46,969 matches
-
icre mate“ și bea „șampanie cu sorb lung“. Apoi dansează (în fiecare poezie!) fox, boston și „tango pe câmpuri/ Cu o negresă“. Undeva apare un „vamp dospit“. O bancă „stopează“. Deseori percepe timpul: „În preajmă trece o oră“ (Firav). Dă comenzi: „Să aud vioara prețios sunată“ (Țărm). Pasul iubitei e muzical: „Ți-e pasul tău cu timbru scăzut“ (Clară). Iubiții se despart „cu ochi de pomină“. Rochia „e o victimă purtată“. De cele mai multe ori se fac inventare de obiecte: „O pânză
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
în cuvinte, fonemele: a, o, u, e, i, p, b, t, d, m, r; - substituie fonemele: f (p), v (b), s (î), z(î), n(î); - omite c, g, h, ț, ș, j; Examinarea deprinderilor de labiolectură: înțelege și execută comenzi verbale simple;indică obiecte , imagini, numite verbal; receptează și reproduce foneme; receptează , înțelege și reproduce cuvinte simple monosilabice și bisilabice; receptează și înțelege la nivel suficient propoziții simple, comenzi simple. Comunicarea verbală - nivelul de dezvoltare a limbajului verbal: coarticulează corect
Parteneriatul ?coal?-familie ?n recuperarea ?i educarea copilului deficient de auz by Dorina Chira,Alina Boca () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84356_a_85681]
-
h, ț, ș, j; Examinarea deprinderilor de labiolectură: înțelege și execută comenzi verbale simple;indică obiecte , imagini, numite verbal; receptează și reproduce foneme; receptează , înțelege și reproduce cuvinte simple monosilabice și bisilabice; receptează și înțelege la nivel suficient propoziții simple, comenzi simple. Comunicarea verbală - nivelul de dezvoltare a limbajului verbal: coarticulează corect două foneme; coarticulează incorect trei foneme; coarticulația consonantică este deficitară; pronunță corect cuvinte monosilabice; pronunță corect cuvinte bisilabice; nu folosește forma de plural a substantivelor; comunicarea spontană se realizează
Parteneriatul ?coal?-familie ?n recuperarea ?i educarea copilului deficient de auz by Dorina Chira,Alina Boca () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84356_a_85681]
-
Topica nu este întotdeauna corectă și nu utilizează pronumele personal. Chiar și atunci când se referă la persoana lui utilizează numele. („Cristi face bine”. „Cristi merge cu mașina roșie”). Etapa a 5-a urmărit dezvoltarea capacității de înțelegere auditivă. Prin utilizarea comenzilor și întrebărilor gradual ca și dificultate, utilizarea imaginilor ajutătoare, precum și recurgerea la modalitate vizual-auditivă de percepere a cuvintelor/ propozițiilor la începutul acestei etape de intervenție am obținut un progres semnificativ la nivelul percepției auditive, copilul reușind la sfârșitul etapei să
Parteneriatul ?coal?-familie ?n recuperarea ?i educarea copilului deficient de auz by Dorina Chira,Alina Boca () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84356_a_85681]
-
întrebărilor gradual ca și dificultate, utilizarea imaginilor ajutătoare, precum și recurgerea la modalitate vizual-auditivă de percepere a cuvintelor/ propozițiilor la începutul acestei etape de intervenție am obținut un progres semnificativ la nivelul percepției auditive, copilul reușind la sfârșitul etapei să înțeleagă comenzi, întrebări mai complexe, să înțeleagă propoziții dezvoltate alcătuite din cuvinte simple. La începutul acestei etape am utilizat multe onomatopee și cuvinte simple : „papă” (mănâncă), „nani” (doarme), „adă” (dă-mi, adu-mi). Propozițiile sunt formate dintr-o combinație de cuvinte și
Parteneriatul ?coal?-familie ?n recuperarea ?i educarea copilului deficient de auz by Dorina Chira,Alina Boca () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84356_a_85681]
-
dormitor se stinse, iar ei rămaseră fiecare pe partea lui de pat. În cele din urmă se auzi mama: ― Noapte bună. Și tata: ― Ne vedem dimineață. Clipele care au dus la apariția mea se așezau la locul lor ca la comandă. Motiv pentru care, Îmi Închipui, mă gândesc atât de mult la ele. În duminica următoare mama s-a dus cu Desdemona și cu fratele meu la biserică. Tata nu se ducea niciodată cu ei; devenise apostat de la vârsta de opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
două rânduri: chestii cam prea exagerate. Sunt pe deplin conștient de asta. Dar am nevoie de ele. Mă fac să mă simt mai bine. După toate prin câte-am trecut, e normal să compensez prin ceva. În costumul meu la comandă, În cămașa cadrilată, mi-am fumat trabucul de lux până când văpaia din vene s-a stins. Un lucru pe care trebuie să-l Înțelegeți: nu sunt nici pe departe androgin. Când ai sindromul deficitului de 5-alfa-reductază, biosinteza și acțiunea periferică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pare să mă placă, bat În retragere. În Berlin sunt o grămadă de nopți În care ies În oraș și, Încurajat de un pahar de Rioja nobil, uit de jena mea fizică și Îmi Îngădui să sper. Costumul făcut la comandă dispare. La fel și cămașa Thomas Pink. Persoana cu care sunt e invariabil impresionată de condiția mea fizică. (Sub armura costumului mei la două rânduri e altă armură, de mușchi lucrați la sala de forță.) Dar protecția ultimă, boxerii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tatăl meu privea zilnic schimbările de pe Strada Pingree. Familia de albi care locuia pe cealaltă parte a străzii, cândva clienți fideli, se mutaseră. Acum casa Îi aparținea unui bărbat de culoare pe nume Morrison. Venea la bufet ca să cumpere țigări. Comanda cafea, cerea să i se umple iar cana de un milion de ori și fuma. Nu comanda niciodată de mâncare. Nu părea să aibă slujbă. Câteodată se mutau și alți oameni În casa lui o tânără, poate fiica lui Morrison
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o plimbare cu mașina. Mergeam pe Belle Isle ca să ne uităm după căprioare și apoi ne opream să luăm prânzul În restaurantul familiei. La bufet ne așezam Într-un separeu, iar Milton ne servea, prefăcându-se că eram clienți. Lua comanda lui Lefty și apoi făcea cu ochiul. ― Și soția dumneavoastră ce dorește? ― Nu sunt soția! ― Nu sunteți? Comandam, ca de obicei, un cheeseburger, milkshake și tort de lămâie cu bezea la desert. Deschizând casa de marcat, Milton Îmi dădea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care am fost Înzestrată când eram bebeluș n-a făcut decât să sporească o dată cu vârsta. Nu-i de mirare că și Clementine Stark voise să exerseze sărutul cu mine. Toată lumea voia asta. Chelnerițele mai bătrâne se aplecau ca să-mi ia comanda. Băieți roșii la față apăreau lângă banca mea, bâlbâindu-se: ― Țț-ți-a căzut guma. Chiar și Tessie, furioasă pe ceva, privea spre mine În jos - spre ochii mei de Cleopatra - și uita de ce se Înfuriase. Nu se simțea o tensiune, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
așa? ― Nu. ― Păi, te-ai lăsat de studiile de inginerie. Și acum ce faci? Eu și mama ta nu prea Înțelegem care-i viața ta acolo, În Marquette. ― Lucrez Într-un bar. ― Lucrezi Într-un bar? Și ce faci? ― Pregătesc comenzile la minut. Milton făcu o pauză. ― Și ce preferi? Să Întorci carnea pe grătar sau să conduci Într-o bună zi Hercules Hot Dogs? Oricum, tu i-ai inventat. Capitolul Unsprezece nu spuse da. Însă nu spuse nici nu. Cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vreodată, aș fi consultat de Autorul jocului în care trăim cu toții și aș putea să sugerez o singură 253 îmbunătățire a lui, asta aș îndrăzni să cer: "Doamne, dă-ne, măcar de câteva ori în viață, puterea de a folosi comanda Savel", de a da timpul înapoi, de a șterge remușcarea, suferința, răul provocat altora, de a repara ireparabilul. De fapt, toți până la unul pierdem jocul în care sîntem angrenați din cauza acestei mici erori tehnice care va fi, probabil, corectată în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
îmi vine tot mai des să recitesc cărți mari, profunde și simple. Hai să le spun clasice. De teamă să n-o iau de tot razna, am început să-mi pun comprese: sigur că Pynchon nu-i de citit la comandă și nici de înghițit cu polonicul, sigur că sastiseala de literatură îmbătată de sine bântuie și pe la case mai mari, sigur că o să-mi treacă și că, după câteva porții de Dickens, o să tânjesc iar după Joyce. Dar până una
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
în filmulețe educative despre viteza excesivă realizate de Direcția generală a miliției și pasionat de numismatică. Ba l-a mai construit și pe Ionică, roboțelul din lemn. Bine, nu cu totul și cu totul din lemn... Ionică are relee de comandă, o antenă parabolică și un dictafon ascuns, cu ajutorul căruia dă interviuri pentru revista „Creația tehnică“, în care povestește că vrea să devină inginer electronist. „- Nu mie, ci oamenilor le sunt utile aceste taine“ recunoaște o voce de copil din camera
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
șopti el, imitând din nou vocea unui copil. Criminalilor ar trebui să li se plătească drepturi de autor pentru munca grea pe care o fac. — Sau poate ar trebui să omorâm spectatorii... sau mahării care dețin posturile TV și care comandă porcăriile astea. — Așa, fetițo. Omoară-i pe toți. Nu dă nimeni doi bani pe artă, nu le pasă decât de crime și procese de scandal. Ce dracu’ caut eu aici? Nu asta vreau să fac cu viața mea. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
trăgând-o pe Kitty de umăr. Dar mâna lui Dick era deja acolo. — Stați, sunteți În regulă, puteți intra. Hotelul era plin, iar fetele se chinuiră să găsească două locuri libere chiar lângă bar. La un minut după ce-și comandă de băut, pe scaunul aflat alături de Kitty ateriză un tânăr drăguț, cu o claie de păr negru, creț. — Hei, ce gen ești, căutătoare pe Google sau filosoafă? Întrebă el din senin. Avea aproape patruzeci de ani, dar părea un puștan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
făcând o investigație oarecum profesională, observase la Carla o grație fermecătoare În a-și etala formele măiastru construite a unor proeminente părți al corpului,lucru de care fata avea cunoștință și de aceea, se Îmbrăca numai cu costume croite de comandă la una din numeroasele Case de Modă din centrul capitalei, dorind să fie admirată. Uneori, Tony Pavone, visa cu ochii deschiși, contemplând cu plăcere, eleganța desăvârșită a trupului. Nu putea afirma cu certitudine dacă era Îndrăgostit, totuși...! Cu puțină vreme
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se prezentă În fața lui Tony Pavone făcându-i o plecăciune. „Vă stau la dispoziție...” Polipeanu interveni. „Sunt de părere să bem câte un păhărel...tot de Coniac franțuzesc...” „Iar domnișoara...?” „Un pahar de lichior ar fi bine venit”. Patronul aduse comandă În același timp cu o altă originală sticlă de Coniac, pe care o așeză cu oarecare pedanterie În mijlocul mesei. Justifică gestul, zâmbind. „Dacă nu se bea, o plătesc eu...!” Tony Pavone privi chiorâși la patron, dar În fața faptului consumat nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
m Îndopat cu brânză și măsline...” „Atunci, o saramură de pește...?” „Cu mămăliguță...?” „Mai Încape Îndoială?” Patronul-ospătar, fusese bine inspirat: saramura de pește o devorară cu sălbăticie, iar În momentul când Își facu apariția cele două platouri pline vârf cu comanda anterioară, Atena făcu ochii mari. „Cu o asemenea cantitate de mâncare, putem sătura o Întreagă stradă. Cu siguranță, bani risipiți!” Ghicindu-i gândul, Tony Pavone Îi șopti: „Puțină răbdare, În curând nu va rămâne nimic prin farfurii...!” Întradevăr, cu un
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cunoștință, le amenajă o masă puțin mai lateral dar În apropierea orchestrei, În așa fel ca să aibă și ringul de dans sub opservație. Frecându-și palmele la gândul unui bacșiși consistent,ospătarul cu o iuțeală de neânchipuit le aduse prima comandă, turnă În pahare câte puțin coniac franțuzesc după care se retrase aproape neobservat. Tony Pavone ridică paharul, toastând. „Atena, din toată inima Îți adresez un fericit „La Mulți Ani”. Fie ca anul ce urmează să-ți aducă Împlinirea tuturor dorințelor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
domn’inginer, prefer un pahar cu vin, băuturile spirtoase Îmi provoacă amețeli”. „Ai dreptate...În general nici eu nu sunt adeptul acestui gen de băuturi, cari ne scurtează zilele...! Totuți astăzi fac abstracție, simpt nevoia unei rapide deconectări...!” Ospătarul aduse comanda, iar portarul Își luă sticla cu vin plecând să aibă În pază intrarea localului, nu Înainte de-ai spune să aibă o după amiază plăcută, cu promisiunea revederii printre picăturile de timp. Tony Pavone sorbi coniacul din două Înghițituri, mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
el repetir, În timp ce tartorul Îl politiza de felul cum va trebui să decurgă activitatea lui În zilele următoare.Paharele golindu-se prea repede,ospătarul fu nevoit să pândească momentul când urma să primească poruncă de-a repeta de fiecare dată comanda. Însfârșit, Șeful Șantierului ceru nota de plată.Suficient de bine dispus, acesta făcu ochii mari, agitându-se. „Prietene, nu văd eu bine ori ai Încurcat borcanele.Șase sute lei pentru câteva păhărele de băutură? Imposibil, domnule.Pentru banii ăștia, eu muncesc
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
extenuante, discuții interminabile cu unii beneficiari dispuși să contracteze unele lucrări se termina În cele din urmă la o cârciumă neapărat centrală, unde continua discuția golind paharele, ca În ziua următoare să uite promisiunile făcute motivând activitatea Întreprinderii, nu are comenzi În execuție și nici suficiente fonduri alocate dar, era rugat să mai treacă pe acolo...! Abea acum avea să Înțeleagă pe deplin faptul: a fi angajatul acestei Cooperative nu era treabă ușoară. Dacă reușeai totuși să capeți ceva de lucru
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
iar În restaurante erau introduse tot felul de mortăciuni, culminînd cu produse de zahana umane furate de la morgă, punând În pericol viața consumatorilor, ceru să vadă cum se prezintă puiul de găină care urma să fie sacrificat, pentru a decide comanda ori a renunța. Afișând o mutră acră, ospătarul reveni cam după o jumătate de oră cu o tavă pe care se afla așezat un Înghețat curcan de dimensiuni incredibile. Îl arătă mesenilor, zâmbind câinește. „Dacă vă place cum arată, sunt
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]