39,980 matches
-
o perechea centrală a devoțiunii regelui, probabil În calitate de divinități dinastice. Aceștia Îndeplinesc un rol central Într-o serie de ceremonii care Îi au ca protagoniști pe rege (e n) și pe regină (m³liktum, foarte activă În cult), sărbătoriți de-a lungul mai multor zile și În cadrul unor procesiuni sacre În regiunea din jurul Eblei, interpretate de unii cercetători ca rituri de succesiune la tron care comportă nunți regale, dar al căror caracter funerar nu poate fi exclus. Mai ales Kura (de origine
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
săpături, ca și absența fortificațiilor Împrejurul așezărilor urbane semnalau deja ele singure o trăsătură specifică a civilizației minoice, numită așa după miticul stăpân al Cretei din tradiția greacă. Lumea care se dezvoltase În insulă cu o anumită continuitate de-a lungul primei jumătăți a celui de-al II-lea mileniu Î.Hr. trebuie să fi fost una rafinată și pașnică; o civilizație Întemeiată pe comerț și pe activitățile agricole. Dimpotrivă, cea miceniană - și aceasta o denumire convențională, luată de la numele cetății
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și care, deși Într-o continuitate de netăgăduit, arată mai limpede diferențele de conținut și de structură față de propriul context național. Ne referim la cultul iranic al zeului Mithraxe "Mithra" care, după o perioadă Întunecată de „incubație”, poate de-a lungul secolelor și, probabil, În interiorul cercurilor iranice elenizate din Asia Mică, a erupt către sfârșitul primului veac d.Hr. Într-o formă inițiatică sau ezoterică, răspândindu-se cu același succes În mediile urbane și În taberele militare risipite În teritoriile Imperiului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În cel al lui Vayuxe "Vayu", neverosimil pentru Zurvan. G. Windengren (1968, pp. 176 sq.) a susținut că mărturiile din epoca ahemenidă ar putea confirma existența străveche a unui cult autonom al acestui ultim zeu, precum și continuitatea sa de-a lungul secolelor; de asemenea, este demonstrabilă și coerența caracterului său esențial de zeu celest universal și de zeu al destinului, care include lumina și Întunericul, Binele și Răul și intervine În escatologie. Însă, la o privire mai atentă, observăm că aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sunt multiple și esențiale pentru Înțelegerea spiritului religiozității Iranului antic și pentru a pricepe atât concepția particulară despre Beneficiile Nemuritoare, cât și natura specifică a dualismului iranian (cf. mai jos). Această idee este o constantă fundamentală a zoroastrismului de-a lungul Întregii sale istorii și Își are rădăcinile Într-o concepție comună indo-iraniană. Ahu, În G³th³, poate fi legat fie de manah („gând, minte”) sau mainyu („spirit”), fie de ceea ce este prevăzut cu oase (astvant) și care, prin urmare, are un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
misterele lui Mithraxe "Mithra" și, cu siguranță, În maniheism. Problema Răului este omniprezentă În mentalitatea Iranului antic, unde diferitele răspunsuri oferite constituie, nici mai mult, nici mai puțin, forme pe care concepția dualistă iraniană caracteristică le-a elaborat de-a lungul dezvoltării sale istorice. Opozițiile așa-druj și așavan-dregvant au, după cum am arătat, un fond indo-iranian dar reflectă, În același timp, o dezvoltare tipic iraniană, care i se datorează lui Zoroastruxe "Zoroastru" Însuși și care a fost determinată de concepția dualistă marcată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dualism etic. Valoarea specifică pe care aceasta a dobândit-o În Iran se datorează alegerii pe care o fac Între Bine și Rău cele două Spirite; aceasta este o idee centrală a zoroastrismului (Lommel, 1930, pp. 155 sqq.) de-a lungul Întregii sale dezvoltări istorice, prezentă În asemenea măsură În G³th³ (Yasna 30, 5-6; 31, 10; 32, 2 și 12; 43, 16; 46, 3; 51, 18), Încât se poate afirma că gândirea lui Zoroastru constituie, În această privință, o elaborare originală
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1985, p. 43, pentru fragmentele gathice care se referă la aceasta), un fel de karma care ia chipul unei copile minunate sau al unei vrăjitoare cumplite, În funcție de faptele bune sau rele pe care persoana respectivă le-a săvârșit de-a lungul vieții. Semnificația „religiei” (cf. Humbach, 1991, I, pp. 68 sqq.), care, tradițional, se exprimă cu un cuvânt echivalent, este probabil secundară: aceasta se poate explica probabil prin valoarea pe care ajung să dobândească, colectiv, toate da¶n³ - adică toate individualitățile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1. Avesta" Atunci când, În cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, cultura europeană, datorită lui A.H. Anquetil-Duperron, a descoperit Avesta la parsii din India, i-a dat numele de Zend-Avesta. Avesta păstrează acest nume de-a lungul istoriei studiilor, după cum o demonstrează printre altele titlurile pe care, la jumătatea și la sfârșitul secolului al IX-lea, N.L. Westergaard (1852-1854) și J. Darmesteter (1892-1893) le-au dat meritoasei ediții (Westergaard) și traduceri (Darmesteter) a textului. Zend-Avesta este o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la trei zile de la deces. Atunci se Întâlnește pentru prima oară cu propria sa da¶n³xe "dae>na>" ca imagine a eului său interior și a sumei gândurilor, cuvintelor și faptelor sale realizate În timpul existenței pământești. Conduita morală de-a lungul vieții este factorul care va decide soarta persoanei respective: călătoria se poate continua spre paradis (În limba pahlavi, gar½dman sau wahișt) sau spre infern (În limba pahlavi, hamistag³n). Actorul suprem al judecății este un tribunal divin compus din Mihrxe "Mihr
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
trăiau. Această izolare i-a determinat să-și creeze o istorie proprie, Înrădăcinată Într-o antichitate iraniană, pe care comunitatea celor care au trebuit să-și părăsească patria mamă o apără cu patimă și o moștenește cu mândrie. De-a lungul secolelor există mărturii semnificative: opere precum Qissa-i Sanj³n, În persană, de Bahman Kaikobad Hamjian Sanjan, din anul 1600 (Hodivala, 1920, pp. 94-117), Qissa-i Zaratuștș³n Hindust³n, tot În persană, de Shapurji Maneckji Sanjana, de la sfârșitul secolului al XVIII-lea (Cereti, 1991
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Întăriți esența sacrului și Întăriți rugăciunile ș...ț. Întăriți esența războiului și Întăriți-i pe războinici ș...ț. Întăriți vacile și Întăriți-i pe țărani. Într-adevăr, inițial existau trei clase sociale (preoți, războinici, producători), cărora, mai apoi, de-a lungul timpului, li se mai adaugă o unitate de un nivel infim, alcătuită probabil din descendenții populațiilor preindo-europene din India supuse și Înrobite. O structură identică poate fi descoperită și În Iranul antic, unde Avesta vorbește despre trei clase sociale: cea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care se Îngrijea ca, În timpul primei semănături, să fie venerată lumina nouă, În perioada pescuitului (vara), lumina deplină, iar În perioada culesului, lumina veche. Era venerat deci, nu un zeu agricol, ci zeul luminii În evoluția sa progresivă de-a lungul anului. Din Diëvas se trag cei doi zei gemeni numiți chiar fii lui Diëvas; despre aceștia vom discuta mai jos. b) Vëlinas (În letonă, Velnsxe "Velns") Dacă aspectele solare, luminoase și benefice ale lui Diëvas sunt atât de evidente Încât
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În India cu Yamaxe "Yama" (și În Iran cu Yimaxe "Yima"). Acest Dis Pater galic, a cărui denumire indigenă nu o cunoaștem, este identificat cu zeul irlandez Donnxe "Donn", „Întunericul”, o divinitate minoră care locuiește În Tech Duinn, de-a lungul coastelor irlandeze unde trebuie să ajungă toți morții. Însă și această identificare este destul de nesigură, pentru că tot ceea ce au realmente În comun cele două divinități este conotația funebră generică. Mai putem da un exemplu de astfel de identificare discutabilă. Minervaxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe un element corporal. Dezorganizarea arhetipului inconștient a constituit probabil fenomenul cel mai semnificativ, deși cel mai puțin limpede. Fractura psihologică În zonele subconștiente nu poate fi contestată cu nici un argument. Un popor cu tradiții solide, decantate de-a lungul Întregii sale existențe s-a confruntat cu o adevărată zguduire a profunzimilor lui, neconștiente, dar nu mai puțin reale. Toate reperele au fost clătinate, creațiile arhaice Înlocuite cu improvizații străine naturii sale; trecerea bruscă de la spațiul agricol dominat de „frunza
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
carnea era rezervată în ocazii excepționale, era mâncată cu lipie coaptă pe piatră și beau în general lapte (Gn 18,6-8). Vinul apare numai în dieta celor sedentari (Gn 14,18). Acest tip de cultură nomadă a durat de-a lungul mileniilor. Beduinii de astăzi în deșert trăiesc mai mult sau mai puțin ca patriarhii biblici. Nu este așadar posibil să individualizăm cu certitudine epoca patriarhală doar pe baza unor obiceiuri sau a unui anumit stil de viață. 5. Patriarhii și
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
expansiune în această epocă. Prosperitatea materială a avut consecințe și pe plan internațional pentru că marile puteri ale timpului, adică imperiile Mesopotamiei care se extindeau către vest, nu puteau să nu arate interes față de regatele care controlau rutele comerciale de-a lungul coastei Mediteranei. 2. Regele Ahab (875-853 î.C.) și primele legături cu Imperiul Asirian Fiul lui Omri, Ahab, este mai bine cunoscut decât tatăl său. Biblia îl caracterizează drept un rege nelegiuit, poate chiar adevăratul prototip al nelegiuirii în Vechiul Testament
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
faptelor pentru a le găsi rădăcinile mai profunde. II. Campaniile lui Sargon al II-lea (721-705 î.C.) împotriva Filisteii Sargon al II-lea continuă politica tatălui său, Salmanasar al V-lea și consolidează cuceririle asiriene, în special de-a lungul coastei mediteraneene. Pentru că regatul Samaria și alte mici regate căutaseră sprijinul Egiptului, conflictul dintre Asiria și Egipt devenise inevitabil. În jurul anului 720 î.C., a avut loc o primă bătălie la Rafia, cetate la sud de Gaza, și Sargon al
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
conținutul. Putem individualiza trei teme principale: a) campania împotriva cetății Sidon (Fenicia) și consecințele sale: supunerea altor cetăți, tributul unor regi care se supun spontan, înfrângerea regelui Ascalonului care a încercat să reziste; b) campania împotriva cetăților filistene de-a lungul coastei (în regiunea Iaffa) care aparțineau regelui Ascalonului. Complotul cetății filistene a Ecronului cu ajutorul Egiptului. Înfrângerea unei armate egiptene la Elteche, cetatea situată la circa 20 de km la sud de Iaffa, pe pârâul Sorec; c) campania spre interiorul țării
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
în ecuația cubică simplă a QDC cu mărimea QD W = 4.5 nm și distanța între QDs H = 2 nm. Minibenzile sunt etichetate de numere cuantice nx, n, și nz, energia totală a unui electron fiind suma componentelor de-a lungul celor trei axe. Pentru a determina eficiența PV a celulei IB folosim teoria echilibrului detaliat ShockleyQueisser. Pentru o celulă solară ideală, curentul generat prin absorbția fotonilor este proporțional cu diferența dintre numărul de fotoni absorbiți de dispozitiv și numărul de
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Stoica Viorica-Alina () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92822]
-
-mă ca pe o cetate părăsită”. Cele două tonalități dominante din primele cărți de poezie ale lui L. - una debordantă, amplă, hiperbolică, cealaltă simplă, delicată și exprimată într-o notă ce se apropie de șoaptă - își dispută întâietatea de-a lungul întregii sale opere, regăsindu-se, într-un chiasm semnificativ, în poemele de celebrare a iubirii universale: „Nimic din ceea ce am pierdut / n-am avut / cu astfel de vorbe trebuie să sfârșească / viața unui om // [...] mă întreb astfel dacă în această
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
Enășoaie, Iulia Hălăucescu, Olimpia Hrișcă, Victor Kernbach, Alexandru Radian. Redactori-șefi au mai fost, succesiv, Constantin Călin (1973-1974), Dumitru Mitulescu (1974-1979), Petru Filioreanu (1979-1982), George Genoiu (1982-1989), Sergiu Adam (din 1990). Din colegiul de redacție au mai făcut parte, de-a lungul vremii, Mihai Sabin, Vasile Sporici, Ovidiu Genaru, Ioanid Romanescu, Gheorghe Popovici, Horia Gane, Eugen Uricaru, Calistrat Costin, Vlad Sorianu, Eugen Verman, Carmen Mihalache-Popa, Victor Mitocaru ș.a. Amintind tradiția interbelică a revistei, de la numărul 1/1972, respectiv 6/1983, sunt menționați
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285485_a_286814]
-
găsească locul atât tradiția, cât și actualitatea și în care să poată fi citiți autori din toate generațiile și texte de toate genurile. Această opțiune pentru echilibru și diversitate este evidentă, de pildă, în cazul poeziei apărute aici de-a lungul anilor. Pot fi întâlnite creații inedite ale unor importanți poeți interbelici: Vasile Voiculescu (Epidaur, Maturitate, 10/1965; Palatul de marmură neagră, Aur, Ghețarul, Chiparosul din Lido, Deznădăjduirea Oceanului, 9/1970), Ion Vinea (Ispită, Retorsus, 10/1965) ș.a. Apar grupaje lirice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285485_a_286814]
-
Al. Husar) sau de traduceri („Orfeu”, „Accente”, „Meridiane literar-artistice”, „Din poezia lumii”, unul dintre colaboratorii consecvenți fiind Ștefan Aug. Doinaș). În ce privește traducerile, acestea sunt de găsit și în afara rubricilor menționate și reprezintă cele mai diverse literaturi, epoci și genuri. Din lungul lor șir se pot reține scrieri celebre precum Cântarea Cântărilor (versiunea lui Radu Cârneci), Imnurile orfice (Ion Acsan), versuri de Petrarca, Omar Khayyam, Hölderlin, Keats, Trakl, Rilke, Lorca, proze ale unor autori moderni, ca James Joyce, Hermann Broch, Kafka, Elias
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285485_a_286814]
-
XVI-lea, medicul, filosoful și matematicianul Girolamo Cardano scrie despre instrucția și educația surdomuților, bazate pe demutizare și comunicare verbală. Spaniolul Pedro Ponce de Leon este primul care a folosit limbajul oral că forma a demutizării. Au existat de-a lungul timpului diferite poziții față de metodă folosită pentru învățarea limbii de către deficienții de auz. Dintre acestea, au fost structurate trei metode principale: - metode care folosesc preponderent limbajul oral (orale); - metode care folosesc în principal limbajul scris (metode scrise); - metode combinate, care
Integrarea ?colar? a copiilor cu deficien?e de auz by Ancu?a Mocan () [Corola-publishinghouse/Science/84054_a_85379]