40,921 matches
-
din beton armat ce trec peste Valea Vaidei. După un recensământ din 1979, satul avea 370 de gospodării cu clădiri bine îngrijite, construite din piatră și cărămidă,acoperite cu țiglă,curți pietruite sau pavate cu beton. Ca prim document de atestare a satului Vaidei este anul 1140-1150, ani care privesc prima colonizare a sașilor în comuna Romos, dar nu ne putem opri la existența satului aici. S-ar putea calcula în schimb vechimea după unele documente arheologice care s-au găsit
Vaidei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300563_a_301892]
-
Cipăieni (în trecut "Chimitelnic" sau "Chimitelnicul de Câmpie"; în ) este un sat în comuna Sânger din județul Mureș, Transilvania, România. Prima atestare documentara a satului Cipăieni ,fost Chimitelnic este anul 1333. De asemenea o nouă atestare o regăsim la data de 18 noiembrie 1346: De-a lungul timpului populația localității Cipăieni a evoluat astfel: După apartenența religioasă structura populației de-a lungul
Cipăieni, Mureș () [Corola-website/Science/300574_a_301903]
-
Cipăieni (în trecut "Chimitelnic" sau "Chimitelnicul de Câmpie"; în ) este un sat în comuna Sânger din județul Mureș, Transilvania, România. Prima atestare documentara a satului Cipăieni ,fost Chimitelnic este anul 1333. De asemenea o nouă atestare o regăsim la data de 18 noiembrie 1346: De-a lungul timpului populația localității Cipăieni a evoluat astfel: După apartenența religioasă structura populației de-a lungul timpului este prezentată mai jos sub forma tabelara : Pop Vasile, născut în 1787 Chimitelnicul
Cipăieni, Mureș () [Corola-website/Science/300574_a_301903]
-
Macedoniei Prima. Monedele din tezaur, emise în jurul sec. I. î. Cr. se păstrează la diferite muzee: Brukenthal din Sibiu, Budapesta, Viena. În 1939 s-a descoperit o monedă romană de argint din vremea împăratului Comodus. Toate acestea constituie o mărturie asupra atestării vechimii și continuității vieții omului pe teritoriul localitații. Se crede, că denumirea de Petelea provine de la mesteacăn - în latinește Betulia vulgaris. Înainte de venirea sașilor în localitate aceasta ar fi purtat numele Mesteceni, ne informează preotul Branea, într-o încercare de
Petelea, Mureș () [Corola-website/Science/300591_a_301920]
-
colonizați de statul maghiar au găsit întinderi mari de păduri pe care le-au defrișat. Potrivit documentelor, grafia localității a fost următoarea: 1332 Pytula, Pycula 1348 Pechwle 1426 Petele 1465 Pethele 1645 Petelye 1824 Pelelye 1854 Petele, Birk, Petelea Prima atestare documentară a localității, de la care se împlinesc 665 de ani, se află într-un registru de dijme papale cu caracter fiscal și se referă la preotul Ilie din Pycula, care în anul 1332 a plătit un fertun și jumătate de
Petelea, Mureș () [Corola-website/Science/300591_a_301920]
-
nu numai in România ci și în Europa. Datorită potențialului natural și uman, localitatea Band a organizat două târguri anuale și, din 1859, târguri săptămânale. Astfel, putem spune că localitatea este un centru agro-comercial, care dinamizează activitatea zonei. De asemenea, atestarea satului o regăsim și în data de 18 noiembrie 1346 sub aceeași denumire {"Band"} , aparținând de comitatul Turda Descrierea stemei Stema comunei Band se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat în diagonală de o bandă de argint
Band, Mureș () [Corola-website/Science/300569_a_301898]
-
Lunca din județul Mureș, Transilvania, România. Localitatea Frunzeni este atestată din anul 1319 sub numele de Hrastasiu. În orânduirea feudală este cunoscută la anul 1332 sub numele de Harastașiu. În decursul timpului poartă mai multe nume: Hrastaș, Harastaș, Hrastașu, Mezorostosi. Atestarea documentară a localității datează de la începutul sec. XIV (1319), deși localitatea este mult mai veche. Principalul act care numește localitatea este din timpul regelui Ungariei Carol Robert de Anjou, datat la 13 mai 1319 ca un sat „creștin ortodox”. În
Frunzeni, Mureș () [Corola-website/Science/300579_a_301908]
-
Ilarian, fost Budiul de Câmpie La est, localitatea Iclănzel La sud-est, localitatea Iernut La sud-est, localitatea Bogata de Mureș La sud, localitatea Cuci La sud-sud-vest, localitatea Luduș La nord-vest, localitatea Tăureni La nord, localitatea Zau de Câmpie Date comparative privind atestarea documentară, anul menționării învățământului, populația Centrul localității, este la circa 2,5 kilometri, în dreapta drumului județean 151, Luduș-Zau-Sărmaș, pe un drum comunal, care înainte de a ajunge în centru, se poate continua spre localitațile Chimitelnic și Papiu-Ilarian. Distanțele în linie dreaptă
Sânger, Mureș () [Corola-website/Science/300594_a_301923]
-
sud - est. Satul Periș este situată în nordul comunei și are ca vecini direcți următoarele sate : la sud, sud - vest satul Gornești, la est satul Petrilaca de Mureș, la nord, nord - vest satul Petelea, si la vest satul Voivodeni. Prima atestare documentara al satului Periș apare în colecția de documente și scrisori de la Clujmănăstur ( “Kolozsmonostori Konvent Jegyzökönyvei ” ), vol. I, pag. 261 sub formă de Possesion Kerthvelfa, Possesion Kerthwelfaya, într-o scrisoare de donație în care aflăm că în acestă localitate se
Periș, Mureș () [Corola-website/Science/300590_a_301919]
-
Ibănești (în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Mureș, Transilvania, România. Vestigiile arheologice descoperite pe raza comunei dovedesc locuirea Ibăneștiului încă din neolitic. - 1453 - prima atestare documentară a localității Ibănești. - 1599-1600 - locuitorii din Ibănești se alătură companiei lui Mihai Viteazul din Moldova. - 1704-1708 - locuitorii îl sprijină pe Francisc Rákóczi al II-lea. - 1848-1849 - locuitorii Văii Gurghiului au făcut parte din Legiunea a XII-a condusă de
Ibănești, Mureș () [Corola-website/Science/300583_a_301912]
-
profesorului Traian Feier (Jabenița). Nu se cunosc împrejurările descoperirii (informație V. Lazăr). Vizitatorii mai pot descoperii urmele drumului roman care lega regiunea salinelor Praid și Sovata, cu restul imperiului roman, drum care împarte în două zona numită Fața Măgurii. Prima atestare documentară a Idicelului apare în anul 1393, anterior menționându-se următoarele denumiri, în ordine cronologică: După cum rezultă din prima atestare documentară, în zona văii Idicelului exista atât populație românească cât și ruteană; în partea de est a satului se află
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
lega regiunea salinelor Praid și Sovata, cu restul imperiului roman, drum care împarte în două zona numită Fața Măgurii. Prima atestare documentară a Idicelului apare în anul 1393, anterior menționându-se următoarele denumiri, în ordine cronologică: După cum rezultă din prima atestare documentară, în zona văii Idicelului exista atât populație românească cât și ruteană; în partea de est a satului se află și o zonă numită "Beșinei", ceea ce ar atesta așezarea mai timpurie în acest loc a unei populații de pecenegi (în
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
vatra părinților lui Mihail Covrig, care, dacă școala ar fi existat și funcționat în anul 1875, nu și-ar fi dat copilul la o școală situată la 4,5 km distanță de Covrig Anastasia. Demn de menționat este că de la atestarea satului și până la terminarea primului război mondial, satul fiind sub stăpânire austro-ungară, au urmat și absolvit studii superioare abia trei tineri, și anume: Covrig Ionică, care a ajuns funcționar la poșta din Pécs, Vasile Sava și Gheorghe Sava, ajunși doctori
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
sunt de origine autohtonă geto- dacă și latină, ce dovedesc existența unei populații românești, care au preluat termenii de la strămoșii lor. Termenii de origine slavă, au pătruns dinspre Moldova, odată cu migrația slavilor dinspre Moldova. Localitatea Lunca Bradului este destul de tânără. Atestarea localității, ar putea fi dată de descoperirea unui vas de ceramică, din secolul al IX- lea, d.H.1 în satul Neagra, aparținând comunei Lunca Bradului. Însă acest obiect singular, nu poate fi considerat argument ferm al localizării comunei din epoca
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
nu apare decât întâmplător în conscripții, până spre jumătatea secolului al XIX- lea, deși a luat ființă cu mult înainte. Comuna Lunca Bradului este atestată documentar în mai multe lucrări, la intervale diferite de timp. Una dintre cele mai vechi atestări documentare ale vremii, este cea din anul 1839, când austriacul Igna Lenk von Treunfeld o menționează în Lexikon-ul său, sub numele de Palota „unul din micile sate de munte situat in zona principală a râului Mureș”.3 Localitatea mai este
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
vremii, este cea din anul 1839, când austriacul Igna Lenk von Treunfeld o menționează în Lexikon-ul său, sub numele de Palota „unul din micile sate de munte situat in zona principală a râului Mureș”.3 Localitatea mai este menționată prin atestare documentară, de către istoricul Coriolan Suciu în anul 1854,4 cu denumirea în românește Poluța respectiv Poleți Ilva. De asemenea localitatea, mai este menționată și pe o hartă de campanie a revoluției de la 1848, iar în statistici apare pentru prima dată
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
respectiv Poleți Ilva. De asemenea localitatea, mai este menționată și pe o hartă de campanie a revoluției de la 1848, iar în statistici apare pentru prima dată în anul 1869.5 Deși s-au făcut mai multe precizări scrise despre prima atestare documentară a localității Lunca Bradului, cea mai veche dovadă despre existența comunei, se află în pisania dăltuită în lemn de stejar, sculptată de un meșter pe intrarea în vechea Biserică Ortodoxă. Pe această placă este încrestat în litere chirilice următorul
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
resturi de ceramică verde din epoca bronzului, deci de mai bine de 2000 de ani, iar în punctul Valea Pietrii, tot pe Vlăscuța, s-au găsit cărămizi și cranii de oameni, acesta constituind o veche vatră a satului Stolnici. Prima atestare documentară pentru satul Stolnici datează din anul 1557, din data de 20 noiembrie, când Pastrascu Voievod (Pastrascu cel bun) întărește prin danie pe Ion Clucer din Stolnici cu o moșie în Izvorani, după care au urmat alte danii întărite de
Comuna Stolnici, Argeș () [Corola-website/Science/300644_a_301973]
-
46% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. 0,3% din populație sunt penticostali, și tot 0.3%, adventiști de ziua a șaptea. Săpături coordonate de Viorel Căpitanul au descoperit aici silexuri cioplite și resturi arheologice din perioada neolitică. Prima atestare oficială a localității Racila are loc la 15 octombrie 1491. Locuitorii Racilei au participat alături de Ștefan cel Mare în mai multe bătălii, cum ar fi cea de la Orbic (1469), Vaslui (1475) și Războieni (1476). De asemena, la 18 mai 1600
Comuna Gârleni, Bacău () [Corola-website/Science/300672_a_302001]
-
spune că aceștia erau hapsâni și foarte zgârciți, aceasta oglindindu-se câteodată și astăzi prin prisma pochițenilor. Cătunul Vlașca, ce astăzi nu mai are statut de sat din lipsa numărului de locuitori, reprezintă o parte integrată a comunei Cașin. De la atestarea documentară din 1864 și până la 1908 când aceasta s-a alipit la comuna Cașin, Vlașca a avut statut de sat. Numele vine de la boierul Vlasin Crețescu, care a a primit danie acest pământ, de la domnitorul Ștefan al II-lea al
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
dintr-un “Act de cumpărare al moșiei Măstănești”, mai exact a unei părți a acesteia, folosindu-se pentru delimitare denumiri ce se găsesc și astăzi în această comună. Hotarele moșiei se intindeau pe teritoriul comunei, inclusiv al vetrei satului. Prima atestare documentară a numelui de Chiojdeanca dateaza din 17 martie 1607 (DIR, sec. XVII, vol I, p.510 - dar documentul pare incert), așezarea dezvoltându-se în jurul locului de popas pe străvechiul drum ce venea din Transilvania, prin Pasul Buzău, și se
Comuna Chiojdeanca, Prahova () [Corola-website/Science/300763_a_302092]
-
și adversar al bălenilor, construcția la biserică este probabil oprită, iar Hrizea vistiernicul ia drumul pribegiei. Lucrările sunt reluate în anul 1675, când domnitorul Gheorghe Duca detensionează relațiile dintre familia Cantacuzino și familia Băleanu, arbitrând înțelept conflictele. Drept dovadă este atestarea din nou ca mare vistiernic a lui Hrizea Caridi. De altfel, în această perioadă, mai precis pe 25 septembrie 1676, biserica este gata, așa cu o arată pisania originală ce încă se păstrează deasupra intrării. Documentele ulterioare nu mai atestă
Biserica Vintilă Vodă din Popești-Leordeni () [Corola-website/Science/300765_a_302094]
-
rând în Pliocen (ultima zonă colmatată fiind cea a Bazinului Dacic). Un timp Bazinul Caspic a mai comunicat cu cel Euxinic. Lucrurile găsite în peștera Huto dovedesc că omul trăiește în aceste regiuni de aproximativ 75 mii de ani. Primele atestări documentare a Mării Caspice vin de la Herodot. Conform străvechilor anale armenești și iraniene, rușii navigau pe Marea Caspică încă din sec. IX - X p. Chr. Cercetările Mării Caspice încep în anii 1714 - 1715 sub porunca lui Petru cel Mare când
Marea Caspică () [Corola-website/Science/300759_a_302088]
-
4,17% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,79%). Pentru 4,17% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Primele urme de locuire datează din epoca bronzului. Însă prima atestare documentară este din anul 1538, de la Radu Paisie, „[...] care întărește slugilor Stănilă, Șteful, Neagoe, Badea, Stanislav și Stan stăpânirea moșiei Zărneasca”. În timpurile ce au urmat, datorită persecuțiilor, o parte din locuitorii Transilvaniei a trecut Carpații și s-au așezat
Comuna Brăești, Buzău () [Corola-website/Science/300798_a_302127]
-
Bisoca este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Buzău, Muntenia, România. Prima atestare documentară a localității care apare sub numele Bisovca datează din 5 februarie 1522, când domnitorul Țării Românești Radu de la Afumați a dat în stăpânire printr-un hrisov o suprafață importantă lui Neagu: Mai târziu, în intervalul 1 septembrie 1551-2 iunie
Bisoca, Buzău () [Corola-website/Science/300794_a_302123]