au continuat planurile de luptă. Ei intenționau eliberarea regiunii , după care să se
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
Ostoja Kormanoš. Conducătorii răscoalei s-au întors din Muntenegru în 1875 și și-au continuat planurile de luptă. Ei intenționau eliberarea regiunii , după care să se extindă în restul Herțegovinei. Între timp, turcii îl căutau pe haiducul Pera Tunguz, care atacase un convoi în munții Bišini la 5 iulie. La 9 iulie, autoritățile care îl căutau pe Tunguz au intrat într-un conflict cu țăranii înarmați în frunte cu Jovan Gutić pe dealul la nord de Krekova. Acest conflict avea să
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
Nevesinje”) și a marcat declanșarea răscoalei în toată Herțegovina. Mai întâi au fost implicate zonele Nevesinje, și , după care în august și și zona de graniță dinspre Muntenegru. Cete" de" 50-300 de oameni și bande de 500-2000 se adunau și atacau posturile otomane de grăniceri și turnurile beilor. Otomanii aveau 4 batalioane ale armatei regulate (nizami) cu un total de 1800 de soldați, situate la Mostar, , Nikšić, și pe frontiere, dar și un număr mare de prezenți în toată provincia. Trupele
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
La 22 decembrie, 8000 de soldați din Gacko au pătruns în Niksic. La Krsc, insurgenții au strâns o forță puternică, dar din cauza neînțelegerilor între liderii lor Lazara Sočice si Bogdan Zimonjic, o forță mai slabă (5000 de insurgenți) i-a atacat pe turci și au fost respinși. Reuf-Pașa s-a întors apoi la Gacko. În iarna lui 1875-1876, ambele părți au profitat de pauză pentru a-și reface forțele. Petar Vukotic devine comandantul răsculaților. În ianuarie 1876, turcii l-au înlocuit
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
Pașa cu Muhtar Pașa, care acum avea 30.000 de soldați sub comanda sa, dar numai jumătate erau gata de luptă. Alții erau bolnavi sau răniți în luptele de până atunci. Detașamentul lui Peka Pavlović cu 1500 de luptători a atacat la 18-20 ianuarie cinci unităti de nizami și bașbuzuci detașare și le-a învins. Muhtar Pașa a strâns în secret 16 batalioane în Trebinje, care pe timp de noapte au ieșit la Popovo și pe 29-30 ianuarie l-au atacat
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]