40,921 matches
-
Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. Localitatea este înfrățita cu comună "" din Elveția. La recensământul din 2002 avea o populație de 1133 locuitori. Prima mențiune despre satul Ocnița apare într-un document din anul 1315, find unul dintre satele cu cea mai veche atestare scrisă din Transilvania. În documentul de referință scrie: "capitlul din Oradea adeverește dăruirea prin testament a satelor Ocnița, Comlod și Milaș, de către Comitele Renold, fiul lui Ioan din neamul Kukenesrenold, capitlului de Albă Iulia. Donatorul își rezervă dreptul de a
Ocnița, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300886_a_302215]
-
Bajura a fost un sat de răzeși înstăriți, el nefiind închinat vreunei mănăstiri mari din Moldova așa cum se practica în vechime de domnitori, țăranii având proprietăți de pământuri, pe care uneori le pierdeau în favoarea altora, așa cum reiese din documentele studiate. Atestarea documentară a bisericii din sat este din anul 1752, ea fiind ctitoria unui anume Chiriac Negri, probabil un om mai înstărit care a pus umărul la construirea lăcașului de cult ortodox, care cu reparații anuale, va dăinui până în anul 1911
Bajura, Botoșani () [Corola-website/Science/300889_a_302218]
-
cu satul Zoreni iar la nord-vest cu Sălcuța. Clima localității Sânmihaiu de Câmpie este temperat-continentală, cu veri mai umede și relativ călduroase, iar iernile puțin uscate și relativ reci. Temperatura medie multianuală este de 9-10 ° C. Așezare rurală daco-romană. Prima atestare documentară este din anul 1329
Sânmihaiu de Câmpie, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300890_a_302219]
-
Valea Dragostei. Localitatea Telciu dispune de o mare întindere montană și deluroasa Păduri de foioase, conifere, pășuni, fânețe, floristica. Fauna este reprezentată de câteva exponate de urși, lupi, căprioare și iepuri. Date exacte despre întemeierea localității nu există, iar prima atestare documentara apare în 1245 într-un document al regelui maghiar Bela al IV-lea prin care vorbea de ținutul Vallis Rodnensis (Vallis Vallachis), care se bucură de drepturi și imunități deosebite avute din vechime. Numele localității se pare că ar
Telciu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300899_a_302228]
-
are cele mai mari înălțimi din județ prin Dealul Mare - 587 metri și Holm - 556 metri, dealurile Copălăului sunt mai scunde, cel mai înalt fiind Cerbu, cu o înălțime de 262 metri. Comuna Copăiău nu deține încă un document de atestare, însă din vestigiile așezării getice întărită de la Cotu - Copălău, descoperite pe locul satului medieval Jorovlea - astăzi dispărut, ca urmare a cercetărilor efectuate în anii 1985, 1988,1990 și 2003-2004 (figurine antropomorfe, amulete, pandantive, fragmente de amfore grecești, fragmente de ciup
Comuna Copălău, Botoșani () [Corola-website/Science/300903_a_302232]
-
Localitatea Vorniceni este așezată pe valea râului Ibăneasa, afluent de pe stânga Jijiei, în nordul Câmpiei Moldovei. Coordonatele geografice ale localității sunt: 47059’ latitudine nordică și 26039’ longitudine estică. În cadrul acestor limite geografice localitatea are o suprafață de 6292 Ha. Prima atestare documentară despre satul Vorniceni este strâns legată de existența celor cinci stejari seculari, supraviețuitori din Dumbrava Înaltă, prezenți și astăzi pe podișul dinspre satul Corlăteni Despre codrul din Dumbrava Înaltă vorbesc documentele din timpul lui Alexandru cel Bun, al lui
Comuna Vorniceni, Botoșani () [Corola-website/Science/300932_a_302261]
-
Cuciulata (maghiară:"Kucsuláta", germană: "Katscheloden") este un sat în comuna Hoghiz din județul Brașov, Transilvania, România. În prima atestare documentară (în anul 1372) Cuciulata purta numele de "Kotzalad". Denumirea este de origine maghiară, vine din antroponimul de origine turcica Kocsola "Chociola" la care s-a adăugat sufixul toponimic maghiar -d (echivalent al românescului -ești). Alte menționări: în 1589 - "Kucsalota
Cuciulata, Brașov () [Corola-website/Science/300939_a_302268]
-
între Cuciulata și Lupșa. Descoperirile arheologice indică existența unei așezari umane încă din epoca bronzului. De asemenea s-au descoperit ruinele unei cetăți dacice din Secolul I î.Hr. în locul numit "Stogul lui Coțofan", în partea de SE a satului. Prima atestare documentară în limba română a localității Cuciulata datează din 16 iulie 1372 și reprezintă un hrisov din vremea lui Vlaicu Vodă, zis Basarab al II-lea, domnul Țarii Românești. Din registrul recensământului organizat în Ardeal, la cererea episcopului greco-catolic Inocențiu
Cuciulata, Brașov () [Corola-website/Science/300939_a_302268]
-
est de municipiul Brașov. Este cunoscută în special pentru biserica fortificată impresionantă. Istoria cetății Hărmanului se leagă de prezența Ordinului Cavalerilor Teutoni în Țara Bârsei în primele decenii ale secolului al XIII-lea la Feldioara, Prejmer, Râșnov și Sânpetru. Prima atestare documentară a așezării datează însă de la 21 martie 1240, la 15 ani după alungarea Cavalerilor Teutoni din aceste teritorii. Într-un document redactat atunci, regele Béla al IV-lea spune ...am hotărât să dăruim sfântului și venerabilului convent al mănăstirii
Hărman, Brașov () [Corola-website/Science/300946_a_302275]
-
aparținând perioadei de început a feudalismului dezvoltat (secolul XIV-XV) și fazei de mijloc (secolul XVI-XVII). Punctul "Curtea veche" unde s-au descoperit fragmente ceramice din secolul XIV-XVII reprezintă vatra vechiului sat Todireni. Denumirea veche a satului era TODIREȘTI sau TODIREANI. Atestare documentară: - 4 ianuarie 1523, când Ștefăniță Voievod întărește uric urmașilor lui Tăbuci din Boian pentru un schimb de sate, printre care și a treia parte din Toderești, în zăpodie, la Jijia. Cel mai vechi document istoric scris care amintește despre
Comuna Todireni, Botoșani () [Corola-website/Science/300927_a_302256]
-
unui preot care s-a stabilit în acel loc, împreună cu mai multe familii de coloniști, venite în anul 1206, și care au întemeiat un sat, căruia i-au dat numele preotului: Felmer, ulterior numele apărând și sub forma Felmern. Prima atestare documentară: 6 septembrie 1206 într-un act de donație emis de regele Andrei al II-lea al Ungariei către Johannes Latinus (den Wallonen), având și denumirea de villa Welmer. Numele său mai apare și ca "Johannes Latinus von Oplid" (Apold
Felmer, Brașov () [Corola-website/Science/300943_a_302272]
-
Purcăreni este un sat în comuna Tărlungeni din județul Brașov, Transilvania, România. Prima atestare documentara a localității datează din 1387. Numele localității Purcareni are legătură cu faptul că locuitorii zonei erau consacrați datorită numeroaselor turme de porci și oi cu care ulterior aprovizionau cetatea Brașov. Mulți dintre voi știu că Sacelele de astăzi este
Purcăreni, Brașov () [Corola-website/Science/300958_a_302287]
-
pe DC 107D în Făgăraș pe lângă Combinatul Chimic, trecând prin cartierul ""Combinat"". Satul se află la o distanță de 5 km est de municipiul Făgăraș. În anul 2015 parohia Râușor totaliza 456 de locuitori din care enoriași ortodocși 452. Prima atestare documentară a satului Râușor datează din anul 1473 când voievodul Radu, fiul lui Vlad, donează satul boierului Stoica Nadeș. În Râușor au avut origini multe familii boierești care făceau parte din Scaunul de Judecată al Cetății Făgărașului, numiți și ""boieri
Râușor, Brașov () [Corola-website/Science/300959_a_302288]
-
boierul Alde Băcilă de Ucea. Că “villicu” (jude, primar), în anul 1722 era iobagul Iuon Cocos, iar în anul 1726 era iobagul Stan Veru. Satul Ucea de Sus situat pe malul stâng al râului Ucea, la poalele muchiei Tarata. Prima atestare documentara a satului datează din 1509 și este o sentință judecătorească a scaunului Făgăraș - 12 jurați prezidați de căpitanul suprem Paul Thomony - confiscă moșiile dintre Ucea și Corbi ale unor nobili ce se răsculaseră și voiau să dea Țară Fagarasului
Comuna Ucea, Brașov () [Corola-website/Science/300975_a_302304]
-
voiau să dea Țară Fagarasului domnului muntean Mihnea Vodă Cel Rău. Numele satului provine de la Valea Ucea Mare. Satul Corbi așezat pe valea cu același nume, micuța așezare a făcut parte în secolele XV-XVI din boieronatul Ucei. Încă de la prima atestare documentara în anul 1509, sătul este pomenit că fosta stăpânire a lui Bârsan de Ucea și a Anei Ziin din același sat, care le-au pierdut datorită participării la acțiunile boierilor făgărășeni din anul precedent, legate de readucerea țării sub
Comuna Ucea, Brașov () [Corola-website/Science/300975_a_302304]
-
albia căruia se găsesc pietre vineții, sau ar avea origine slavă, desemnând un teren mlăștinos. Unii localnici sunt ferm convinși că numele satului l-a dat însă împărăteasa Maria Terezia, lucru care nu poate fi susținut, cunoscându-se vechimea primei atestări documentare. Fiind zonă de graniță, administrația imperială a decis ca locul să fie dens populat. Veneția de Jos a fost atestată documentar încă din anul 1235. În anul 1733 episcopul greco-catolic Inocențiu Micu-Klein a dispus organizarea unui recensământ (unei conscripțiuni
Veneția de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/300981_a_302310]
-
aparținând comunei, deși nu implicit localității, sunt printre cele mai vechi toponime rurale din județul Brăila, menționate în documente. Astfel „Șchiaul” este atestat într-un hrisov a lui Radu cel Mare din 1505, la numai 27 de ani de la prima atestare documentară a județului Brăila, în hrisovul lui Ștefan cel Mare din 1481. În perioada medievală și modernă, au apărut și s-au dezvoltat exploatații agricole aparținând unor mari proprietari ca spătarul Mihail Cantacuzino sau Eforiei Spitalelor Civile. Prima localitate atestată
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
județ, lucru devenit deja un loc comun în prezent. Chiar dacă hrisovul atestă pentru prima dată un toponim legat de comuna Bordei Verde (prezența "moșiei Șcheaua", care acoperea și porțiuni din suprafața actuală a comunei), aceasta nu are nici o legătură cu atestarea vreunei localități componente. În secolul XIX a existat un sat cu denumirea „Șchiaua” dar acesta era actualul sat Căldărușa din comuna Urleasca. Satul „Șcheaua-Nouă”, fostul nume al actualului Constantin Gabrielescu avea să fie întemeiat la cumpăna dintre secolele al XIX
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
vechi familii boierești muntene, boierii Budișteanu. Pe la mijlocul secolului al XIX - lea este întemeiat și satul care dă numele comunei, Bordei Verde. Momentul exact al înființării localității nu este cunoscut cu exactitate, dar cel mai probabil este vorba de anul 1855. Atestarea oficială a satului este legată de apariția în zona teritoriului comunei a unei noi moșii a Eforiei Spitalelor Civile, care era situată în prelungirea moșiei Filiu. Primul arendaș al noii moșii este Ioan Avram (variante Ioana Avram, Ióna Avram), care
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
pe care vara creștea iarba, săpat în movila Bordei-Verde, aflată la ieșirea de sud a actualului sat, pe drumul spre Târlele Filiu, în apropiere de intersecția acestuia cu DJ-211. Originea toponimului este confirmată de studii recente care arată că prima atestare documentară a numelui de Bordei Verde datează cel puțin din anul 1861, fiind folosit în mod continuu din acel moment. Cârciuma reprezenta un punct important de reper în stepa Brăilei, fiind înscrisă expres pe harta din 1835 a Statului Major
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
Tătaru este un sat în comuna Dudești din județul Brăila, Muntenia, România. Prima atestare documentară a satului Tătaru datează din anul 1457, pe moșia boierului Roșu. Numele satului se trage de la originea tătară a paznicului, pe care boierul l-a angajat să păzească moșia. Paznicul, de origine tătară, își avea coliba pe o movilă
Tătaru, Brăila () [Corola-website/Science/300991_a_302320]
-
Celsius și precipitații de 600-800 mm Ținutul este locuit neîntrerupt din vechime; nu departe, în localitatea Negreni, s-au găsit vestigii din Epoca Bronzului. Localitatea a fost atestata documentar pentru prima oara în anul 1564, sub numele de Bwdwspataka. Alte atestări documentare au fost făcute în anii1566 (Bwdöspathak), 1567 (Beudeospatak), 1638 (Feczen alias Büdöspataka).Numele maghiar provine din cuvintele ungurești büdös (împuțit) și patak (parau), de la apele minerale sulfuroase din zonă, care emană un miros urât. Stațiunea este situată la 300
Bizușa-Băi, Sălaj () [Corola-website/Science/301775_a_303104]
-
acestei activități economice, alături de agricultură, se reflectă în formă de organizare urbanistica a localității, în formă și organizarea gospodăriilor și în calitatea fondului construit. Vechimea locuirii pe aceste meleaguri este susținută de menționarea multiseculara a așezării din acest areal. Prima atestare documentara a localității Bobota datează din anul 1213, fiind menționată sub denumirea de "villa Babud". În decursul anilor, apare în diverse documente și sub diferite denumiri: 1214 - "Villa Babud", 1262 - "Babuti", 1427 - "Bibotheleke", 1479 - "Babodtheleke", 1510 - "Bobatelek", 1750 - "Nagy Dersida
Bobota, Sălaj () [Corola-website/Science/301776_a_303105]
-
Șmig este un sat în comuna Alma din județul Sibiu, Transilvania, România. De la prima atestare, 1317, satul Șmig (germ. "Schmiegen", mag. "Somogyom") este menționat în forma "possesio Sumugun" (1317), "terra seu possesio Symyg "(1325), "Sumugy" (1352)[1], "possesio Sumugyon" (1389) "Somog" (1392), "Somogu" (1395)[2], "Somogyon" (1587-1589 - în "Adatok a dezsma fejedelemségkori adminisztráción jahóz - Date
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
Vebăr, Ștefan Vebăr, Ștefan Virca, Hanni Wiesel. [1] "Documente" privind Istoria României C. Transilvania", veacul XIV, vol. " I (1301-1320), p. 272; vol. II, p. 146, p. 365; vol. III p. 288, p. 571. Documentul din anul 1317, care reprezintă prima atestare documentară a satelor Alma și Șmig, este datat eronat în 1314, în volumul citat. [2] Csánki Dezsö, "Magyarország Történelmi földrajza a Hunyadiak Korában", vol. V, p. 893. [3] Iorgu Iordan, "Nume de locuri românești în Republica Populară Română", p. 45-46
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]