40,921 matches
-
Maramureș, în zona depresionară Lăpuș. Deși este atestată documentar în anul 1630, mina din Băiuț a fost pomenită pentru prima dată în documente în anul 1315 și era încorporată în sens administrativ mai larg în Țara Lăpușului (Terra Lapus). Prima atestare documentară: 1315 (terra Lapus). La început în anul 1630 s-a numit Lapos-Banya (kedar, IV, 549) urmând ca în anul 1850 să fie denumită Bajutzte, iar din 1854 Olah Lapos - Banya sau Băiuța (adică o mină mai mică din hotarul
Băiuț, Maramureș () [Corola-website/Science/301565_a_302894]
-
în , în trad. "Mina Borșa", în ) este o localitate componentă a orașului Borșa din județul Maramureș, Transilvania, România. Prin Legea nr. 2/1968 s-a înființat orașul Borșa, moment în care Băile Borșa au devenit un cartier al acestuia. Prima atestare documentară a localității datează din 1365, când regele Ludovic I al Ungariei a dăruit Borșa lui Balc, fiul lui Sas și fratelui acestuia. Băile Borșa sunt o stațiune balneoclimaterică sezonieră, de interes local. Fiind situată la o altitudine de 850
Băile Borșa, Maramureș () [Corola-website/Science/301564_a_302893]
-
mai demult "Poiana Porcului", colocvial "Valea Porcului", (în , în ) este un sat ce aparține orașului Târgu Lăpuș din județul Maramureș, Transilvania, România. Se află în partea de sud a județului, în Depresiunea Lăpuș, la poalele nordice ale culmii Breaza. Prima atestare documentara: 1637 (Disznopataka). Etimologia numelui localității: din s. fântânea, dim. cu suf. -ea (< lat. -ella) de la fântână „puț" (< lat. fontana). La recensământul din 2011, populația era de 247 locuitori.
Fântânele, Maramureș () [Corola-website/Science/301576_a_302905]
-
a districtului Chioar, a aparținut la sfârșitul secolului al X-lea și la începutul secolului următor voievodatului lui Menumorut. Ca localitate componentă a județului Solnocul de Mijloc, s-a aflat, pe tot parcursul evului mediu, sub autoritatea principilor Ardealului. Prima atestare documentară a satului Chelința este din anul 1423 sub denumirea ,"Villa Olacallis Gelenczemezeo"” ; așezarea aparținea la acea vreme, familiei Kusaly Iacsy Gheorghe, din cetatea Chioarului. Evoluția toponimică pentru secolele următoare este tot de factură maghiară: 1462 Kelenchew; 1505 Kelenche; 1540
Chelința, Maramureș () [Corola-website/Science/301572_a_302901]
-
care formează un defileu cu priveliști de basm. Fost cătun iobăgesc al Petrovei. Aceasta localitate este atestata documentar încă din secolul al XV-lea, figurând în documentele vremii că și parte a cnezatului Maramureșului. După alte surse (Coriolan Suciu), prima atestare datează din 1913 (Petrovabisztra). De-a lungul istoriei Bistra a trecut prin numeroase încercări și primejdii printre care pot fi menționate: a făcut parte din regatul maghiar, a trecut prin numeroase epidemii, foamete, a simțit din plin cele două Războaie
Bistra, Maramureș () [Corola-website/Science/301567_a_302896]
-
Frâncenii Boiului este un sat în comuna Boiu Mare din județul Maramureș, Transilvania, România. Prima atestare documentară: 1566 (Kis Zalnapatak). Etimologia numelui localității: din numele de grup frânceni < n.fam. Frânc (< s. frânc „nume generic dat odinioară, la noi, occidentalilor de origine latină” < lat. francus; dublet al lui franc, din fr. franc) + suf. -ean, -eni + determinantul
Frâncenii Boiului, Maramureș () [Corola-website/Science/301577_a_302906]
-
și Călinești. Etimologia numelui localității: din n. grup cornești < n.fam. Cornea (< subst. corn „colț” + suf. -ea) + suf. -ești.b Localitatea Cornești este atestată documentar pentru prima oară, conform datelor publicate până în prezent, în anul 1424. După alte surse, prima atestare datează din 1418 (Somyafalwa). Denumirea localității în limba germana este Horn, iar în urma cercetărilor arheologice efectuate pe raza localității s-a descoperit o daltă de piatră datând din Epoca neolitică. La recensământul din 2011, populația era de 423 locuitori.
Cornești, Maramureș () [Corola-website/Science/301573_a_302902]
-
Breșu e o distanță de 8 km. De asemenea există și alte ulițe mai mici, unde sunt amplasate gospodăriile localnicilor. Una dintre aceste ulițe mai însemnate este ulița Morii. Începuturile istoriei în această localitate nu sunt conoscute, dar există câteva atestări documentare care arătau existența ei la data respectivă. Mulți ani s-a știut că prima atestare documentară a localității se află în Diplomele Maramureșene din anul 1402, dar recentele descoperiri arată o atestare în secolul al XIV-lea. Prima atestare
Berbești, Maramureș () [Corola-website/Science/301566_a_302895]
-
sunt amplasate gospodăriile localnicilor. Una dintre aceste ulițe mai însemnate este ulița Morii. Începuturile istoriei în această localitate nu sunt conoscute, dar există câteva atestări documentare care arătau existența ei la data respectivă. Mulți ani s-a știut că prima atestare documentară a localității se află în Diplomele Maramureșene din anul 1402, dar recentele descoperiri arată o atestare în secolul al XIV-lea. Prima atestare documentară: 1387 (Barbfalwa). În scurgerea anilor s-au înregistrat mai multe evenimente importante care s-au
Berbești, Maramureș () [Corola-website/Science/301566_a_302895]
-
localitate nu sunt conoscute, dar există câteva atestări documentare care arătau existența ei la data respectivă. Mulți ani s-a știut că prima atestare documentară a localității se află în Diplomele Maramureșene din anul 1402, dar recentele descoperiri arată o atestare în secolul al XIV-lea. Prima atestare documentară: 1387 (Barbfalwa). În scurgerea anilor s-au înregistrat mai multe evenimente importante care s-au petrecut în acest sat s-au legate de diferite personalități originare din Berbești. Așezarea satului în actualul
Berbești, Maramureș () [Corola-website/Science/301566_a_302895]
-
atestări documentare care arătau existența ei la data respectivă. Mulți ani s-a știut că prima atestare documentară a localității se află în Diplomele Maramureșene din anul 1402, dar recentele descoperiri arată o atestare în secolul al XIV-lea. Prima atestare documentară: 1387 (Barbfalwa). În scurgerea anilor s-au înregistrat mai multe evenimente importante care s-au petrecut în acest sat s-au legate de diferite personalități originare din Berbești. Așezarea satului în actualul perimetru este menționată în atestarea documentară, dar
Berbești, Maramureș () [Corola-website/Science/301566_a_302895]
-
-lea. Prima atestare documentară: 1387 (Barbfalwa). În scurgerea anilor s-au înregistrat mai multe evenimente importante care s-au petrecut în acest sat s-au legate de diferite personalități originare din Berbești. Așezarea satului în actualul perimetru este menționată în atestarea documentară, dar invazia tătarilor din secolul al XVII-lea nu a ocolit Berbeștiul și o parte din sat a fost incendiată, iar astăzi acea parte se numește Valea Arsă sau Valea Arjii; astăzi acolo au rămas puține case locuite. Unul
Berbești, Maramureș () [Corola-website/Science/301566_a_302895]
-
în 1470 prin "Magyarlaapos", iar în 1475 este amintit sub numele de "Lapws".Din acest an localitatea este înregistrată ca "loc de vamă" al orașului "Rivulus Dominarium" (în maghiară:Asszoypataka, germană:Frauenbach), municipiul Baia Mare de azi. După alte surse, prima atestare datează din 1760 (Hagymás Lápos). Din punct de vedere administrativ, până spre sfârșitul secolului al XVII-lea localitatea a fost o feudă subordonată Cetății Chioarului, stăpânit inițial de familia Drágffy, iar după stingerea ei de către familia conților Teleki, care au
Lăpușel, Maramureș () [Corola-website/Science/301581_a_302910]
-
Satulung, mai demult "Hosufalău", (în , în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Maramureș, Transilvania, România. Prima atestare documentară: 1566 (Hosszufalu). Etimologia numelui localității: din Satu (< subt. sat „așezare rurală" < lat. fossatum) + Lung (< adj. lung „care are o lungime mare" < lat. longus) > Satulung (prin aglutinare). Localitatea se află la 17 km sud-vest de municipiul Baia-Mare, pe drumul drumul
Satulung, Maramureș () [Corola-website/Science/301591_a_302920]
-
(în , în ) este un oraș în județul Maramureș, Transilvania, România. este cel mai nou oraș din județ, primind acest statut prin Legea nr. 332 din 8 iulie 2004. Prima atestare documentară: 1373 (possessio Nyres) ; 1385 (Danfalva) . Etimologia numelui localității: din n. grup dragomirești < n. fam. Dragomir (< sl. Dragomir) + suf. -ești. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Dragomirești se ridică la locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când
Dragomirești () [Corola-website/Science/301575_a_302904]
-
Meseș. Distanța până la Baia Mare, capitala județului Maramureș este de 52 km, iar cel mai apropiat oraș este Cehu-Silvaniei(jud. Sălaj) aflat la o distanță de 10 km. Relieful este specific zonei de deal cu o altitudine de 260-280 m. Prima atestare a localității Oarța de jos datează din anul 1391 (Trywarcha). însă aceste locuri au fost locuite din cele mai vechi timpuri, descoperirile arheologice de pe teritoriul comunei scoțând la lumină obiecte datând din neolitic cu o vechime de peste 4 milenii. Pe
Oarța de Jos, Maramureș () [Corola-website/Science/301582_a_302911]
-
târzie a bronzului de la Coștiui, care au fost găsite în secolul al XIX-lea într-o mină de sare, la adâncimea de 16 m. Localitatea Coștiui a fost atestată documentar, pentru prima oară, în anul 1353. După alte surse, prima atestare datează din 1474 (castellum Ronaszek). Calea ferată "Sighet - Coștiui" (15,6 km) a fost inaugurată la 1 ianuarie 1883. Băile sărate de la Coștiui au fost deschise în anul 1967. Microrelieful vechilor suprafețe cu exploatări de sare, cu numeroase excavații sau
Coștiui, Maramureș () [Corola-website/Science/301574_a_302903]
-
Rus (în ) este un sat în comuna Dumbrăvița din județul Maramureș, Transilvania, România. Prima atestare documentară: 1411 (Orozfalwa). . Etimologia numelui localității: Din supranumele Rusu(l) (< subst. rus, nume etnic). La recensământul din 2011, populația era de 647 locuitori. Satul Rus este așezat în zona de contact a Carpaților Orientali cu Dealurile de Vest, în cadrul ariei
Rus, Maramureș () [Corola-website/Science/301589_a_302918]
-
și magistrala IV feroviară. Existenta așezării sub forma denumirii "Sylelmed" (cea mai veche denumire) este atestată pentru prima oara pentru anul 1405 (Silelmed, Sylelmed). , într-o scrisoare a regelui Ungariei Sigismund de Luxemburg adresată Conventului Leles din Slovacia Orientală. Prima atestare documentare a localității Ulmeni datează de la 1405, când apare cu numele de Silimeghiu. Mai apare și cu numele de "Sulimediu" în anul 1765, în Evanghelia tipărită la Blaj, nume care în traducere înseamnă "solul mediu". Denumirea actuală datează din 1926
Ulmeni () [Corola-website/Science/301596_a_302925]
-
Evanghelia tipărită la Blaj, nume care în traducere înseamnă "solul mediu". Denumirea actuală datează din 1926, deși încă mai există persoane vârstice care folosesc numele vechi al orașului. Localitățile care aparțin de Ulmeni reprezintă și ele vechi așezări umane cu atestări documentare din secolele XIV-XV. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Ulmeni se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (51,77%). Principalele minorități sunt cele de
Ulmeni () [Corola-website/Science/301596_a_302925]
-
V..Cupse, In spatele fiecarei lacrimi intodeauna exista un zambet Rodina este un sat în comuna Ariniș din județul Maramureș, Transilvania, România. Prima atestare documentară: 1954 (Rodina). Etimologia numelui localității: din n.fam. Rodină, Rodina (cf. bg. Rodina). La recensământul din 2011, populația era de 182 locuitori. Venind dinspre Baia Mare, reședința de județ, pe drumul european E58 până la trecerea de nivel de calea ferata
Rodina, Maramureș () [Corola-website/Science/301587_a_302916]
-
prin poteci și drumuri neasfaltate de satele vecine: prin șeaua Gruiului de satul Libotin; peste dealul Obreja, de localitatea Suciu de Jos, iar prin Plaiul Moroșenilor de satul Botiza și Maramureșul istoric. Numele vechi a localității este "Lăpușul Românesc". Prima atestare documentară, sub numele "Dragosfálva" ("satul lui Dragoș"), datează de la sfârșitul secolului al XIII-lea (1293), numele indicând probabil identitatea cneazului fondator. - dar teritoriul pe care e amplasat satul e locuit din cele mai vechi timpuri, după cum o arată resturile arheologice
Lăpuș, Maramureș () [Corola-website/Science/301580_a_302909]
-
secolului al XIII-lea (1293), numele indicând probabil identitatea cneazului fondator. - dar teritoriul pe care e amplasat satul e locuit din cele mai vechi timpuri, după cum o arată resturile arheologice datând din epoca bronzului descoperite aici. După alte surse, prima atestare datează din 1505 (Lapos). După toate aparențele, vatra inițială a satului era amplasată mai spre munte, pe valea râului Ruoaia, satul fiind mutat pe amplasamentul actual în jurul anului 1600. Toponimicul "Lăpuș" apare însă mult mai devreme, într-un document din
Lăpuș, Maramureș () [Corola-website/Science/301580_a_302909]
-
2011) și a fost declarată oraș prin Legea nr. 83/2004, împreună cu alte trei comune din județul Maramureș: Șomcuta Mare, Săliștea de Sus și Ulmeni. În componența orașului intră și satele Băița, Bozânta Mare, Bușag, Merișor, Nistru și Ulmoasa. Prima atestare documentară: pentru Tăuți: 1440 (Thotfalw); pentru Magherăuș: 1490 (Monyoros). Etimologia numelui localității: Din n. grup tăuți (< subst. tăut < magh. Tóth „slovac" + desinența de pl. -i) + Măgherăuș (< top. magh. Monyorós < subst. magh. mogyorós „plin de aluni" < magh. mogyoró „alun”, Kisch). Conform
Tăuții-Măgherăuș () [Corola-website/Science/301594_a_302923]
-
află pasul Cavnic și mai în sus, la o distanță de 16 km, centrul minier Cavnic. Localitatea a luat ființă în anul 1835 prin reunirea mai multor turnătorii de fier din zona într-o singură așezare. După alte surse, prima atestare datează din 1850 (Sztrimbuj).
Strâmbu-Băiuț, Maramureș () [Corola-website/Science/301593_a_302922]