46,969 matches
-
Stock pentru crâmpeie de bârfă interesantă despre ceea ce se mai Întâmpla pe la Alex. Cu atâția ofițeri de poliție Învârtindu-se prin localul lui Într-un du-te-vino, auzea adesea destule chestii. Femeia se duse la ușița liftului pentru mâncare și strigă comanda mea În josul coloanei, spre bucătărie. Stock se strecură din spatele barului și veni Încet către mine. În mâna-i grasă avea un exemplar din Beobachter, ziarul Partidului. — Bună, Bernie, mă salută el. Ce vreme groaznică avem, nu? — Potop, Max, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
când vine vorba de Întocmit un raport, că nu știi dacă ar trebui sau nu să fie implicați și amicii noștri În uniformă din Orpo. — Eu credeam că Sipo și Gestapoul sunt la cârma Kripo. — La nivelul eșaloanelor superioare de comandă, așa este, confirmă Illmann. Dar la nivelul de mijloc și la nivelurile inferioare Încă mai operează vechile lanțuri administrative de comandă. La nivelul municipalității, șefii poliției locale, care țin de Orpo, răspund și de Kripo. Dar umblă vorba că vârfurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
În uniformă din Orpo. — Eu credeam că Sipo și Gestapoul sunt la cârma Kripo. — La nivelul eșaloanelor superioare de comandă, așa este, confirmă Illmann. Dar la nivelul de mijloc și la nivelurile inferioare Încă mai operează vechile lanțuri administrative de comandă. La nivelul municipalității, șefii poliției locale, care țin de Orpo, răspund și de Kripo. Dar umblă vorba că vârfurile de la conducerea Orpo Îi Încurajează pe ascuns pe toți șefii de poliție care sunt gata să le producă frustrare băieților de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ar face la modă. Voia ea și altceva decât o tăvăleală și, ajutat de inteligența mea practică, aveam oarecare idee cam ce anume. Problema era că aveam o erecție care, cel puțin temporar, era Într-o manieră foarte fermă la comandă. Înapoi În dormitor, ea stătea Încă În picioare, așteptându-mă să revin și să mă servesc singur. Nerăbdător, dornic de ea, i-am scos rapid chiloții, am Împins-o În pat și i-am desfăcut coapsele netede, bronzate, exact așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
zile, era posibil să mănânci tu rația celui din patul alăturat, după ce murise În somn. Ca să rămâi În viață e necesar ca mai Întâi să mori un pic. La scurt timp după sosirea mea la Dachau, am fost pus la comanda unui grup de muncă alcătuit din evrei, care construia un atelier În colțul de nord-vest al taberei. Asta implica umplerea roabelor cu bolovani cântărind până la treizeci de kilograme și Împingerea lor În susul dealului afară din cariera de piatră, până la locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
dar În loc de asta doar a râs și a spus: — Ei, atunci, bine, că doar e Înmormântarea ta la mijloc, ce dracu’. După un timp, am realizat că avea dreptate. Munca grea mă omora, așa cum Îi omora și pe evreii de sub comanda mea, așa că m-am oprit. Simțindu-mă rușinat, am ajutat un deținut care se prăbușise, ascunzându-l sub două roabe goale până când și-a revenit suficient ca să-și continue munca. Și am continuat să fac asta, deși știam că risc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și fusese și mai puternic. Nu era prea greu să mă imaginez pe mine Însumi murind de vreo boală. Pierdusem din greutate. Avusesem herpes și dinții mei se clătinau, slăbiți În gingii. Omul lui Heydrich, SS Oberschutze Bürger, era la comanda atelierului de tâmplărie și mă Întrebam ce mi s-ar Întâmpla dacă m-aș fi dus la el și i-aș fi spus parola care m-ar fi scos din Dachau. Ce mi-ar face Heydrich când ar descoperi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Schuft”, pare el grăbit să accepte târgul pe care anonimul În manta cenușie, Der Graue, Îl propune. Schlemihl primește, În schimbul inutilei sale „umbre” („ein schöner, schöner Schatten”2, ni se precizează), o pungă care se reumple, instantaneu, cu bani, la comandă. Să fie vorba de mult hulita „sete de bani” a evreului? Teama sa ancestrală de mediul din jur, de care Încearcă să se protejeze prin mijlocul validat de milenii? Tot ce Întreprinde, ulterior, Schlemihl arată că el nu este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
scenă. Împrumutând câțiva yuan-i de la un tovarăș, am încercat să mituiesc escorta ca să mă elibereze. Soldații obișnuiți erau mercenari, nu aveau nici un interes special să mă vadă ucis, și ei consimțiră să-mi dea drumul, însă subofițerul aflat la comandă a refuzat să permită asta. Prin urmare, m-am hotărât să evadez. Nu am avut nici un prilej să o fac, decât atunci când ne-am aflat la vreo două sute de yarzi de sediul miliței. În acel moment, am fugit și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de circ. Am o sarcină importantă pentru tine, îmi zice, punându-și jos ceaiul. Ochii mi se măresc și buzele îmi tremură de emoție. Am discutat cu Kang Sheng că tu ai fi cel mai bun candidat pentru a lua comanda laturii ideologice a activității mele. Ce părere ai? Pentru tine, Mao Zedong, dacă bombei tale îi lipsește un fitil, o să-mi întind eu trupul pe jos. 16 mai. După ce revizuiește de șapte ori „Notificarea 5.16”, Mao își pune semnătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
această perioadă. Nu-l văd să sufere din cauza vreunui regret. E convins că lipsa de inimă este prețul pe care trebuie să-l plătească. Ea vrăjește publicul. Cinci sute de mii de Gărzi Roșii din întreaga țară se află sub comanda ei. Sunt mult mai puternici decât soldații. Au spiritul liber și sunt creativi. Mitingul ține cinci ore. Se încheie cu ridiculizarea bărbaților, după care sunt bătuți măr. Încăpățânatul de Luo se alege cu ambele picioare rupte. Nu vă opriți până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
camerelor de filmat. Fruntașii nu vor asculta de instrucțiunile nimănui în afară de cele ale directorului de imagine. Plutonul numărul doi va merge la departamentul de lumini, iar plutonul cinci se va ocupa de machiaj și recuzită. Eu însumi voi fi la comanda regizorului și îi voi raporta zilnic Doamnei Mao Jiang Ching. În mai puțin de două zile, aparatele de filmat încep să se învârtă. Într-o lună, e gata jumătate de film. Nu se mai pomenște vreodată de conflicte între departamente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
să mă gândesc la binele pe care mi l-a făcut Mao și trebuie să-mi aduc permanent aminte să fiu recunoscătoare. Ar trebui, într-adevăr, să fiu mulțumită de cum au ieșit până la urmă lucrurile pentru mine. Cu Dee la comanda platoului de filmare, mi se realizează filmele. Gloanțele mute care zac în încărcătoarele armelor soldaților săi vorbesc mai tare decât ar putea să o facă vocea mea. Pe 1 octombrie 1969, se lansează filmul Doborârea tigrului de munte prin istețime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
poartă o jachetă apretată încheiată până la gât. După un toast, se întoarce spre Lin. Ce mai face armata? Nu poate fi învinsă. Bună treabă ai făcut în Wuhan. Nu e mare lucru să zdrobim rebelii. Armata Populară de Eliberare de sub comanda ta s-a arătat a fi un bun model pentru popor, zice premierul Zhou, făcând și el un comentariu, în sfârșit. Lin muncește prea mult, întervine soția lui Lin. Doctorul lui l-a rugat insistent să stea în pat. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de ani, care seamănă mult cu răposatul fiu al lui Mao, Anyin. Wang este liderul Sindicatului Muncitorilor din Shanghai. Chun-qiao subliniază faptul că sindicatul a fost de curând adaptat și transformat într-o forță militară și că se află sub comanda mea. Excelent. Îi felicit pe Chun-qiao și pe oamenii săi. Asta este exact ceea ce aveam nevoie. Aș vrea să vă iau pe toți la Beijing. Mi-ar plăcea să vă prezint lui Mao. Și, desigur, îl voi lua cu nine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
covoraș. * 6 octombrie, miezul nopții. Grădina Nemișcării. Pe lângă zidurile groase se aud zgomote. Pași în spatele porților. Șoapte. Cineva vorbește cu garda. Da, domnule, răspunde garda. Se apropie o umbră înaltă. Un bărbat sare. E Zhang Yiao-ci, al doilea om de la comanda garnizoanei 8341. În spate se aude zgomotul făcut de zăvoarele porții. Zhang Yiao-ci rămâne nemișcat la intrare. După o clipă, înaintează și intră în clădire. Bate la ușă. Degetele îi tremură. E deschis, se aude vocea primei doamne. Zhang Yiao-ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
sau de-astea. Ăștia de pe-aici nu prea au treabă cu dovezile. Îmi pare rău să aud asta. —Zău? Se ridică în scaun și se aplecă în față. Super Dodge Ram roșu-cireașă din ’84. Blocul motor refăcut. Arborele de comandă modificat. Meșterită ca lumea. O să-ți placă. Vorbea ca un bărbat american tipic la vreo douăzeci de ani, din oricare stat mare și pustiu. Weber arătă cu degetul îndoit către coridorul gol. —Povestește-mi despre ea. Mâinile lui Mark trăgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Explicațiile se revărsau din ea. Am niște mici economii. Mama ne-a lăsat niște bani din asigurare. Așa trebuie. Pot s-o iau din nou de la capăt, dacă el... Tonul ei era optimist, la pândă. Chelnerița veni să le ia comanda. Scrutând sala cu o privire vinovată, Karin comandă o pizza Supreme. Weber alese la întâmplare. Când chelnerița se îndepărtă, Karin îl privi în ochi. — Nu-mi vine să cred. Și dumneavoastră faceți la fel. Poftim? Ce-am făcut? Ea clătină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lui Mark. Ținea între degete poza unei case modulare înguste, cu pereți laterali de plastic, pe care generația lui Weber ar fi numit-o casă din prefabricate. Asta e Homestar. De fapt, ăsta-i numele firmei care face case la comandă. Dar așa-i spune el, ca și cum ar fi singura din lume. Fratele meu rebel și al dracu’ n-a fost niciodată mai mândru decât în ziua în care a adunat, în sfârșit, cu chiu, cu vai, avansul de șase mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
șerpuia prostește pe ecran. —Companie? Așa numiți voi faptul că-l puneți să retrăiască toate astea? Îi aruncă lui Weber o privire de femeie trădată. — Omul nu protestează, spuse Rupp. Nu-i așa, frățică? Mark stătea în picioare, ținând strâns comenzile, cu un obraz răvășit. Nu facem decât ce facem noi de obicei. Ridică în mână consola. Ce-i cu istericalele astea? Exact. Cain se uită la Weber, apoi din nou la Karin. Înțelegi ce spunem? Doar nu-i de-adevăratelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o zi lungă. — Îți trebuie un meniu? Avem unul cu de toate. El înălță din sprâncene. —Clătite cu spanac? Gura ei se încordă aproape insesizabil. Tocmai s-au terminat. Însă, în rest, avem de toate. Când ea se îndepărtă cu comanda lui - două ouă ochiuri, cu cârnați - Weber își scoase absurdul telefon mobil. Parcă ar fi cărat după el un mic phaser SF. Și-l strecurase în buzunarul pantalonilor înainte să iasă din cameră, contemplând deja dubla cădere în viciu. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cine altcineva să fie. Presupun că o să trebuiască să am grijă de tine, nu-i așa, fetițo? Dacă nu eu, cine s-o facă? Când toți patru intrară în casă, Mark începuse deja să dea drumul unui șuvoi poruncitor de comenzi pentru câinele extaziat. —Deci cum dracu’ ar trebui să te botez eu? Ha? Cum să-ți zic? Ce zici de Blackie-doi? Ființa primitivă lătră extaziată. Îi vor pielea lui Mark Schluter: măcar atâta lucru e evident. Numai o legumă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
el la Mary Ann, pe strada unde-și avea biroul. Când intră în restaurant, el sări în picioare și-o sărută ușor pe obraz. Mișcarea bruscă o făcu să tresară. Un mic dejun însă, nu mai mult; se așeză și comandă. Mintea lui era exact ceea ce-i trebuia, tăioasă și brutală ca un audit. Îi descrise tratamentul prescris de doctorul Weber. —Antipsihotic, șopti ea. Testă pe el cele mai înspăimântătoare obiecții ale lui Daniel. Mi-e frică să-mi las fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la el pur și simplu scoțând el limba la ea. Fără să se gândească la miracolele implicate. Ea trebuia să-i localizeze limba în raport cu corpul, apoi să reconstituie cumva organele lui în ale ei, să găsească și să dea o comandă unei limbi pe care nici măcar n-o vedea - copilul ăsta pe care nimeni nu-l învățase nimic. Unde se sfârșea sinele lui și unde începea al ei? Sinele supura - opera neuronilor-oglindă, a circuitelor empatiei, selectate și conservate cale de atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
niciodată. Pusese pe el vreo zece kilograme în ultimele câteva luni, iar greutatea luase prin surprindere constituția măruntă a lui Mark așa cum îl luase și pe Daniel. Dar și mai ciudată era fața lui, condusă de un pilot pe care comenzile îl derutau. Gânduri străine mișcau acum mușchii aceia. Fața se zgâia la Daniel pe pragul înghețat de februarie. —Copilul Naturii, spuse Mark, puțin sceptic. Încerca să pună degetul pe o diferență mare. În cele din urmă, se lămuri: Ai îmbătrânit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]