46,969 matches
-
bată la ochi... Rafael pune mâna pe un scaun și întreabă dacă-i ocupat, iar privirea rea care i se aruncă îl edifică numaidecât: tipul nu-i nicidecum vreun ageamiu fofilându-se în dosul unei caruri de gladiator confecționată la comandă, artificială. Are mai mult tupeu și cruzime decât mușchi și se vede că-i uns cu multe alifii, dotat complet pentru a răzbate cu fruntea sus prin această Vale a Plângerii, lăsând praf și pulbere în urmă. Îi face semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
îngrijorată. Răspunde! Ce-ai pățit de nu răspunzi? Zi o vorbă. Hai, dă un semn, trăiască mă-ta de băiat deștept. Te-am făcut cu mobil, și-acum faci pe supăratul. Mai vrei să-ți iau un telefon? Zi, dă comandă la ce-ți mai trebuie. Am bani, bă, pot să te cumpăr cu tot neamul tău de mortăciuni... Rafael adormise cu capul pe masă, căzut peste brațele încrucișate pe firimituri de pâine uscată și cu gândaci umblându-i pe umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
entuziast, așa cum relataseră în ziare corespondenții de război. Din punctul lui de vedere își făcuse doar datoria, trăind odiseea crudă care mânase armata română dincolo de hotarele țării pe care jurase să o apere, suferind pentru fiecare om care murea sub comanda lui. Dacă acești scârța-scârța pe hârtie îl considerau erou, treaba lor. Tot așa de frumos puteau să-i scrie și ferparul, ca apoi să treacă nepăsători la alte subiecte. Cât despre tinicheaua oferită de armată, asta nu l-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
alte lucrări ale filozofiei brune scrise de Gottfried Feder, Hans Günther sau Joseph Goebbelsprintre altele catalogase ideile rasiste ale nazismului nu o mare idioțenie ci o crimă oribilă prin care se suprimă popoareau făcut să fie trimis în țară la comanda unei noi unități ce trebuia pregătită pentru front. Tăcerea se prelungește. Afară, vuietul unor vehicule grele face să vibreze geamurile. Netulburat, comandantul său continuă să citească filele dactilografiate. Trebuie să mărturisesc că lectura dosarului tău este impresionantă, spune el într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Stalingrad. Putea fi mai rău. Măcar soldații au bocanci în picioare și nu opinci, așa cum știe că se întâmplă la alte unități. Domnilor, mă numesc Rădulescu. Locotenent Marius Rădulescu. Începând de azi dimineață sunt noul vostru comandant. Pentru cei de sub comanda mea nu am decât o singură regulă: aștept de la fiecare în parte să-și facă datoria de soldat. Regulă valabila și pentru mine. Ca viitori combatanți vreau să fiți conștienți că realitățile războiului sunt mult mai dure decât vă puteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
posibil să asimilați din experiența mea. Sper, adică sunt sigur, că veți deveni niște luptători la fel de buni ca și camarazii voștri deja angajați în luptă. Poate chiar mai buni. Vom începe instrucția specifică printr-un marș de antrenament. Subofițer, preia comanda. Am înțeles! Atenție! Cu cântec, înainteeee marș! Soldații întind brațul pentru a verifica distanța regulamentară și cântecul răsună în tropăitul cadențat al bocancilor pe cimentul curții: "Ce veseli suntem noi/ Când mergem la război, Victoria-i cu noi/ Și gloria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
soldați găsesc putere să zâmbească ascuns, pe sub tuleiele abia ieșite, marea majoritate însă stau cu nasurile în jos, înșirând cine știe ce gânduri în timp ce strecoară ritmic lingura printre buze. După servirea mesei, Marius asistă la depunerea armamentului în rastele și, după ce lasă comanda subofițerului Caraiman, părăsește îngândurat regimentul. Din nou se întreabă ce are de făcut. Sărăcia mijloacelor puse la dispoziție îl forțează să pună mai mult accentul pe pregătirea fizică și reflexe. Amintindu-și de înfiorătoarele lupte corp la corp din tranșee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pe ceea ce fusese odată trotuarul. Apare un alt vehicul militar. Din toate direcțiile încep să mișune grupuri de soldați, cu toții foarte tineri și care nu cunoscuseră din experiențe directe chipul hâd al războiului. Speriați și buimaci, sunt organizați repede sub comanda unui veteran sau ofițer cu nervii mai tari. Sapă, sparg, încearcă asemeni multora să salveze ce se mai poate salva. Duhoarea de carne arsă plutește peste tot și face pe unii dintre ei să vomite violent. Lângă o uriașă grămadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
floare-n grădină, ca o pasăre rotată, cu miezul de aur. Ai prihănit-o. Ți-ai pus labele pe ea și s-a uscat ..." Marius ridică privirile. Plutonul lui Felix terminase instrucția. Un simulacru de instrucție cu muniție insuficientă, desfășurat la comandă, care nu aduce nici pe departe cu ceea ce se întâmplă pe un câmp de luptă. "Cui dracu folosesc rahaturile astea regulamentare, care mai mult prostesc recrutul? Nimeni și nimic nu te poate pregăti să ucizi alți oameni decât frontul." Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bosumflate, lucru care o prinde de minune. Steak de vițel, salată, rose de Murfatlar, iar desert ruladă de ciocolată. Fără ciocolată pentru mine, intervine grăbit Smaranda. Mai degrabă ceva ușor ... da, înghețată cu stafide. Ospătarul încuviințează tăcut și pleacă după comandă, strecurându-se cu dexteritate printre mese și scaune. Rulada de ciocolată era preferata ta. Ce s-a întâmplat? se arată mirat Marius. Nu știu de ce, dar de la un timp nu-mi mai priește. Învârte degetul arătător în dreptul stomacului. Numai când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Cu tot ce înseamnă date informative și operațiuni în curs. În cazul domnișoarei Hagiaturian se conturase de mult convingerea că este legătura între Palat și reprezentați ai partidelor politice istorice pe de o parte și unii generali din corpul de comandă al armatei române, aflați de mult timp într-un război surd cu Mareșalul. Obersturmführer Ewald Schultz, cel care era cu mine când am fost prezentați oficial la Athénée Palace, a preluat ancheta referitoare la logodnica dumneavoastră. Tot el a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nu se poartă crizele de nervi. Ai făcut ce trebuie. Dacă nu îl omorai tu, te achita el pe tine. Simplu. Uită-l și mergi mai departe. Este cel mai bine așa, nu uita că ești ofițer, ai oameni sub comanda ta care sunt mult mai importanți decât sincopele tale nervoase. Ai înțeles? Da, domnule locotenent! Măsurându-l din ochi cu răceală să vadă dacă cu adevărat realizase ce îi spune, Marius îl eliberează pe Darie din strânsoarea mâinilor sale. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
soldaților. Cu fruntea înclinată, căpitanul tace pentru un moment, ca și cum ar fi încercat să-și adune gândurile. Când vorbește din nou, privește pe rând, în față, fiecare dintre ofițerii prezenți. Domnilor, știu că sunteți obosiți, la fel și ostașii de sub comanda voastră care duc o luptă continuă, încă din zilele ce au urmat lui 23 august 1944117. Aceeași problemă am discutat-o cu domnul colonel Pietrosu, îngrijorat și el de acest aspect care diminuează capacitatea combativă a regimentului. Preocupare pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de pe lângă Sighetului Marmației, pe atunci supus al împăratului Frantz Josef, emigrase în Statele Unite înaintea Marelui Război ca să nu lupte împotriva fraților lui, românii din Regat și revenise în țară după Marea Unire, era cel mai bătrân dintre soldații aflați sub comanda lui Marius. În august 1940, plecat cu treburi la Brașov, se trezise după cedarea Ardealului de Nord Ungariei hortyste, în postura neașteptată a refugiatului. Noua graniță trasată de stăpânii lumii îl despărțise brutal și parcă fără întoarcere de tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
La apariția lor salută regulamentar și după un control riguros al actelor sunt lăsați să intre. Înăuntru, între pereții al căror var de abia își mai arată culoarea originală se aude țăcănitul permanent al teleimprimatoarelor precum și agitația specifică punctelor de comandă. Oriunde privești vezi furieri sau agenți de legătură care aleargă grăbiți să își îndeplinească misiunile încredințate. Ofițeri în uniforme kaki studiază atent hărțile prinse în pioneze direct pe perete sau dau ordine grăbite, notate rapid de către telefoniști pentru a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
specific unui om al muntelui. Poartă un cojoc scurt și o căciulă neagră din piele de miel, cam rufoasă de atâta purtat. Are misiunea să taie în momentul declanșării atacului legătura telefonică dintre postul de pază și centrala punctului de comandă. Printr-un noroc chior descoperiseră firul telefonic chiar în acea dimineață, când făcuseră o recunoaștere prealabilă a terenului. Curând îl pierde din vedere, ascuns de pădurea compactă ce acoperă unul dintre pintenii stâncoși, amețitor de înalt, ce străjuiește valea. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de către partizan. Apoi, fără să-i mai dea nici o atenție, pășește peste el în direcția peretelui din spate unde, într-o nișă joasă, se văd numeroase lăzi însemnate cu vulturul nazist. Totul este scos afară și dus în pădure, sub comanda lui Karel care supraveghează acțiunea dând ordine în dreapta și stânga. Din noapte, apare Petr Stefanik, adjunctul său și totodată medicul grupului. Un tip masiv, cam la patruzeci de ani, cu bărbia pătrată și maxilare proeminente. Fața neagră din cauza fumului, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ce ne mai lipsește." Conform planului stabilit, de aici trebuie să acționeze pe grupe. Privește către sergentul Lazăr și acesta dă din cap că a înțeles. Grupa lui are misiunea să atace din spate, in timp ce restul plutonului, sub comanda locotenentului, din flanc. Calm, ca la o banală instrucție în curtea regimentului, Mâțu își adună oamenii. Dispar cu toții printre ramurile negre ale copacilor asemenea unor năluci. Parcă răspunzând dorinței generale, nori groși se adună pe cer până când lumina rece și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
poate da de gol pe toți și atunci adio atac surpriză. Din poziția în care se află, nemții au asupra lor un câmp de tragere minunat. Lumina reflectorului pipăie metru cu metru toate ungherele pădurii apoi se stinge. Ca la comandă, oamenii se trântesc la pământ. Lovit de ceva pe umăr, Marius tresare violent, gândindu-se îngrozit că fusese luat la ochi de un trăgător ascuns printre copaci. E doar zăpadă dintr-un pom. Încearcă să-și aranjeze mai bine cearșaful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și ascunzându-și mâinile înroșite în buzunarele mantalelor. Cei mai norocoși au capul înfășurat într-un fular de lână, peste care și-au pus casca. Dezarmați și fără centuri, nu oferă totuși imaginea unei mulțimi dezorganizate. Acolo unde ofițerii lipsesc, comanda o are un subofițer. Intrată în sânge, proverbiala disciplină germană se face simțită și aici, la acești oameni care se pregătesc de lungul drum al prizonieratului. Unii dintre ei sunt răniți destul de grav. La vederea lor, dăduse ordin unui infirmier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
germani. Cu miros de spaimă, tăcerea cuprinde totul în jur. Fără prea multe fasoane, soldații ruși alungă santinelele române și cu patul puștii încep să numere prizonierii. Se aud murmurele și vaietele celor cu răni grave. Într-un târziu, o comandă aspră pune coloana în mișcare. Mult în spate, un soldat tânăr șchioapătă cu greutate. Gărzile îl împing cu brutalitate. Neamțul încercă să dea explicații, să-i facă să înțeleagă, dar ochii oblici ai paznicilor îl privesc cu indiferență rece. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
urmă de ele. Nu pricep de ce au abandonat-o, pare în perfectă stare. Dă ordin lui Bocioagă, transmisionistul, să cheme pe cei de la întreținere să vadă ce-i cu ea. Odată cu amurgul, își face apariția un grup de mecanici sub comanda sublocotenentului Răducu. Nu peste mult timp, furișată pe potecile înghețate, noaptea inundă munții cu mantia ei rece. Nicky duce o sticlă de rom găsit într-o cazemată celor care se chinuie să repare mașina blindată, mânjiți de unsoare până mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Licheardovici, chiar dacă informațiile lui nu erau exacte. Au spus că vor vedea, vor cerceta, dar nu au specificat când. Prin urmare ordinul primit a rămas în vigoare. Nu ne mai rămâne decât să ne conformăm și noi. Ca locțiitor la comandă îmi fac datoria să vă informez că hrana oamenilor este terminată, apa la fel, de mult. Noroc de zăpadă, mai potolește setea și amăgește foamea. Cât despre muniție... Știu, Darie, cunosc situația. Cum, de altfel, o știm toți foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
picioare, aleargă câțiva pași ca să se arunce din nou la pământ. Cu tot focul susținut din clădire, curând ajung periculos de aproape. Împușcăturile pârâie asurzitor, parcă se află într-un uriaș recipient unde se prăjește cafeaua. De afară se aud comenzi aspre în germană, semn că atacatorii mai au puțin și intră peste ei. Urlă un ordin scurt: Pachetele explozive! Pregătite din vreme pentru cazuri extreme și Marius prevăzuse aceste momente, sculele ucigașe-două grenade defensive legate la o cutie plină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
două camioane Molotov cu botul teșit, parchează în curtea împrejmuită cu clădiri din cărămidă roșie, a cazărmii. Cam nesiguri pe ei, de sub prelata kaki își fac apariția mai mulți soldați ruși, în marea lor majoritate băiețandri, care se aliniază sub comanda unui ofițer ce strigă ordine cu glas răstit. Bâstreeei! Bâstreeei!164 Uniformele lor arată curat și îngrijit, spre deosebire de cele ponosite ale militarilor români din lunga coloană care tocmai intră pe poarta principală în frunte. Toți duc ranițe în spate, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]