46,969 matches
-
dea mai multe detalii. Se mișca metodic, îndopându-le cu băuturi calde și pungi de porumb prăjit, asigurându-se că toată lumea fusese la toaletă înainte să înceapă emisiunea. Karin îl privea, simțind că orice speranță era nebunească. Apoi, ca la comandă, prezentatoarea emisiunii, Tracey, anunță: — Avem noutăți în cazul pe care vi l-am prezentat acum câteva săptămâni, despre bărbatul din Farview care... Pe ecran, un fermier de lângă Elm Creek arăta spre o groapă de la marginea peluzei sale. În urmă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de ghete zăbovea în cameră toată noaptea. Tata avea regulat dureri de cap din pricina asta. Dimineața, prima mea îndatorire, stabilită de tata, era să aerisesc bine de tot. Noaptea suna mama. Mai bine zis, ne suna centrala, după ce tata făcuse comanda, cu câteva ore mai devreme. Tata spunea că trebuie să acorzi ceva timp serviciului de interceptare, ca să-și poată organiza ascultarea. Telefonul făcea trrrrrr, trrrrrr, signora Maria răspundea și venea să-l cheme pe tata. Striga prin ușă: „La mamma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
iertat toate greșelile. Papa s-ar fi arătat cu tata la fereastră toată ziua, bună ziua, și m-ar fi mângâiat pe creștet. Mai târziu ar fi venit și mama la noi. Costumul îi cădea încă bine tatei. Fusese cusut la comandă. Pentru el, tata îi făcuse rost croitorului de niște piese pentru mașină. Doar cravata, cea cu care tata sperase să-i impresioneze pe italieni la sosirea în țara lor, era demodată, prea scurtă și prea îngustă, iar când a apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
se stingeau în bucătărie, se repezea în camera frigorifică și își burdușea paltonul cu bunătăți. Cârnați, brânză, dulciuri, sticle cu lapte, sticle cu vin, iaurt cu zmeură pentru mine, bere pentru Ion, pâine, salam, unt, zahăr, cartofi și orice alte comenzi ale doamnei Sanowsky. Când tata urca scara, pașii îi erau mai grei ca odinioară. Ion făcea încântat: „Uite că vine berea mea” și toți râdeau. Toni se deranja personal să deschidă ușa și îi lua tatei câte ceva din povară. „De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
le-ar spune. Din păcate, nu există lucruri pe care Maria să nu mi le spună. Inspiră adânc. — Acum am nevoie de ceva de băut. Un imperceptibil gest al mâinii, și un chelner și apăru ca prin farmec ca să ia comanda. O sticlă de șampanie, două pahare și șase pachete de chipsuri cu ceapă și brânză, vă rog. — Am comandat deja șampanie, am exclamat eu, apucându-l pe chelner de braț înainte să dispară. Și asta nu pentru că am fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
va face sau nu apariția în timpul sărbătorilor. Așa că nu știu niciodată dacă să cumpăr ceva ușor care poate fi trimis prin poștă sau dacă pot cumpăra ce vreau eu. În plus, se vor vinde toți curcanii buni dacă nu fac comandă din timp. Și atunci, cum să știu eu cât de mare trebuie să fie curcanul dacă oamenii se încăpățânează să nu-și facă programul și să mă anunțe dacă vin sau nu în ziua cu pricina? —E de-abia luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
zilei acum și ultima oară când mâncasem fusese cu o zi în urmă. Și pe lângă asta mă luptam cu o tentație periculoasă și mă hotărâsem să mănânc înainte să mă răzgândesc. Carbohidrații sunt ca un calmant în momentele de stres. Comanda nu a întârziat să vină, o farfurie albă ovală, încărcată pe o parte cu un morman de ciuperci bine prăjite, groase și crocante, cu crustă, iar pe partea cealaltă cu o movilă de orez alb și pufos. Mai era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
femeia s-a alăturat grupului lor. Pe rând, unul câte unul, pelerinii spuneau ce icoană dorește fiecare, arătând-o de multe ori pe perete, apoi fiecare își oferea dania către mânăstirea Sinai și se stabilea exact când va fi gata comanda. Meșterii pictori uneori cereau câte o lămurire. Spătarul Mihai îi lăsă dinadins pe ceilalți să i-o ia înainte, pentru că dorea să vorbească îndelung cu egumenul despre ctitoria pe care se pregătea să o ridice. Femeia făcu un pas spre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe sine și pe cei dragi ai lui, întoarse capul în stânga; fratele lui, Constantin avea zugrăvită pe față deplina aprobare și un fel de admirație fără margini. Spre dreapta, Radu, amuzat îi dădu un cot tocmai când vodă vorbea despre comanda pe care o făcuse pentru înlocuirea trâmbițelor și timpanelor de alamă care vesteau intrarea domnului în sala mare a divanului cu altele de argint și asta pentru că peste cinci luni Io Constantin Voievod împlinea șaizeci de ani. Fără să vrea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cunoscută. Faptele dinaintea războiului au o importanță deosebită. ” poetul Radu Cârneci. 16. Căderea Imperiului Bizantin sau Sfârșit întunecat de EvDan Lucinescu Descriere: Cartea „Căderea Constantinopolului” prezintă unul dintre cele mai dramatice momente din istoria creștinismului, cutremurătoarea cădere sub turci (sub comanda sultanului Mehmed al IIlea) a Constantinopolului cu care se încheie existența multiseculară a Imperiului Bizantin; se prezintă de asemenea și luptele duse de-a lungul secolelor de Țările Românești pentru păstrarea integrității naționale, prin eroismul deosebit al unor voievozi, care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nas când am trecut pe lângă ele. Era întuneric în atelierele mecanice, cu mașini vechi postate pe butuci de lemn sau carcase fără roți atârnate de lanțuri. Mecanicii stăteau pe-acolo, sprijiniți de câte-o ușă și așteptau să le vină comenzi, iar fiecare cuvânt pe care-l ziceau avea câte un „cristoșii mă-sii“ în el, „la dracu’“ sau ceva de genul ăsta. Mă întrebam de ce tata n-a fost niciodată mecanic, dar mă gândeam că poate fusese la un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
să te simți prost. Când se întâmpla asta, izbucnea imediat: „Vai de mine. Uite ce am făcut. Mă poți ierta oare?“ Apoi își rodea unghiile sau se zgândărea pe față. Domnișoara A. Scover era una dintre femeile cărora le duceam comanda. Așa scria pe sonerie. O mai văzusem și înainte pentru că vindea timbre la poștă. Casa ei era una dintre cele nou construite pe deal. Din câte știam eu, locuia singură, dar avea o groază de pisici care stăteau pe verandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
și a început să se uite la mine. Am întins mâna spre ei, dar nu mi i-a dat. M-a întrebat câți ani am și eu i-am zis că am cincisprezece ani. Apoi m-a întrebat dacă duceam comenzi și noaptea. I-am răspuns că da, marțea și joia. Nu a zis nimic, doar mi-a dat banii și am plecat. Seara i-am povestit lui tanti Mae ce mi se întâmplase, iar ea s-a uitat la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
magazin și când i-am auzit vocea am închis. A sunat mai târziu și a răspuns domnul Williams. L-am auzit spunându-i că nu pricepe ce s-a întâmplat, scuze, trebuie să fi fost vina centralistei. Mi-a dat comanda și am vrut să plec înainte să apuce să îmi mai dea și adresa. Când am ajuns la ușă, m-a strigat și m-a întrebat dacă știu unde trebuie să mă duc. M-am oprit, m-am gândit puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
-mă să-ntreb eu! EFIMIȚA: Mă rog... LEONIDA (condescendent): Ce'ști copil? Păi unde poate dumneaei pentru ca să...?? EFIMIȚA: Ei... cum întrebi dumneata bobocule, mai rar cineva. LEONIDA: Rezon. Ei... Întreabă-mă să te-ntreb. EFIMIȚA (interogativ): Ei?? LEONIDA (ton de comandă): Întreabă-mă să te-ntreb!! EFIMIȚA (accentuat, iritată): Eeeeii??? LEONIDA: Așa... Ce'ști copil? Păi unde poate dumneaei pentru ca să... EFIMIȚA (uimită): Dumneaei? Care dumneaei? LEONIDA: Revoluția. EFIMIȚA: Consoarta dumitale? LEONIDA: Rezon! Consoarta mea este revoluțiunea română. Și cînd e vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
a spus că nu poate ține ochii deschiși și să-i deschidem noi. Mama lui, care între timp plângea speriată, i-a spus nepotului să ridice piciorul stâng și nepotul l-a ridicat, apoi pe cel drept. Nepotul a executat comenzile, deci era treaz. Vorbea conștient cu noi, românește, cu ochii închiși . Medicul, (că era și un medic în salonul de reanimare), când a văzut că nepotul se zvârcolește, s-a apropiat și m-a întrebat (cu un ton ridicat de
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
peste picioarele doamnei, dintr-o sticlă pe care o luase doamna din autocar. Apoi m-am apropiat de capul doamnei, și stând aplecată, să fiu mai aproape de ea, i-am comandat: „Nu vă lăsați, respirați adânc!” Am repetat continuu această comandă. Timpul trecea, coborau colegii din autocar să vadă de ce nu mai venim și o compătimeau: „Săraca de tine, EĂ!”. După circa jumătate de oră sau mai mult (timp în care noi, cele trei ajutoare ale doamnei, am ajutat-o continuu
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
cei șmecheri îi păcălesc și îi subjugă pe cei slabi. Individul este „pradă sau prădător” („Cumințenia pământului. Strategii de supraviețuire la români” de Mircea Malița). Acest fapt este asigurat de sistemele de propagandă, de constrângere și de opresiune, aflate sub comanda conducătorilor. Ridicarea copilului (a omului) din treapta „vulgus profanum” în treapta „înalta societate educată”, se face printr-o muncă susținută și laborioasă, la care este supus copilul de către membrii familiei lui. Pentru aceasta, membrii familiei îl înscriu și îl trimit
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
deh, cât să mai stea în loc de mila orfanilor, văzându-și în ei ca într-o oglindă copilăria, dar uite că totodată lumea-și vede de treburi. Jupân Foloștină cu ale lui, biroul curat și bine luminat, un adevărat post de comandă și o garanție de netăgăduit a supraviețuirii lui și a costumelor ălora demodate îmbălsămate cu apă de colonie, și tot așa și madam Ortansa, pe care n-ar mai scoate-o nici dracu’ din obișnuințele ei. Vai de soarta ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
facă un ban grămadă, scoțând fiare cu Dacia lui din secția de confecții metalice unde lucra, pentru grilaje și garduri de tot felul, solare, bolte de viță-de-vie, garaje și magazii, pe care fie le făcea cu mâna lui când primea comenzi convenabile, fie vindea fierul angro, așa încât salariul era nimic pe lângă afacerea aia. Păi, viață de trăit, de s-o fi ținut nu doar pe Mirela și pe nevastă-sa, ci încă trei-patru femei cu trei-patru rânduri de copii. Măcar că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
tot, Mirelo, încă-i bine. E bine pe dracu’. Zvâcnetul ăla de mândrie care se răsucea în ea și o umplea de venin... Oful și năduful, Mirelo, ai fi meritat mai mult decât cocoșul ăla împielițat care cânta cucurigu la comandă, hlizindu-se și gudurându-se pe lângă prietenii stăpâni, făcând pe valetul și pe chelnerul, păi, nu te gândi, Mirelo, că mai mult pentru asta îl chemau, să destupe sticle și să aducă platouri cu prăjituri și fripturi de la bucătărie, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
păi, nu te gândi, Mirelo, că mai mult pentru asta îl chemau, să destupe sticle și să aducă platouri cu prăjituri și fripturi de la bucătărie, să schimbe casetele până să intre maneliștii în program. Alerga încolo și-ncoace după cum primea comanda, pune-o p-aia, Velicule, cu băutură și femei pentru toți prietenii mei... Nu p-aia, bă, p-aia cu aș da zile dă la mine... Ba p-aia, ba p-ailaltă, și el zâmbăreț, cu capu’ plecat și urechea plecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
i se adresa. Câinelui sau lui Milică, fiindcă acesta nu-i recunoscu glasul. Ba poate nici nu-l auzi. Se calmase de-acum. Nu-i mai păsa de indiferent ce ar spune oricine și se calmase și câinele, în urma unei comenzi repetate de câteva ori. O luaseră din loc. Când Rafael îi ajunse din urmă, tocmai ieșeau din piață. Milică bălăngănea într-o mână punga de plastic cu târguieli și lesa în cealaltă și fu abordat lateral, de la oarecare distanță. Rafael
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
El o întrebă care mizerii și ea dădu din mână, adică nu vrea să-și facă sânge rău amintindu-și. De șase ani de zile n-am mai intrat în gârlă, în sfârșit, zi câți mici vrei. Uite, fata așteaptă comanda la grătar... Cât să se mai lase rugat? Cu o sorbitură lungă golește jumătate din halbă. Berea îi dezleagă limba lui Rafael, că ce bună e și ce sete mi-a fost, prietene, bogdaproste și să fie înaintea la toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
la copii, se mai pricepe, că a lucrat... Era rândul lui Mărgărit să nu-l audă. Păi, mă-sa, sărăcuța, ar mânca de toate, tot ce mișcă, da’ nici ea nu știe ce vrea. Numai ce-o auzi că dă comandă serioasă: din kilu’ ăla de carne să-i facă mărgăritaru’ mamii nește chefteluțe marinate și nește sărmăluțe-n foi de viță... Cu smântânică. Ba nu, cu iaurt, că-i mai ieftin și trebe să facem economii. Tot din economii te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]