40,127 matches
-
în Biserica Rusiei, dar și în bisericile Ucrainei, Finlandei, Japoniei, OCA și în alte părți. Probabil că cea mai veche varietate distinctivă de cântare folosită în regiunile care au ajuns să fie cunoscute ca "Rusia" este cântarea znamenită, o cântare tradițional monofonică (i.e., melodică, nearmonizată) derivată din cântarea bizantină adusă rușilor de misonarii greci veniți din Constantinopol. Armonizările stilului occidental au ajuns în uz în biserica rusă prin Lvov și Kiev datorită influenței Bisericii Romano-Catolice din Polonia, iar polifonia „brusc a
Cântarea rusească () [Corola-website/Science/333932_a_335261]
-
în București" a fost publicat pentru prima oară în februarie 1944 de către Editura Socec din București. Romanul a fost bine primit, fiind lăudată reconstituirea ficțională prin fapte, personaje și descrieri a unei perioade din trecutul Bucureștiului, evocată „într-o factură tradițională de mare rafinament”. Succesul cărții l-a determinat pe Ion Marin Sadoveanu să continue acțiunea, prezentând destinele unor personaje ca Matei și Ion Sântu până în perioada Primului Război Mondial. Astfel, în numărul din august 1944 al "Revistei Fundațiilor Regale", a fost publicat
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
pe filiera romanului "Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister" al lui Goethe, în timp ce Crohmălniceanu considera "Ion Sântu" ca fiind romanul unei formări spirituale, un „Bildungsroman” inspirat ca model de "Muntele vrăjit" al lui Thomas Mann. Construcția romanului este una tradițională, faptele fiind narate la persoana a III-a de către un autor omniscient. În ciuda acceptării unor compromisuri ideologice, romanul este lucrat laborios, având o organizare artistică solidă și reconstituind o frescă socială a perioadei antebelice. Astfel, "Ion Sântu" se situează la
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
Editura pentru Literatură din București în 1962. Romanul a fost bine primit de critică în ciuda unui aspect oarecum desuet al prozei, fiind lăudată reconstituirea ficțională prin fapte, personaje și descrieri a unei perioade din trecutul Bucureștiului, evocată „într-o factură tradițională de mare rafinament”. Criticul Șerban Cioculescu saluta cu entuziasm apariția romanului, scriind într-un articol din revista " Viața" următoarele cuvinte: „N-am citit poate de la "Ion" de Liviu Rebreanu un roman românesc așa de obiectiv ca "Sfârșit de veac în
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
parte din avere. Deși apărut în anii celui de-al Doilea Război Mondial, " Sfârșit de veac în București" este considerat ca fiind continuator al liniei prozei interbelice autentice, care a fost întreruptă de instaurarea comunismului. El este o operă epică tradițională, construită după un model clasic în care faptele sunt relatate prin prisma naratorului omniscient. Sfârșit de veac în București" se remarcă prin prezentarea mecanismului arivismului social cu o atenție analitică deosebită. Profesorul Valeriu Râpeanu îl plasează pe Ion Marin Sadoveanu
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
ei înșiși și/sau sunt denumiți și cu alte etnonime, dintre care cel mai răspândit este cel de rudari. i se caracterizează în principal prin faptul că limba lor maternă este româna în toate țările în care trăiesc. Ocupația lor tradițională era mineritul (băieș inseamnă miner în româna medievală) dar astăzi se ocupă cu confecționarea de obiecte pentru gospodăria rurală. Este vorba de o așa-numită „minoritate discretă”, adică o etnie ce nu a devenit națiune, nu este în general recunoscută
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
unde îl prelucrau, în apropierea satelor. Duceau o viață de nomadism redus, în sensul că erau stabiliți pe teritoriul câte unui sat și se deplasau în localitățile din apropiere pentru a-și valorifica produsele prin vânzare sau troc. Ocupația lor tradițională este reflectată și de unele etnonime din cele înșirate mai sus, precum și de unele nume de familie. Astfel, în Ungaria se întâlnesc nume ca Lingurár, Kanalas („lingurar”), Kalányos („lingurar”), Orsós („fusar”). După război, modul lor de viață s-a schimbat
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
Kalányos („lingurar”), Orsós („fusar”). După război, modul lor de viață s-a schimbat mai mult sau mai puțin, în funcție de împrejurări. În general s-au mutat în sate, în cartiere aparte. În Oltenia, un asemenea cartier se numește rudărie. Meseria lor tradițională a început să se piardă din diverse motive. În România au fost parțial încadrați în locuri de muncă salariată, parțial și-au continuat meseria. În Bulgaria, o parte din ei au fost mutați în satele părăsite de turcii care emigraseră
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
țară „adaptabilitate la contexte economice diferite”. În Ungaria au devenit de asemenea muncitori agricoli sau industriali necalificați. În Serbia, pe lângă astfel de fenomene sociale, a existat și există cel al plecării la muncă în străinătate. Alt motiv al pierderii ocupației tradiționale a băieșilor a fost scăderea cererii pentru produsele lor, înlocuite de obiecte din plastic sau din lemn produse industrial. Cultura scrisă și școala nu fac parte din trandițiile romilor, și nici băieșii nu fac excepție. De exemplu în Ungaria, înainte de
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
în ciclurile superioare. În urma transformărilor economice de după schimbările de regim politic din anii 1990, băieșii au fost printre cei mai afectați de șomaj, din cauza nivelului lor scăzut de școlarizare și calificare. Pentru cei care ar vrea să trăiască din meseria tradițională, practicarea acesteia este împiedicată și de dificultatea cu care ajung să procure lemn, neavând păduri în proprietate și nici mijloace de a cumpăra lemn. În România se întâlnesc rudari care lucrează în domeniul lemnului, dar la exploatarea mai mult ilegală
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
cu care îl transportă la câmpie, iar alții, care nu au nici căruțe, lucrează cu brațele pentru ceilalți. În alte locuri lucrează ocazional la agricultori. În diferite țări, băieșii fără loc de muncă trăiesc într-o sărăcie extremă. Totuși, ocupația tradițională nu a dispărut cu totul. În Oltenia, o cercetătoare a găsit în 2007 câțiva producători de linguri și fuse. S-a consemnat și în Ardeal confecționarea de linguri, coșuri și mături. În Bulgaria de asemenea, un cercetător a întâlnit femei
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
cuvântul turcesc otoman "kurban", obiceiul fiind practicat de toate populațiile balcanice devenite ortodoxe sau musulmane. La originea cuvântului este ebraicul קרבן "korban" din Tora, care și aici desemna sacrificarea rituală a unui animal. Legat de boală, obiceiul era în mod tradițional individual. Era chemată o femeie cu reputația de a fi competentă în materie, numită „căzătoare”, care cădea în transă și în această stare „vorbea cu șoimanele” (ființe demonice feminine), după care îi comunica bolnavului o dată în care trebuia să efectueze
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
în originea tracă. Tot în această țară, pe baza etimologiei populare, conform căreia cuvântul „rudar” ar veni de la cuvântul slav "rod" („neam, clan”), s-a întâlnit ideea că rudarii ar fi descendenții primelor clanuri bulgare venite în Balcani. În legătură cu ocupația tradițională a rudarilor, în Bulgaria s-a înregistrat explicația cum că atunci când a fost răstignit Cristos, nimeni nu a vrut să-i facă crucea, lucru la care s-a oferit până la urmă un rudar. Ca urmare, rudarii ar fi fost pedepsiți
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
mai puțin pe primii. În privința heteroidentificării băieșilor, constituie parțial o excepție romii simpli, care nu-i consideră de-ai lor. În Oltenia aceștia îi numesc pe rudari „caștalii” sau „caștarii” (de la "kasht" „lemn”), marcând diferența ca și rudarii, prin ocupația tradițională a acestora, prin limba lor maternă, româna, și prin obiceiul gurbanului. În același timp, elitele romilor de limbă romani, la care gradul de organizare este mai avansat, caută să-i includă în rândul lor și pe băieși. Aceasta se observă
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
este mai puțin semnificativ. Se poate aminti ca exemplu Asociația Rudarilor Valea lui Stan (Brezoi). În Serbia situația este asemănătoare. În 2004, în suburbia Ripanj a Belgradului exista o asociație pentru cultivarea și cercetarea trecutului cultural al băieșilor, a folclorului tradițional, a limbii, care căuta colaborarea cu asociații și organizații românești din Serbia. Conștiința faptului că vorbesc românește este prezentă în unele comunități de băieși din afara României, iar în altele nu. Aceasta reiese din modul în care își caracterizează vorbirea. În
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
-urile și albumele pe cale digitală, menționând că acesta este felul prin care ascultătorii muzicii electronice aleg să asculte muzică; doar apăsând pe un buton, precum și greutățile pe care le-ar fi întâmpinat în cazul în care ar fi ales metodă tradițională de distribuție a muzicii în Statele Unite. Ali a mai lansat mai colaborat de două ori în 2009, la „Better Run” al lui Tocadisco, care a fost lansat pe albumul sau "TOCA 128.0 FM" și la "12 Wives În Tehran
Nadia Ali () [Corola-website/Science/333971_a_335300]
-
(chineză simplificată: 诸子百家; chineză tradițională: 諸子百家; pinyin: "zhūzǐ băijiă; "Wade-Giles: "chu-tzu pai-chia; literal: toții filosofii 100 de școli”") au fost curente filosofice și școli care au apărut între secolul al VI-lea și anul 221 î.Hr., în Perioada Primăverilor și Toamnelor și cea a Statelor
Cele 100 de școli de gândire () [Corola-website/Science/333986_a_335315]
-
Bì Shēng (chineză tradițională: 畢昇, chineză simplificată: 毕昇, Hanyu Pinyin: Bì Shēng; n. 990 - d. 1051) este inventatorul tiparului cu litere mobile. Tiparul lui Bì Shēng folosea caractere mobile confecționate din porțelan și a fost creeat între anii 1041 și 1048, în timpul dinastiei Sòng
Bi Sheng () [Corola-website/Science/334001_a_335330]
-
care se adaugă Federația Română Sportul pentru Toți și Comitetul Național Paralimpic. d) valoare nominală 1 vot au federațiile naționale sportive neolimpice, nerecunoscute de CIO: FR Arte Marțiale de contact, FR Culturism și Fitness, FR Fotbal-Tenis, FR Go, FR Karate Tradițional, FR Karate WKC, FR Karate kyo IKO 2, FR Kempo, FR Modelism, FR Oină, FR Radioamatorism, FR Sambo, FR Scrabble, FR Taekwondo ITF. e) valoare nominala 1 vot au și sportivii olimpici, personalități din federațiile olimpice, membrii persoane fizice și
Gabriela Szabo și Mihai Covaliu în luptă pentru șefia Comitetului Olimpic și Sportiv Român by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/105240_a_106532]
-
în 1926 și în 1927. S-a retras din competiție în 1929 din cauza unor probleme de sănătate. A mai rămas în tenis, în calitate de căpitan al echipei de Cupă Davis și a condus Franța spre victorie în 1931-1932. Lacoste, împotriva modei tradiționale din tenis A fost poreclit "Crocodilul" de presa americană, pentru tenacitatea să pe terenurile de tenis. În ultimii ani, în care a jucat a devenit celebru și pentru tricoul pe care il purta la partidele de tenis. Că jucător, Lacoste
René Lacoste: 20 de ani de la moartea producătorului de vestimentație Sportivă by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/105250_a_106542]
-
Crocodilul" de presa americană, pentru tenacitatea să pe terenurile de tenis. În ultimii ani, în care a jucat a devenit celebru și pentru tricoul pe care il purta la partidele de tenis. Că jucător, Lacoste s-a declarat împotriva modei tradiționale pe terenul de tenis, optând pentru tricouri cu mânecă scurtă, în defavoare celor tip rochie. La scurt timp după ce s-a retras din competiții, René Lacoste a fondat o linie de vestimentație sportivă, care i-a purtat numele și al
René Lacoste: 20 de ani de la moartea producătorului de vestimentație Sportivă by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/105250_a_106542]
-
uriașe, fluturi și dansatori luminoși se vor plimba printre spectatori și vor oferi mini-reprezentatii pline de muzică și culoare în Piață Consitutiei și pe străzile alăturate. „Povești de București", în Parcul Herăstrău: Parada costumelor de epocă, „Bătaia cu flori", târguri tradiționale și spectacole pentru cei mari și cei mici În perioada 16-18 septembrie 2016, Primăria Capitalei, prin Creart, organizează evenimentul „Povești de București", în Parcul Herăstrău - intrarea Charles de Gaulle. Timp de trei zile, între orele 11:00 - 22:00, Parcul
Trei zile de sărbătoare pentru bucureșteni. Ce le-a pregătit Gabriela Firea by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/105282_a_106574]
-
fiind un prilej de bucurie pentru bucureșteni. Târgul Bucureștiului pune la dispoziția vizitatorilor o gamă diversificata de produse artizanale confecționate de meșteri populari și artiști plastici. Tot în Parcul Herăstrău, Grădină Culinara îi așteaptă pe bucureșteni cu preparate din bucătăria tradițională românească, fiind un spațiu în care vizitatorii pot încerca rețete autohtone. Teatrul Mască vine în parcul Herăstrău În perioada 16, 17 și 18 septembrie, pe Aleea Michael Jackson din Parcul Herăstrău, actorii Teatrului Mască vor susține spectacole de parade și
Trei zile de sărbătoare pentru bucureșteni. Ce le-a pregătit Gabriela Firea by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/105282_a_106574]
-
un port jack pentru căști. În schimb, sunetul va fi redat în căști prin intermediul mufei Lightning sau printr-o conexiune Bluetooth. Ca urmare, în pachet va filivrată o pereche de căști cu conector proprietar Lightning și un adaptor pentru ieșirea tradițională. Spațiul eliberat de ieșirea de 3.5 mm va fi ocupat cu un senzor care va îmbunătăți sistemul 3D Touch. Difuzorul pentru apeluri ar putea să se transforme în al doilea difuzor pentru media, însemnând că sunetul va fi stereo
Apple lansează iPhone 7 și iPhone 7 Plus. Vezi cum arată și cât costă! - LIVE TEXT () [Corola-website/Journalistic/105289_a_106581]
-
Emma Stone) seara de mâine se va încheia ca orice proiecție obișnuită, fără nicio petrecere, fără focuri de artificii, clinchetul paharelor de șampanie, fără defilarea vedetelor și a somităților, în drumul lor de la Sala Grande la somptuosul hotel Excelsior, locul tradițional al fiestelor. Totul, în semn de respect pentru victimele tragediei care a lovit țara, nimicitorul cutremur din Centrul Italiei. Președintele statului, Sergio Mattarella, și-a anulat și el participarea la Veneția. Este greu de imaginat, însă, un întreg festival în
Veneția 2016. O zi îndoliată by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/105366_a_106658]