39,711 matches
-
atacat la 18-20 ianuarie cinci unităti de nizami și bașbuzuci detașare și le-a învins. Muhtar Pașa a strâns în secret 16 batalioane în Trebinje, care pe timp de noapte au ieșit la Popovo și pe 29-30 ianuarie l-au atacat pe Pavlović din toate părțile. S-au dus lupte toată ziua, iar răsculații au reușit să iasă din încercuire pe timp de noapte către Trebišnjice. Pierderile sârbilor au fost de peste 100 de morți și răniți. La 31 ianuarie, Austro-Ungaria a
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
din preajma Volok Lamskiului. La 6 decembrie, el a asediat Moscova și a început să devasteze zona din jur. După ce a primit veste că cneazul Vladimir Andreevici sosește în ajutorul Moscovei, Algirdas s-a întors în Lituania. În 1372 Algirdas a atacat din noul cnezatul moscovit și a ajuns până la . Marele cneaz al Moscovei, Dmitry Ivanovich, i-a gonit însă pe soldații lui Algirdas și s-a convenit asupra unui armistițiu. În 1375, Algirdas a mai devastat și cnezatul Smolenskului. Unele elemente
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
și în 1483. Alte obiective expansioniste ale lui Ivan al III-lea se ciocneau cu interesele lituanienilor. În perioada 1486-1487, teritoriile aflate de-a lungul vag definitei granițe între Lituania și Moscova în zona cursului superior al râului Oka erau atacate de moscoviți, aliați cu , al Crimeei. Tensiunile au continuat să crească. În august 1492, fără a declara război, Ivan al III-lea a demarat ample acțiuni militare: a capturat și a ars , , și , a prădat , a atacat teritoriile cnejilor din
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
râului Oka erau atacate de moscoviți, aliați cu , al Crimeei. Tensiunile au continuat să crească. În august 1492, fără a declara război, Ivan al III-lea a demarat ample acțiuni militare: a capturat și a ars , , și , a prădat , a atacat teritoriile cnejilor din Veazma. Nobilii ortodocși au început să treacă de partea Moscovei, care promitea protecție mai bună față de raidurile militare și oprirea discriminărilor religioase practicate de lituanienii catolici. Ivan al III-lea a declarat oficial război în 1493, dar
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
Alexandru și că avea ambiții de a deveni rege. Glinski a organizat apoi o răscoală, l-a omorât pe Zabrzeziński în februarie 1508, și s-a proclamat apărător al ortodoxiei (deși el era catolic de origine mongolă). Adepții săi au atacat într-o încercare de a-l elibera pe prizonierul Ahmad, han al . Glinski și-a stabilit cartierul general la Turaŭ și l-a contactat pe Vasile al III-lea. Glinski a început să se retragă spre Moscova și a încercat
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
cele două țări rămăseseră tensionate. Sigismund I a cerut extrădarea lui Mihail Glinski, iar Vasile al III-lea a cerut tratament mai bun pentru sora sa Elena, rămasă văduvă. Vasile a descoperit și că Sigismund îl plătea pe hanul să atace Marele Cnezat al Moscovei. În același timp, Albert al Prusiei a devenit al Cavalerilor Teutoni și nu era dispus să accepte suzeranitatea Poloniei așa cum obliga . Tensiunile s-au soldat în cele din urmă cu și a dus la alierea lui
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
de Andrei Nemirovici, de hatmanul polon , și de Semen Belsky a lansat un puternic contraatac și a cucerit Homel și Starodub. În 1536, cetatea a învins forțele lituaniene ale lui Nemirovici care încercau să o asedieze, și apoi moscoviții au atacat Liubeci, au distrus Vicebskul, și au construit cetățile și Zavoloce. Lituania și Rusia au negociat un nou armistițiu pe cinci ani, fără schimb de prizonieri, prin care Homel rămânea sub controlul regelui, în timp ce Moscova păstra Sebej și Zavoloce. În 1547
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
cucerite de forțele suedeze în 1580 după care în 1581, concomitent cu căderea Wesenbergului, o armată de mercenari tocmită de Suedia a recucerit orașul strategic Narva. Acesta era o țintă a campaniilor lui Ioan al III-lea, întrucât putea fi atacat atât pe mare cât și pe uscat, campania a profitat de considerabila flotă a Suediei dar disensiunile ulterioare privind controlul pe termen lung asupra orașului au făcut imposibilă o alianță cu Polonia. După cucerirea orașului de către la Gardie, și ca
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
adoptarea defensivei strategice, „"întărirea Turtucaiei era din punct de vedere strategic o greșeală evidentă și de nepermis"”. Bătălia de la Turtucaia s-a desfășurat între 1-6 septembrie 1916. Pe 2 septembrie, forțele bulgaro-germane aflate sub comanda generalului Mackensen au început să atace pozițiile Armatei României din zona fortificată Turtucaia. Capul de pod era apărat de trupele Diviziei 17 Infanterie sub conducerea generalului Constantin Teodorescu și formate preponderent din rezerviști. Din cauza în principal a modului defectuos de exercitare a actului de comandă de către
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
trupul după autopsie și că tânărul avea dinții sparți, o gaură în cap, mâna ruptă și organele genitale distruse. Într-un raport al Departamentului de Stat al Statelor Unite se arată că agresiunile din partea gardienilor sunt frecvente, iar uneori deținuții își atacă și abuzează colegii deținuți. Condițiile precare din închisori au fost motivele pentru numeroase proteste din partea deținuților, semnificative fiind protestele din decembrie 2006. Atunci, peste 6.000 de deținuți din 25 de penitenciare au refuzat hrana, iar alți 3.000 au
Drepturile omului în România () [Corola-website/Science/335852_a_337181]
-
au indicat o formă de discriminare la angajare. De asemenea, cel puțin șapte din 10 persoane transgender și bisexuale nu au spus nimănui din mediul profesional despre orientarea lor sexuală de teama discriminării. O pătrime din intervievați (26%) au fost atacați sau agresați în apropierea casei sau pe stradă. Procentul crește la 35%, în cazul persoanelor transgender. 23% dintre lesbiene și 22% dintre persoanele transgender au fost hărțuite sexual. Unul din 15 respondenți (7%) spune că a fost atacat de un
Drepturile omului în România () [Corola-website/Science/335852_a_337181]
-
au fost atacați sau agresați în apropierea casei sau pe stradă. Procentul crește la 35%, în cazul persoanelor transgender. 23% dintre lesbiene și 22% dintre persoanele transgender au fost hărțuite sexual. Unul din 15 respondenți (7%) spune că a fost atacat de un membru al familiei sau de un cunoscut. Aproape o treime din respondenți (29%) spun că nu au depus plângere la poliție pentru că s-au temut că autoritățile sunt homofobe. Un studiu al Institutului Național de Cercetare Științifică în
Drepturile omului în România () [Corola-website/Science/335852_a_337181]
-
Brandenburg ca general. În 1672 el a primit comanda tuturor forțelor din Brandenburg. În 1672 și 1674 a luptat în Războiul olandez. În calitate de comandant al cavaleriei Brandenburg, în timpul invaziei suedeze, la 28 iunie 1675 în Bătălia de la Fehrbellin, el a atacat armata suedeză fără ordin de a face acest lucru, producându-le pierderi grele. Această mișcare a contribuit în mod decisiv la victoria Brandenburg dar și la nemulțumirea Electorului. Acest eveniment istoric l-a inspirat în 1809 pe dramaturgul Heinrich von
Frederic al II-lea, Landgraf de Hesse-Homburg () [Corola-website/Science/335887_a_337216]
-
seară normală. Emily vrea să o înlocuiască pe Emily din această realitate pentru a-i lua viața și a fi fericită. Emily se furișează în spatele dublurii sale și o droghează. Mai întâi, o aruncă într-un portbagaj, iar apoi o atacă în baie și o lasă în cadă. Emily se îndreaptă apoi spre sufragerie și leșină. Ea se trezește a doua dimineață pe canapea și nu își vede dublura pe nicăieri. Emily părăsește casa și se întâlnește cu Kevin, prietenul ei
Coherence () [Corola-website/Science/335872_a_337201]
-
clanurile Asakura și Asai, Enryaku-ji a luat partea celor din urmă. După ce Enryaku-ji a ignorat ordinul lui Nobunaga de a se abține de la alianță formală cu Asakura și Asai, acesta a înconjurat muntele Hiei la 29 septembrie 1571 și a atacat mănăstirea. În urma incendiului cauzat de soldații lui Nobunaga, au fost arse aproape toate clădirile mănăstirii. Kakujo, al 166-lea stareț al mănăstirii (și fratele împăratului Ōgimachi), a fost forțat să plece în provincia Kai (în regiunea Kantō), unde a primit
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
de a-și practica cultul. Câțiva evrei irakieni au fost aleși în Parlamentul Otoman de la Istanbul. În schimb această recunoaștere a statutului evreilor ca etnie-religie, egal cu celelalte minorități nemusulmane a prilejuit tulburări antievreiești la Bagdad, în care au fost atacați și răniți câteva zeci de evrei. Cetățeni ai Imperiului Otoman, evreii au continuat să mențină legături, mai ales religioase, cu Țara Sfântă, aflată până în 1917 sub aceeași dominație, cea turcă.În anul 1853 evrei irakieni au întemeiat sinagoga Hesedel în
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
pro-nazist al lui Rashid Ali pașa al Kilani, în vreme ce trupele britanice se aflau la poarta Bagdadului, la 1-2 iunie 1941 a izbucnit în capitală un pogrom antievreiesc în cursul căruia au fost omorâți circa 200 de evrei și au fost atacate și păgubite circa 2000 de prăvălii și proprietăți evreiești. Daunele materiale au fost apreciate ca fiind de circa 3 milioane de dolari (la valoarea din 1941 - în zilele noastre corespunzând la 48 milioane de dolari)) Au avut loc jafuri contra
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
ștampilele și se plânge superiorilor lui Hubička, iar scandalul care urmează retează ambiția șefului de gară de a fi promovat la rangul de inspector. Germanii și colaboratorii lor încep să treacă tot mai des prin stație, deoarece trenurile lor sunt atacate de partizani. O agentă plină de farmec a Rezistenței Cehe (o artistă de circ în timp de pace), cu numele de cod Viktoria Freie, îi livrează o bombă cu ceas lui Hubička pentru a fi folosită la aruncarea în aer
Trenuri bine păzite () [Corola-website/Science/335904_a_337233]
-
comerciale. Almeida a înconjurat Capul Bunei Speranțe și a intrat în apele costale africane în dreptul portului Sofala și insulei Mozambic, după care s-a îndreptat spre nord, spre așezarea de coastă Kilwa. În iulie 1505 a trimis 8 vase să atace și să cucerească orașul-port cu o populație de circa 4000 locuitori. Datorită condițiilor bune pentru amenajări portuare pe care le oferea, putând să ancoreze acolo vase de până la 500 de tone, portughezii au hotărât să construiască un fort. Pentru acest
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]
-
se despărțise de escadronul lui Cunha în apropierea țărmului de est al Africii, cucerind noi teritorii spre vest. În martie 1508, la cererea negustorilor arabi din Calicut, o flotă egipteană, aflată sub comanda lui Amir Husain Al-Kurdi (Mir Hussain) a atacat și învins escadronul portughez comandat de Lourenço de Almeida în Bătălia de la Chaul. Lourenço de Almeida a fost ucis în timpul bătăliei, care a dus la retragerea temporară a portughezilor din apele Oceanului Indian. Afonso de Albuquerque a sosit la Cannanore la
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]
-
vreme un atac împotriva Parisului și, pe 22 mai, el a ordonat "Fliegerkorps II" și "V" (Corpurile Aeriene II și V), "Kampfgeschwader 77" (Grupul de bombardament 77) și "Kampfgeschwader 28" din cadrul "Fliegerdivision" (Grupul de bombardament 28 - Divizia aeriană I) să atace Parisul. Operațiunea a fost împiedicată de vremea nefavorabilă. Totuși, Sperrle a ținut să își continue planurile de atac și a ordonat chiar a doua zi, 23 mai, lui Otto Hoffmann von Waldau și Helmuth von Hoffman, "Gruppenkommandeur" (comandați de grup
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
de vânătoare 3 ("Jagdfliegerführer 3") "Oberst" Gerd von Massow a fost la rândul lui doborât și luat prizonier. El avea să fie înlocuit la comandă de "Oberst" Werner Junck, până la eliberarea din prizonierat pe 12 iunie 1940. Bombardierele germane au atacat 28 de căi ferate și stații de triaj. În cazul distrugerilor provocate căilor ferate, acestea au fost de mică amploare, rețeaua feroviară funcționând la capacitatea maximă în mai puțin de 24 de ore. Cele mai multe bombardiere au depășit barajul francez. Ele
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
acest lucru. Acesta din urmă a avut la dispoziție până la 4.000 de dvoriani, streliți și cazaci și circa 12.000 de cetățeni înarmați din Pskov și din împrejurimi. După un bombardament de două zile a Pskovului, armata poloneză a atacat pentru prima dată pe 8 septembrie. Rușii au respins atacul, ceea ce a dus la grele pierderi poloneze. Încercările de a arunca în aer fortificațiile cu mine și un atac general desfășurat la 2 noiembrie s-au dovedit, de asemenea, a
Asediul Pskovului () [Corola-website/Science/335955_a_337284]
-
atacul, ceea ce a dus la grele pierderi poloneze. Încercările de a arunca în aer fortificațiile cu mine și un atac general desfășurat la 2 noiembrie s-au dovedit, de asemenea, a fi zadarnice. În luna noiembrie unele unități poloneze au atacat Mănăstirea Pskovo-Pecerski, dar fără nici un rezultat. Regele Ștefan Báthory a ordonat apoi un asediu pasiv, iar lupta s-a transformat într-o blocadă. La 1 decembrie, regele a părăsit câmpul de asediu, împreună cu cea mai mare parte a armatei lituaniene
Asediul Pskovului () [Corola-website/Science/335955_a_337284]
-
dintre anii 1581-1582 restul armatei asediatoare s-ar fi răsculat dacă nu ar fi fost ținută în frâu prin voința de fier a cancelarului Zamoyski. Cancelarul a continuat blocada, cu toate că partizanii ruși partizanii ruși au fost activi în zona Pskov, atacând comunicațiile inamice. Garnizoana Pskovului a efectuat incursiuni frecvente (aproximativ 46), mai ales în noiembrie și decembrie 1581. Au fost 31 de atacuri ale trupelor poloneze în timpul asediului de cinci luni. Asediul a continuat fără ca niciuna dintre părți să fie capabilă
Asediul Pskovului () [Corola-website/Science/335955_a_337284]