40,830 matches
-
iranian și că a respectat traseul de zbor și toate reglementările internaționale în domeniu. Crucișătorul USS Vincennes se găsea de asemenea în apele teritoriale iraniene, încălcând teritoriul iranian fără declarație de război. Echipajul crucișătorului a declarat că ar fi confundat aeronava cu un avion de vânătoare F14-Tomcat, de cca. 3 ori mai mic decât un Airbus, aparat ce se găsea pe atunci doar în dotarea Iranului și a SUA. De asemenea, americanii au pretextat că la somațiile repetate de a se
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
4300 de metri altitudine, chestiune confirmată ulterior de înregistrările radarului Aegis Combat System de pe USS Vincennes, astfel încât profilul zborului nu putea indica un atac iminent. Anterior, SUA emisese un fel de document, o notă adresată piloților de linie (NOTAM), pentru aeronavele care nu decolau de pe vreun aeroport din zonă, care preciza că aeronavele civile riscă să fie atacate datorită “măsurilor defensive“ luate de către US Navy, în cazul în care se apropie la mai puțin de 5 mile marine (9.3 km
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
System de pe USS Vincennes, astfel încât profilul zborului nu putea indica un atac iminent. Anterior, SUA emisese un fel de document, o notă adresată piloților de linie (NOTAM), pentru aeronavele care nu decolau de pe vreun aeroport din zonă, care preciza că aeronavele civile riscă să fie atacate datorită “măsurilor defensive“ luate de către US Navy, în cazul în care se apropie la mai puțin de 5 mile marine (9.3 km) și la o altitudine de mai puțin de 2000 de picioare (610m
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
în cazul în care se apropie la mai puțin de 5 mile marine (9.3 km) și la o altitudine de mai puțin de 2000 de picioare (610m) de o navă de război. Practic, în momentul lansării celor două rachete, aeronava iraniană se găsea în spațiul aerian iranian, se deplasa cu o viteză de cca. 650 km/h, mult mai scăzută decât a unui avion de atac, la o altitudine de cca. 4000m, pe o traiectorie ascendentă, și se găsea la
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
la o altitudine de cca. 4000m, pe o traiectorie ascendentă, și se găsea la o distanță de USS Vincennes de 11 mile marine (cca. 20 km). Raportul comisiei de anchetă a stabilit că încă de la decolare de pe aeroportul Bandar Abbas aeronava a fost detectată de către radarul AN/SPY-1 de pe USS Vincennes, de la o distanță de cca. 47 mile nautice (76 km). Investigațiile succesive, oficiale sau independente, au demonstrat împrejurările în care s-a deschis focul asupra unei aeronave civile. În primul
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
aeroportul Bandar Abbas aeronava a fost detectată de către radarul AN/SPY-1 de pe USS Vincennes, de la o distanță de cca. 47 mile nautice (76 km). Investigațiile succesive, oficiale sau independente, au demonstrat împrejurările în care s-a deschis focul asupra unei aeronave civile. În primul rând, faptul că recepția semnalului IFF (Friend or Foe) la bordul navei americane era pe Mode II (militar) în loc să fie pe Mode III (civil), apoi că operatorii radar, dar și cei de pe puntea navei, au interpretat că
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
desi responsabilitatea acestuia în atentat nu a fost niciodată pe deplin stabilită. Vicepreședintele SUA în exercițiu, George H. W. Bush, ulterior devenit președinte, avea să declare: Nu voi cere niciodată iertare în numele SUA. Indiferent ce fapte au fost comise..." Doborârea aeronavei civile iraniene a avut un efect negativ asupra moralului poporului iranian, care se temea de alte atacuri americane, inclusiv cu arme de nimicire în masă, grăbind decizia liderilor iranieni de încetare a ostilităților. În martie 1988, iranienii au declanșat mai
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
irakiene au atacat satul kurd Zardan din Iran, folosind bombe cu cianuri, alte zeci de sate fiind mai apoi atacate în același mod, dar și orașe mari, precum Marivan, atacurile cu gaze toxice soldându-se cu mii de morți. Doborârea aeronavei Iran Air Flight 655, soldată cu 290 de victime, a avut de asemenea un rol hotărâtor în decizia liderilor iranieni, aceștia fiind convinși că opinia publică internațională nu va mișca un deget în cazul altor crime de război ale armatei
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
că USS Vincennes se afla în apele teritoriale iraniene, declarațiile înalților oficiali au fost dezmințite de ancheta făcută de International Civil Aviation Organization (ICAO). Nava USS Vincennes se găsea în interiorul apelor teritoriale iraniene, încălcând toate reglementările internaționale în domeniu. Chiar dacă aeronava iraniană ar fi fost un avion militar și ar fi avut intenții agresive, USS Vincennes nu avea nici un drept să o atace, deoarece se găsea pe teritoriul iranian. Oficialii US Navy au declarat că William C. Rogers III, căpitanul USS
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
că William C. Rogers III, căpitanul USS Vincennes a acționat conform regulamentelor US Navy ce impuneau comandanților marinei militare să ia toate măsurile necesare protejării navei și echipajului contra unei agresiuni. Problema e că USS Vincennes era agresorul, și nu aeronava de pasageri iraniană, deoarece crucisătorul american încălcase teritoriul iranian fără declarație de război. O anchetă ulterioară independentă, dar și declarațiile amiralului William Fogarty, cel care a condus ancheta US Navy asupra incidentului, finalizată cu un raport intitulat "Formal Investigation into
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
menite să atragă într-o ambuscadă navele de pază de coastă iraniene. Iranienii au intuit intențiile americanilor, și au adus toate cele trei cazuri de agresiune în fața Curții Internaționale de Justiție, acuzând SUA de "atac deliberat și criminal" asupra unei aeronave civile, în cazul zborului 655, și de violarea tratatului comercial din 1955 dintre cele două țări, în cazul celor două atacuri asupra platformelor petroliere. În cazul aeronavei Airbus, Curtea Internațională de Justiție (International Court of Justice, ICJ pe scurt, principalul
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
Curții Internaționale de Justiție, acuzând SUA de "atac deliberat și criminal" asupra unei aeronave civile, în cazul zborului 655, și de violarea tratatului comercial din 1955 dintre cele două țări, în cazul celor două atacuri asupra platformelor petroliere. În cazul aeronavei Airbus, Curtea Internațională de Justiție (International Court of Justice, ICJ pe scurt, principalul organ judiciar al ONU localizat la Haga, Olanda) a evitat să se pronunțe asupra naturii incidentului, confirmând doar că răspunderea aparține integral SUA, obligând guvernul american la
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
de către NETMA (NATO Eurofighter and Tornado Management Agency - Agenția de Gestionare a Eurofighter și Tornado NATO), care acționează în calitate de prim client. Încă din 1979, au început studiile în ceea ce ar deveni . Producția de serie al Eurofighter Typhoon este în curs. Aeronava a intrat în serviciu cu Forțele Aeriene Regale-Marea Britanie (Royal Air Force), neamțeasca Luftwaffe (Jagdgeschwader 74), Forțele Aeriene Italiene și Spaniole. Austria a achiziționat 15 avioane Typhoon și Arabia Saudită a semnat un contract de 4,42 miliarde de lire sterline (aproximativ
Eurofighter Typhoon () [Corola-website/Science/307945_a_309274]
-
prezentat o propunere oficială făcută de guvernele lor pentru ECF, European Collaborative Fighter sau Colaborarea Europeană Fighter. În octombrie 1979 Dassault a aderat la echipa ECF pentru un studiu tri-național, care a devenit cunoscut sub numele de Colaborarea Europeană a aeronavelor. A fost în acest stadiu de dezvoltare ca Eurofighter. Dezvoltarea de prototipuri continuat în națiuni diferite. Franța a produs ACX. Marea Britanie produs două modele. P.106 a fost un avion usor cu motor simplu, semănând în mod superficial cu JAS
Eurofighter Typhoon () [Corola-website/Science/307945_a_309274]
-
cu motor simplu, semănând în mod superficial cu JAS 39 Gripen, iar P.110 a fost un avion de vânătoare cu motor dublu. Conceptul P.106 a fost respins de RAF, pe motiv ca avea "jumătate din eficiența celor două aeronave cu două motoare la două treimi din cost". Germania de Vest a continuat să definească conceptul TFK-90. Proiectul Curtea de Conturi s-a prăbușit în 1981 din mai multe motive, inclusiv cerințele diferite, insistența lui Dassault asupra celor ce stabileau
Eurofighter Typhoon () [Corola-website/Science/307945_a_309274]
-
definească conceptul TFK-90. Proiectul Curtea de Conturi s-a prăbușit în 1981 din mai multe motive, inclusiv cerințele diferite, insistența lui Dassault asupra celor ce stabileau design-ul si preferințele britanicilor pentru o nouă versiune a RB199 pentru a împuternici aeronavele față de preferințele francezilor pentru noul SNECMA M88. Ca rezultat, partenerii Panavia (BAe, MBB și Aeritalia) au lansat programul Agile Combat Aircraft (ACA) în aprilie 1982. ACA a fost foarte similar cu BAe P.110, cu o aripă delta cranked, un
Eurofighter Typhoon () [Corola-website/Science/307945_a_309274]
-
o versiune modificată de RB199. Ministerul Apararii al Marii Britanii de acord să acorde fonduri de 50% din cost, urmând ca restul de 50% să fie furnizate de industrie. MBB și Aeritalia s-au înscris cu scopul de a produce două aeronave, una la Warton și una de către MBB. În mai 1983, BAe a anuntat un contract cu Biroul de presă al Guvernului pentru dezvoltarea și producția unui ACA demonstrator, Programul Aeronavelor de Experimentat. În 1983, Marea Britanie, Franța, Germania, Italia și Spania
Eurofighter Typhoon () [Corola-website/Science/307945_a_309274]
-
Aeritalia s-au înscris cu scopul de a produce două aeronave, una la Warton și una de către MBB. În mai 1983, BAe a anuntat un contract cu Biroul de presă al Guvernului pentru dezvoltarea și producția unui ACA demonstrator, Programul Aeronavelor de Experimentat. În 1983, Marea Britanie, Franța, Germania, Italia și Spania au lansat programul Future European Fighter Aircraft (FEFA - Avionul de Vânătoare European din Viitor). Aeronava urma să aibă decolare și aterizare de scurtă durată (STOL) și capabilități Beyond Visual Range
Eurofighter Typhoon () [Corola-website/Science/307945_a_309274]
-
contract cu Biroul de presă al Guvernului pentru dezvoltarea și producția unui ACA demonstrator, Programul Aeronavelor de Experimentat. În 1983, Marea Britanie, Franța, Germania, Italia și Spania au lansat programul Future European Fighter Aircraft (FEFA - Avionul de Vânătoare European din Viitor). Aeronava urma să aibă decolare și aterizare de scurtă durată (STOL) și capabilități Beyond Visual Range (BVR). În anul 1984 Franța a reînoit cerința acestuia pentru o versiune capabilă-de-carieră și a cerut un rol principal. Marea Britanie, Germania de Vest și Italia
Eurofighter Typhoon () [Corola-website/Science/307945_a_309274]
-
MBB și BAe însuși. EAP și-a efectuat primul zbor la 6 august 1986. Eurofighter suportă o puternică trăsătură de la EAP. Munca pentru design a continuat pe parcursul următorilor cinci ani, folosind date de la EAP. Cerințele inițiale au fost: Marea Britanie: 250 aeronave, Germania: 250, Italia: 165 și Spania: 100. Cota de fabricare a fost împărțită între țări în funcție de achizițiile lor - British Aerospace (33%), DASA (33%), Aeritalia (21%) și Construcciones Aeronáuticas SA (CASA) (13%). 1986 a cunoscut de asemenea, stabilirea lui Eurofighter Jagdflugzeug
Eurofighter Typhoon () [Corola-website/Science/307945_a_309274]
-
a cunoscut de asemenea, stabilirea lui Eurofighter Jagdflugzeug GmbH bazat pe München pentru a gestiona dezvoltarea proiectului și EuroJet Turbo GmbH, alianță a Rolls-Royce, MTU Aero Engines, FiatAvio (acum Avio) și ITP pentru dezvoltare lui EJ200. Prin 1990 selecția radarului aeronavelor a devenit o importantă piatră de încercare. Marea Britanie, Italia și Spania au sprijinit Ferranti Sisteme de Apărare care a condus ECR-90, în timp ce Germania a preferat MSD2000 bazat pe APG-65 (o colaborare între Hughes din SUA, AEG și GEC-Marconi). Un acord
Eurofighter Typhoon () [Corola-website/Science/307945_a_309274]
-
Zborul principal al prototipului Eurofighter a avut loc la 27 martie 1994. Pilotul-șef de testare, Peter Weger a luat prototipul pentru un test de zbor in jurul Bavariei. Anii 1990 au văzut argumente semnificative despre munca împărțită, specificări ale aeronavei și chiar participarea la proiect. În mai 2007, Eurofighter Development Aircraft 5 a făcut primul zbor cu sistemul demonstrator CAESAR (CAPTOR active Electronically de scanare radar Array), o dezvoltare a Euroradar CAPTOR ce încorporează tehnologia activă scanată electronic Array (AESA
Eurofighter Typhoon () [Corola-website/Science/307945_a_309274]
-
Array), o dezvoltare a Euroradar CAPTOR ce încorporează tehnologia activă scanată electronic Array (AESA). Eurofighter Typhoon a fost testat în Vidsel, Suedia, unde a fost expus la conditii climaterice extreme (de până la -31˚C). Zborul principal al Producției Instrumentate de Aeronave 7 (IPA7), primul avion echipat complet din Tranșa a 2-a, a avut loc la EADS Manching airfield, la 16 ianuarie 2008. Când va fi dezvoltat, versiunea producției radarului CAPTOR-E este propusă ca parte a Tranșei a 3-a a
Eurofighter Typhoon () [Corola-website/Science/307945_a_309274]
-
avion echipat complet din Tranșa a 2-a, a avut loc la EADS Manching airfield, la 16 ianuarie 2008. Când va fi dezvoltat, versiunea producției radarului CAPTOR-E este propusă ca parte a Tranșei a 3-a a Typhoon-ului din 2012. Aeronavele din a 2-a tranșă nu utilizează AESA, scanate mecanic Captor-M care includ greutatea și spațiul dispozițiilor posibile de upgrade la standardul CAESAR (AESA) în viitor. Primul contract de producție a fost semnat la 30 ianuarie 1998 între Eurofighter
Eurofighter Typhoon () [Corola-website/Science/307945_a_309274]
-
La 2 septembrie 1998, o ceremonie de denumire a avut loc la Farnborough, Anglia. Aceasta a adoptat Typhoon ca nume formal, cu toate acestea inițial doar pentru export aerian. Aceasta a fost împiedicată de către Germania; Hawker Typhoon a fost o aeronavă luptător-bombardier care a servit împreună cu RAF în timpul celui de-al doilea război mondial împotriva țintelor Germaniei. În septembrie 1998 s-au semnat contracte pentru o producție de 148 de achiziții de aeronave din tranșa 1 și elemente de vârf și
Eurofighter Typhoon () [Corola-website/Science/307945_a_309274]