46,969 matches
-
Însă Tony Pavone refuză jenat să-i acorde o singură privire.Vorbi, În timp ce umplea din nou paharul Șefului de Șantier „Domnule inginer, mi se pare mie ori sunteți cam indispus. Nu vă faceți probleme. Am dat dispoziție să fie pregătită comanda pentru Șeful dumitale. Dar te rog, servește un pahar cu vin...” „Mulțumesc, nu pot să beau...!” În schimb Șeful Șantierului se minuna de calitatea vinului golind pahar după pahar până ce ajunse la a patra sticlă. Onorabila gazdă, nu credea ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Îmi pare rău. Nici pentru tot aurul din lume...!!” Golind și ultimul pahar din a patra sticlă,Șeful Șantierului Înțelese cruda realitate: Directoarea Tatiana nu avea intenția să pună la dispoziție Încă una, de aceea se resemnă, mulțumind totuși, plati comanda, grăbindu-se să Încarce vinul În mașina cu care venise. De ce ți-e teamă, niciodată nu scapi. De când pășise pragul acestui birou Îi era frică, de scuzele care urma să le ceară ori să deruleze o banală explicație. Dar, În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nouă seara. După nouă ore de incredibilă băutură mai puțin deciziile luate pentru care de fapt se Întâlniseră, Tony Pavone constată cu surprindere, ce-i doi amici, nici gând nu aveau să se ridice de la masă,desigur așteptând o altă comandă să se Îmbete de-a binelea. Dovada o constituia faptul: Paulică o dase uitării pe Atena, În prezent Îmbrățișându-se și sărutându-l pe Gică Popescu. Tony Pavone chemă ospătarul, apostrofându-l. „Te-am rugat să-mi prezinți nota de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
exotice și de unde banii alergau către el adunați cu lopata...! Având atâta avere, ce credeți, acest slăbănog individ, mânca cu șapte burți...? Nici vorbă. În timpul mesei de prânz, i se aducea lui și celor doi copii ai lui, colaboratori, o comandă compusă din două felii de pâine spongioase, o felie extrem de subțire de salam ori șuncă, o frunză de salată și o sută grame apă potabilă. Mai mult: Într-una din zile În timpul gustării la ora dimineții, acest miliardar, avu curiozitatea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pentru al reține o zi și o noapte Însă, numai atât. Sub nici o formă procurorul n’a vrut să asculte de ordinul meu să-i prelungeasă mandatul de arestare...Poți crede una ca asta...? Am insistat, promițând confecționarea probelor la comandă dar, degeaba...!!” „Nu-i timpul trecut...!” - agită spiritele mafiotul Mingoti. Până ce vă hotărâți voi cum să-l prindeți În ghiare, voi confecționa o altă variantă și cine știe, poate vi-l aduc plocon...!” „Cum vei proceda...?” - se interesă Lct.Col
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cantități Împortante de tablă zincată din gestiunea ta, un oarecare Tony Pavone...!?” „Să fiu sincer, la gestiunea mea veneau zilnic nenumărați delegați care ridicau tablă zincată și alte materiale...! Evident, nu puteam reține numele tuturor: eram prea ocupat cu distribuirea comenzilor. Poate dacă mi-l descrieți...” „Bine, să Încercăm să-ți forțăm memoria...! Îndividul ori de câte ori ridica tablă zincată din gestiunea ta, oferea ție și celor din serviciul tău țigări americane În timp ce Încărcătorilor de materiale le oferea bani Încât ori câtă aglomerație
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se umplu - și această Încăpere se dovedi prea mică - un alt Liber ce se afla Înăuntru, socotind necesar să se distreze,se cocoță pe un fel de bancă ce se afla la marginea intrării, strigând. „Atenție la mine...! Când dau comanda, Începeți să vă Îmbrăcați. Pentru treaba asta uite, aveți la dispoziție, două minute. Atențiune, echipareaaa...!” Liberii se distrau râzând cu hohote, iar la câteva secunde apărură și câțiva gardieni În uniformă ce văzând spectacolul Își dădeau coate amuzându-se copios
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Aveți ordin de percheziție...?” „Nu, deocamdată nu avem...!” Față În față cu invadatorii, Tony Pavone cum putea să reacționeze...? Aceștia puteau oricum intra În apartament forțat, În caz de rezistență din partea locatarului spărgând ușa, iar procuratura le putea fabrica la comandă ori câte ordine de violare a domiciliului doreau agresorii, colaborarea fiind dirijată, amândouă instituțiile sfidând legea care de fapt nici nu exista. Reuși să articuleze. „Cărui fapt am onoarea de-a mă vizita...? Ori bunului meu amic,Lct.Col.Tudose
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
oftezi, În timp ce unele prăvălii preparau alimentele În prezența consumatorului de o așa manieră Încât, dacă nu aveai bani să comanzi preparatul dorit, Înghițeai În sec și plecai mai departe. Privind În stânga și dreapta la vitrinele unde mâncarea se prepara la comandă cu clienții așteptând impasivi, Atena scoase o exclamație de nedumerire. „Privește, dragul meu...! Nu văd eu bine ori, e o iluzie optică...?” Presupușii bucătari ce preparau alimentele În fața omului flămând, unii cu părul crescut destul de lung și uneori În deosebită
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
amanți se încolăceau, se pătrundeau, se mușcau. îi vedeam limpede în imaginație, ascultând 40 gemetele ample ale femeii, mereu reluate, la un din ce în ce mai înalt prag al plăcerii si exasperării, și mormăitul jos al celui care poseda. Vorbe răstite, rugăminți și comenzi se întretăiau cu lovituri înfundate. Aproape că vedeam scena: se întîmpla într-o lumină roșiatică, într-un pat cu cearșaful boțit tot și împins, în semicerc, spre tăblie. Femeia, al cărei păr brun-transparent îi ajunge până la mușchii reliefați ai mijlocului
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cu toți ciorapii murdari pe care i-au putut aduna. Turnau apoi un firicel de apă dintr-un pahar în altul, șoptind persuasiv și dulce la urechea câte unui adormit: "Pișșșe-te că pleacă trenul... pișșșș, pișșșș..." Mult mai eficientă era comanda: "Saltă capul, să-ți iau perna!", la care aproape toți reacționau automat, așa că Lulu își făcuse un 48 morman de perne în pat. Pufneau în râs pe înfundate când îl mângâiau pe câte unul, soptindu-i la ureche vorbe porcoase
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
nevastă se cuvenea să fie fată mare sau nu. Mintea lor supura, avea acnee ca și pielea de pe frunte și de pe obraji. Buzele crăpate de o fierbințeală obscenă și ochii tulburați, ca de vite, aveau sub țeastă corespondentul unor 117 comenzi imperioase, unor curente de voință cărora nu puteai să nu te supui, dar pe care nu le înțelegeai, nu le deslușeai nici originea și nici scopul. Cât despre obiectul lor, femeia generică, infinită, fără însușiri, ea nu era decât o
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
sigur ce să creadă. Se ridică în picioare, stors de puteri, și se îndreptă spre ușă. — V-ați uitat pălăria, domnule doctor, îi spuse Wilt, întinzându-i obiectul pomenit. Iertați-mă că vă întreb, dar pălăriile vi le faceți la comandă? — Ei bine? întrebă inspectorul când dr. Pittman ieși din birou. Care-i verdictul? — Verdictul? Omul ăla poate fi închis pentru tot restul vieții. — Vreți să spuneți că e un criminal maniac? — Vreau să spun că, indiferent cum a ucis-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să-l lăsăm izolat, așa cum se află - și să-l lăsăm să-și dea seama de asta. - Să-și dea seama de ce? - Ne vom consulta cu departamentul de biologie. O voce nouă, calmă, hotărâtă, păstrând în ton o notă de comandă, spuse: - Eu am urmărit pe monitor acest experiment. O decizie nu se ia în felul acesta. Nu știm unde ne aflăm, și nu știm cum am ajuns aici. Scoateți-l din capsula aceea. S-ar putea să dispună de echipament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
fluxuri... Într-una din zile - se gândi el... Începu să i se contureze în minte un scop: să descopere dinamica fundamentală. Dar tocmai când începuse să se gândească la asta, interveni așteptata întrerupere. Vocea Patru vorbi pe un ton de comandă și dădu un ordin: - Duceți acest individ din camera aceasta și țineți-l departe de orice contact cu această zonă. Nu-l aduceți aici sub nici un motiv, fără consimțământul superiorilor voștri! Mutarea din incintă nu suferi decât o scurtă întârziere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
de spate și se întoarse. Gosseyn ușurat, se întoarse și el. Tocmai la timp pentru a vedea pe Patru înclinându-se în fața curtenilor dintre care unii - observă Gosseyn cu întârziere - erau în uniforme. - Draydart Duart, spuse Patru, vrei să preiei comanda? Urmă o pauză. Și, evident, toată lumea în afară de Gosseyn știa cu cine vorbise Patru. Căci, atunci când se hotărâră să se miște, unul dintre oamenii în uniformă ieși din grup și se îndreptă spre Patru și Gosseyn. Ceilalți curteni rămăseseră în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
roșcată. Partea de sus a uniformei strălucea de bucăți de metal pe care pe Pământ, Gosseyn le-ar fi luat drept decorații. Tot pe Pământ, bărbatul în uniformă ar fi avut cam patruzeci de ani. Și, din moment ce Patru îi oferise comanda, era într-adevăr un personaj cu o poziție înaltă. Gosseyn se aștepta ca ofițerul și Vocea Patru să aibă o discuție. Dar, când acesta se apropie, militarul i se adresă lui Gosseyn. Vocea sa avea o notă neașteptată de rugăminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
ar vrea să folosească metoda noastră de transport pentru a veni personal să stea de vorbă cu acești oameni. Până acum eu m-am opus ideii; dar și Crang ar vrea să facă o vizită împreună cu tine pe nava de comandă. Poate că, acum că ești în termeni de prietenie atât eu împăratul cât și cu mama lui s-ar putea aranja ceva." Gosseyn Trei îi răspunse în minte: "După câte știu eu, ar fi interesat să aibă vizitatori. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
legară picioarele cu o sfoară la glezne și la genunchi. Încheieturile și brațele îi fură încătușate la spate. Și fu întins pe sofaua care se afla lângă peretele din fața celui unde se așezaseră din nou acei indivizi. - Să stai acolo! comandă rotofeiul. Domnul Blayney trebuie să sosească. "Blayney" - spuse Gosseyn. Dar nu-l rosti cu voce tare. După ce auzi numele acela, nu mai fu nici o problemă. Avea, într-adevăr, să "stea". 15 Gosseyn spuse: - Ai ajuns departe, domnule Blayney, de când ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
științific. Un guvern autonumit ar fi putut merge. Aceasta implica programatism, ceea ce, în majoritatea situațiilor, ducea uneori la succese senzaționale. Autonumitul oarecine, ajuns într-un impas cu metoda - planul - scopul - cercetarea; care nu putea opune rezistență când un secund reclama comanda, afirmând că - ce-avea el - avea să dea rezultate. Era ceva bun în asta. Cel puțin o oarecare siguranță, că nu avea să se poticnească ceva, pentru că un singur individ nu putea să-și prostească multă vreme camarazii. De remarcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
și cuburile rămaseră la locul lor. Era un alt exemplu că autonumilul Troog studiase necesitățile umane, ajungând până și la cafea. Era vorba de acel tip de conștiinciozitate care îl asigura că nici un subaltern Troog nu avea să-i preia comanda. Probabil din același motiv fusese adus tânărul la bord. Pentru a-i ajuta să nu scape nici un detaliu. În aceste probleme mărunte și în relație cu știința, sistemul avea meritele lui. Dar altfel... Puse ceașca pe masă și se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
ceva. Gosseyn se lăsă iarăși pe spate în scaun. De data aceasta nu era relaxare - remarcă el. Confirmarea noului leader îi provocase un noian de gânduri. În momentul acesta - fu prima sa remarcă - toți Troog-ii până la subordonații cu pretenții de comandă și toți adjutanții gata să se năpustească, aveau să se gândească ce ar putea, ei fiecare în parte, să facă pentru a se simți mai bine în noua situație. Era așa de concentrat încercând să analizeze ce s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
ore. "...Așa că pot să merg să-l văd pe doctorul Kair..." Cu asta, Yona fusese de acord; și, din moment ce nici un Troog nu obiectase suficient de puternic pentru a încerca să se autonumească lider, era evident că toți ceilalți ofițeri de comandă Troog acceptaseră în mod tacit să se facă ceva. Și, bineițnțeles, aici pe Pământ, se afla Breemeg și cei trei savanți de pe nava de luptă Dzan, fiecare cu gândurile lui proprii, dar care trebuiau să aștepte. Pe când el și Crang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
aceea, și căruia nu-i trecea prin cap posibilitatea ca tatăl său să fi fost ucis tocmai pentru comportamentul pe care fiul se străduia acum să-l imite... ...Mersese la bordul navei Troog, unde găsise acea situație încordată, în legătură cu preluarea comenzii. ...Și acum, aici pe Pământ, două aspecte: pe de o parte, oamenii de afaceri, furioși, împotrivindu-se unei filozofii care le ridicase cheltuielile, lipsindu-i de mâna de lucru ieftină; pe de altă parte, indivizi ca aceștia de pe strada asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
conducere Troog, din cauza căruia nimeni nu se gândise să pună capăt războiului: așa că Trogii atacau mereu și ființele umane mereu se apărau. ...De două milioane de ani! La întoarcerea lui Yona, acesta avea să facă o afirmație, susținându-și dreptul de comandă cu condiția să pună capăt războiului. Și încurcătura inexistenței va fi inversată. Avea să ia timp; dar aici și acum era începutul." După aceste gânduri liniștitoare, Gosseyn rosti cuvintele care declanșau acțiunea: - Sunt cât se poate de pregătit, Replica veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]