KorAP: Find »[drukola/base=pace & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1586 1587 1588 ...1840 >

45,986 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573

douăsprezece zile de când Katsuie aflase despre moartea lui Nobunaga. Este adevărat că Hideyoshi - care se lupta cu clanul Mori în provinciile de la apus - primise raportul cu o zi înaintea lui Katsuie. Dar, într-a patra zi a lunii, Hideyoshi făcuse pace cu Mori, în ziua a cincea plecase, într-a șaptea ajunsese la Himeji, în cea de-a noua cotise spre Amagasaki, într-a treisprezecea îl răpusese pe Mitsuhide în bătălia de la Yamazaki și, la vremea când Katsuie ajunsese la frontiera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
încercare din partea lui de a semăna zâzanie între noi - o luptă a intrigilor înainte de marea întrunire. Ei bine, n-au decât să-și vadă de șmecheriile lor. Takigawa a fost câștigat oricum de partea lui Katsuie, așa că, lăsați-i în pace. Înainte de întrunire, toți discutau despre viitorul lor și încercare să afle ce aveau alții de gând. Între timp, aveau loc obișnuitele înțelegeri și opoziții nedeclarate, răspândiri de zvonuri false, atrageri de partea unuia sau a altuia, dezbinări ale opoziției și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
unuia sau a altuia avea să fie o problemă serioasă. Liniștea totală îi învăluia pe toți, ca o scoarță groasă. — Cât despre succesiune... ei bine, da. Dar trecem printr-o situație diferită de cea care ar fi în timp de pace. Opera Seniorului Nobunaga este terminată doar pe jumătate, rămânând multe dificultăți. Chiar mai multe decât pe vremea când era printre noi. Katsuie le cerea încontinuu colegilor lui să vorbească și, de fiecare dată când deschidea gura - aproape mârâind - Takigawa dădea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
după altul, să vadă cum îl puteau ajuta. Dar Hideyoshi nu întoarse nici un moment capul. Cu spatele încă întors spre ei, le făcu semn să plece, ca și cum ar fi alungat o muscă. — Mi se întâmplă tot timpul. Lăsați-mă în pace și-am să-mi revin imediat. Slujitorii îi pregătiră repede o fiertură cu aromă dulce, pe care Hideyoshi o bău pe nerăsuflate. Apoi, se culcă din nou și păru să adoarmă, astfel că samuraii și slugile se retraseră în camera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
propunerea lui Hideyoshi. Se conveniseră măsurile pentru a-l consacra pe Samboshi ca moștenitor al lui Nobunaga. Odată cu reconcilierea lui Katsuie, toți norii amenințători din sala de conferințe se risipiră într-o clipă. Începea să se formeze o atmosferă de pace care-i unea pe toți. — Toată lumea e de acord că Seniorul Samboshi trebuie să fie considerat căpetenia clanului Oda, iar eu nu am nici o obiecție, repetă Katsuie. Văzând că propria lui opinie fusese respinsă de toți, Shibata Katsuie își retractase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
pe emisar să se așeze. — Ai un mesaj? Pesemne sunteți frânt de oboseală, după lungul drum spre casă prin canicula asta, răspunse pe un ton formal Hanshichiro. În chip ciudat, cuvintele sale sunau exact ca un salut pe timp de pace. Luând o casetă de scrisori pe care o purta agățată de umăr cu un șnur roșu, continuă: — Seniorul Hideyoshi vă trimite salutări. Și îi dădu misiva lui Katsuie. Katsuie primi bănuitor scrisoarea și nu o deschise imediat. Clipind din ochi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
în aplicare. Pe parcursul consfătuirii, sosise o scrisoare de la Kazumasu, recomandându-i lui Katsuie că strategia cea mai bună era să aștepte până primăvara și să realizeze marea întreprindere printr-o singură campanie. Până atunci, spunea Kazumasu, Katsuie trebuia să facă pace cu Hideyoshi. Katsuie îi urmase sfatul și hotărâse că era cel mai sigur mod de a face față situației. — Dacă mai aveți și altceva ce-ați dori să-i spuneți Seniorului Inuchiyo, trimit încă un mesager, repetă Gozaemon, observând expresia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
dori să-i spuneți Seniorului Inuchiyo, trimit încă un mesager, repetă Gozaemon, observând expresia preocupată a lui Katsuie. Katsuie le mărturisi celor doi îndoielile lui: — La consfătuire, am stabilit să trimit doi vasali de încredere, împreună cu Inuchiyo, pentru a negocia pacea cu Hideyoshi, dar acum nu mai știu ce să zic. Ce vreți să spuneți, stăpâne? întrebă unul dintre vasali. Nu știu ce să zic de Inuchiyo. — Vă îngrijorează calitățile lui de mesager? — Îi cunosc bine calitățile. Dar, pe vremea când Hideyoshi era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
o relație mai profundă și mă pregăteam să-ți cer să-mi faci o favoare. — Dacă aveți de gând să vă luptați cu Hideyoshi, răspunse Inuchiyo, eu nu voi ridica sabia împotriva lui, dar, dacă doriți să purtați tratative de pace, aș dori să-mi asum rolul de a mă afla în avangardă. Sau este vorba de altceva? Inuchiyo nimerise drept la țintă. Fără a mai spune nimic, zâmbi, ridicând ceașca. Cum ajunsese planul până la urechile lui? În ochii lui Katsuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
doctorii și se făcu tot posibilul pentru a se încălzi camera în care aveau să se desfășoare tratativele. Odată ce cei patru oameni se așezară, Inuchiyo deschise discuția: — Cred că ați primit o scrisoare de la Seniorul Nobutaka, care recomandă, de asemenea, pacea cu Seniorul Katsuie. Hideyoshi încuviință din cap, părând dornic să asculte. Inuchiyo îi aminti de datoria lor comună ca vasali ai lui Nobunaga, după care recunoscu deschis că Hideyoshi era cel care se achitase, cu adevărat, până la capăt, de acea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Înțelegând motivul reticenței lor, Inuchiyo mai făcu încă un pas: — Dar, Senior Hideyoshi, dacă ai vreo nemulțumire pe care ai dori să ți-o exprimi în legătură cu Seniorul Katsuie, aș vrea să o spui deschis. Mă tem că aceste acorduri de pace nu vor fi de durată, dacă ascunzi ceva. Nu voi precupeți nici un efort pentru a rezolva orice problemă, oricare ar fi. — Nu este necesar, răspunse Hideyoshi, râzând. Sunt eu oare genul de om care să țină ceva închis în el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
o lungă scrisoare, explicând, în amănunt, totul. — Da, scrisoarea ne-a fost arătată înainte de a pleca din Kitanosho. Seniorul Katsuie a considerat că tot ceea scriseseși era rezonabil și toate acestea nu trebuiau pomenite din nou în timpul acestor tratative de pace. — Înțeleg că Seniorul Nobutaka a sugerat să ținem tratativele de pace după citirea scrisorii mele. Inuchiyo, am fost deosebit de atent să nu-l supăr pe Seniorul Katsuie înainte de venirea ta aici. — Ei, știi, unui om de stat mai vârstnic trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
fost arătată înainte de a pleca din Kitanosho. Seniorul Katsuie a considerat că tot ceea scriseseși era rezonabil și toate acestea nu trebuiau pomenite din nou în timpul acestor tratative de pace. — Înțeleg că Seniorul Nobutaka a sugerat să ținem tratativele de pace după citirea scrisorii mele. Inuchiyo, am fost deosebit de atent să nu-l supăr pe Seniorul Katsuie înainte de venirea ta aici. — Ei, știi, unui om de stat mai vârstnic trebuie să i se acorde respect în orice situație. Dar știu că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
pe cap, dar azi ne întoarcem acasă, spuse Kanamori. Hideyoshi dădu din cap: — Așa? Atunci, vă rog ca, la înapoiere, să-i transmiteți salutările mele Seniorului Katsuie. Nu mă îndoiesc că Seniorul Katsuie va fi încântat de rezultatul tratativelor de pace. — Mie mi-a crescut inima numai datorită sosirii voastre aici ca mesageri. Acum, toți acei oameni care ar dori să ne asmuțească unii asupra celorlalți voi fi dezamăgiți. Dar n-ați dori, vă rog, să luați penelul și să semnați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
ați dori, vă rog, să luați penelul și să semnați un angajament solemn, numai pentru a astupa gura acelor oameni? îl îmbie Kanamori. Asta era. Acesta era lucrul care devenise, dintr-o dată, esențial pentru emisari, în acea dimineață. Convorbirile de pace decurseseră prea lin, iar cei doi nu aveau liniște numai cu vorbele. Chiar și dacă-i raportau lui Katsuie concluziile la care se ajunsese, fără un document de un fel sau altul totul nu era decât o promisiune orală. — În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
dacă s-a mai înzdrăvenit. Inuchiyo, Kanamori și Fuwa reveniră la Kitanosho în cea de-a zecea zi a aceleiași luni și se prezentară, imediat, la Katsuie. Acesta se bucură peste măsură că planul său de a realiza simulacru de pace fusese dus la îndeplinire mai lin decât prevăzuse el. Nu peste mult, Katsuie avu o întâlnire secretă cu cei mai de încredere vasali ai săi și le spuse: Vom menține pacea până trece iarna. De cum se topesc zăpezile, îl vom

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
măsură că planul său de a realiza simulacru de pace fusese dus la îndeplinire mai lin decât prevăzuse el. Nu peste mult, Katsuie avu o întâlnire secretă cu cei mai de încredere vasali ai săi și le spuse: Vom menține pacea până trece iarna. De cum se topesc zăpezile, îl vom măcelări pe vechiul nostru dușman dintr-o singură lovitură. De îndată ce Katsuie duse la bun sfârșit prima etapă a strategiei sale, încheind pacea cu Hideyoshi, expedie un alt sol, de astă dată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
încredere vasali ai săi și le spuse: Vom menține pacea până trece iarna. De cum se topesc zăpezile, îl vom măcelări pe vechiul nostru dușman dintr-o singură lovitură. De îndată ce Katsuie duse la bun sfârșit prima etapă a strategiei sale, încheind pacea cu Hideyoshi, expedie un alt sol, de astă dată, la Tokugawa Ieyasu. Era sfârșitul Lunii a Unsprezecea. În ultima jumătate de an - începând din Luna a Șasea - Ieyasu fusese absent din miezul faptelor. După incidentul de la Templul Honno, atenția întregii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Războiul a durat zece zile și ceva. În cele din urmă, armata clanului Hojo nu putu face mai mult decât să reziste pe ultima baricadă sau - așa cum spera Ieyasu și cum a și făcut în cele din urmă - să ceară pacea. — Joshi va reveni clanului Hojo, câtă vreme cele două provincii, Kai și Shinano, vor fi acordate clanului Tokugawa. La această înțelegere ajunseră, și era întocmai așa cum intenționase Ieyasu. * * * Cu ținuta de călătorie și caii de samar acoperiți de zăpada din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Mama lui Nobutaka fu trimisă ca ostatică, iar vasalii săi superiori fură nevoiți să le trimită și pe propriile lor mame. Niwa se rugă de Hideyoshi să cruțe viața lui Nobutaka. Hideyoshi, așa cum era de așteptat, îl iertă. Acordându-le pacea pentru moment, le zâmbi vasalilor superiori ai lui Nobutaka, întrebându-i: — Seniorul Nobutaka și-a băgat mințile-n cap? Dacă da, ar fi o binecuvântare. Ostaticii fură trimiși de îndată la Azuchi. Imediat după aceea, Samboshi, care fusese ținut la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
topirea zăpezilor, Hideyoshi - care înțelesese deja intențiile inamicului - nu le-ar fi lăsat timp. Într-un cuvânt, Hideyoshi îi dejucase lui Katsuie planurile. Intuise ce avea acesta în minte încă de pe vremea când Katsuie îi trimisese mesageri pentru tratativele de pace. Katsuie n-avea de gând să stea să vadă cum acestea se întâmplă. Trimise emisari de două ori: pe primul, fostului shogun Yoshiaki, cerându-i că încurajeze un atac al clanului Mori din provinciile apusene; pe al doilea, la Tokugawa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
fără a părea gata să pornească. Dinspre poala muntelui se auzi o răbufnire zgomotoasă. Când Inuchiyo și toți ceilalți priviră într-acolo, văzură că un cal speriat din spatele formației își rupsese priponul și fugea, înnebunit, prin tabără. Pe timp de pace, n-ar fi fost o situație dificilă, dar, în acea conjunctură, confuzia se amplifică, declanșând un adevărat vacarm. Inuchiyo întoarse capul spre cei doi samurai și le dădu un semnal din ochi. — Înainte, toată lumea! le spuse vasalilor din jur și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Hideyoshi la Kyoto, în ziua a douăzeci și una din Luna a Cincea. Cel mai vârstnic general al lui Ieyasu, Ishikawa Kazumasa, îl vizită pe Hideyoshi la Castelul Takaradera. — Am venit să vă transmit felicitările Seniorului Ieyasu. Marea dumneavoastră victorie a adus pacea în țară. Cu aceste cuvinte solemne, Kazumasa îi dărui lui Hideyoshi o cutie antică prețioasă pentru ceai, numită Hatsuhana. Hideyoshi devenise un fidel al ceremoniei ceaiului și fu încântat să primească prețiosul cadou. Dar la fel de clar era că și mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
ca între ei să existe și o discordie serioasă. Gamo îl privi lung pe Shonyu, care dădu viguros din cap. — Uită-te cum stau lucrurile de la moartea Seniorului Nobunaga încoace, spuse Gamo. Majoritatea oamenilor sunt de părere că, după reinstaurarea păcii, Seniorul Hideyoshi ar fi trebuit să-i predea toată autoritatea moștenitorului fostului său stăpân. Dar, indiferent cum ai sta s-o judeci, e clar că Seniorul Samboshi e mult prea tânăr, iar succesorul trebuie să fie Seniorul Nobuo. Dacă Hideyoshi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
bună. Și nici nu avea motive de a fi neliniștit. Hideyoshi era întotdeauna plin de tact și adesea îi acorda atenție vechiului său prieten. Ba chiar îl logodise pe nepotul său, Hidetsugu, cu fiica lui Shonyu. Astfel, în timp de pace, Hideyoshi întărea, cu abilitate, relațiile dintre ei, în așteptarea unei situații de urgență, dar, în anul acela - pe măsură ce bătălia decisivă devenea tot mai inevitabilă - tindea, mai accentuat, spre Shonyu ca aliat principal. Acum, trimise, pe neașteptate, un mesager la Ogaki

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]