40,574 matches
-
al țărilor lui Dobrotici”) și în reprezentarea numismatică. Radu I a avut doi fii: pe Dan, mai mare, cu doamna Ana și pe Mircea, cu doamna Calinichia. Asupra originii acesteia din urmă există mai multe păreri între istorici. Între principalele teze, sunt de amintit următoarele: Soția lui Mircea a fost doamna Mara, al cărei chip se păstrează la schitul Brădet. Știri directe asupra ascendenței acesteia nu au parvenit, însă prin interpretarea altor documente, în care este înfățișată ca mare proprietară de
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
în localilatea natală, fiind un elev eminent. În 1912 a început cursurile Facultății de Drept la Universitatea București, urmând în paralel și cursurile Facultății de Filosofie; după aceea a obținut un doctorat în științe politice și economice la Paris cu teza: Le change Roumain. Sa depreciation depui la guerre et son retablissement. A intrat în politică după război, în Partidul Țărănesc al lui Ion Mihalache și Virgil Madgearu, care avea mai târziu să devină prin fuziune Partidul Național Țărănesc. A fost
Armand Călinescu () [Corola-website/Science/297345_a_298674]
-
că repetarea "rugăciunii inimii", departe de a fi o simplă invocație creștină, "radiază sfințenie". O parte din călugării de pe muntele Athos au privit asta ca fiind o formă de idolatrie, în Biserica Ortodoxă Rusă însăși existând teologi critici în ce privește conflictuala teză a lui Ilarion. Disputa teologică între călugări și oameni ai bisericii a decăzut repede în conflict deschis și violență, așa cum istoria ne arată că s-a întâmplat prea des în istoria creștinismului, astfel că partizanii lui Ilarion au început să
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
ca cercetător științific la Institutul de Economie Mondială din București pentru următorii 19 ani. A luat contact cu țările cu economie de piață, participând la cursuri în Statele Unite. În anul 1989 a obținut titlul științific de doctor în economie cu teza „Politici ale ratelor de schimb”. După Revoluția din 1989, a lucrat la Ministerul Afacerilor Externe, apoi ca reprezentant comercial la Ambasada României din Statele Unite ale Americii, iar din septembrie 1990 a fost numit Guvernatorul Băncii Naționale a României. A preluat funcția de guvernator
Mugur Isărescu () [Corola-website/Science/297337_a_298666]
-
la Conservatorul de Muzică "Ciprian Porumbescu" din București, pe care îl absolvă cu o dublă specializare, în Pedagogie (1966) și în Dirijorat pentru cor și orchestră (1968). Pe 24 martie 2005 își susține doctoratul, obținând calificativul "summa cum laude" pentru teza intitulată "Naiul - geneză, evoluție și semnificație", coordonată de profesorul universitar Gheorghe Oprea. Gheorghe Zamfir aduce schimbări inovatoare naiului tradițional românesc de 20 de tuburi, înlocuindu-l cu noi variante conținând succesiv 22, 25, 28 și 30 de tuburi, pentru lărgirea
Gheorghe Zamfir () [Corola-website/Science/297375_a_298704]
-
și de navigație „Porțile de Fier”. În 1970 reușește la concursul pentru obținerea unei burse de studii de doctorat, în Franța, la Universitatea "Paul Sabatier" din Toulouse. În 1971 obține masterul "Diplome d'Etudes Approfondies" și susține, în martie 1974, teza de doctorat la Institutul Mecanica Fluidelor din Toulouse, cu tema « Aerarea naturală a curgerilor cu suprafață liberă » și obține titlul de „doctor în științe”. Devine prin concurs cadru didactic la trei universități din Toulouse (Școala Superioară de Aeronautică, Școala Superioară
Petre Roman () [Corola-website/Science/297339_a_298668]
-
decembrie, în urma consultării lucrării "Einiges Philosophisches in gemeinfasslicher Form" și după „o apărare verbală făcută înaintea facultății în mod brillant a opiniunilor originale“, Sorbona îi „concese titlul de licencé ès lettres“. În continuare Titu Maiorescu își va pregăti doctoratul cu teza: „"La relation. Essai d’un nouveau fondement de la philosophie"”, până la sfârșitul lui 1861, când va părăsi Franța. În vara anului 1862 este numit supleant la Tribunalul de Ilfov, apoi procuror. Se căsătorește cu pupila sa, Clara Kremnitz. În luna noiembrie
Titu Maiorescu () [Corola-website/Science/297354_a_298683]
-
repetată la 12 aprilie la Paris, la „"Cercle des sociétés savantes"“ și reluată sub formă de comunicare, la 27 aprilie, din nou la Berlin, la Societatea de filozofie. La 28 noiembrie obține la Paris diploma de licență în drept, cu teza "Du régime dotal". În ziua de 10 decembrie el începe ciclul de conferințe despre „"Educațiunea în familie"”. Tot în decembrie se întoarce în țară și se stabilește în București. Întors în țară la sfârșitul lui 1861, Titu Maiorescu este dornic
Titu Maiorescu () [Corola-website/Science/297354_a_298683]
-
școlii, lângă intrare, a fost amplasată o placă memoriala cu următorul text: În 1930 s-a înmatriculat ca student la Facultatea de Medicină a Universității din București. A absolvit-o în 1940, obținând titlul de doctor în medicină cu o teza asupra unor probleme de structuri histologice. În perioada 1942 - 1945, Palade a servit în Corpul Medical al Armatei Române. În 1946 s-a căsătorit cu fiica industriașului Nicolae Malaxa, Irina Malaxa, cu care a avut doi copii: o fiică, Georgia
George Emil Palade () [Corola-website/Science/297374_a_298703]
-
soviete pentru a cere schimbări sociale, declarându-se adversarii puterii guvernului provizoriu. În aprilie 1917, liderul comunist al revoluționarilor și al bolșevicilor, Vladimir Ilici Ulianov, cunoscut ca Lenin, s-a întors la St. Petersburg din exilul sau din Elveția. Prin Tezele din Aprilie, a cerut declararea imediată necondiționată a păcii și redistribuirea pământurilor țărânilor. A cerut sfârșitul coaliției guvernului provizoriu și putere absolută pentru soviete. În iulie 1917, bolșevicii au încercat să comită o lovitură de stat, dar au eșuat. Conflictul
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
manifestat nemulțumirea în 1959 ca urmare a diaogului purtat de Hrușciov cu occidentul în cadrul vizitei lui Nixon la Moscova, în cadrul vizitei sale în SUA și în Franța și menținând relațiile cu India. În februarie 1960, China a atacat și condamnat tezele revizioniștilor contemporani care propovăduiau coexistența pașnică. Hrușciov, simțindu-se vizat, a intensificat dialogul cu occidentul, dar nedoriind să rupă relația cu Chină, a subminat conferință de la Paris din 1960 după ce a adus la cunoștință doborârea unui avion de spionaj american
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
Proiectele sale au fost continuate de urmașul desemnat de el la tron, Constantin Brâncoveanu. În vechea istoriografie românească, reprezentată de Dimitrie Onciul, A.D. Xenopol, Nicolae Bănescu și N. Iorga, Șerban Cantacuzino a fost considerat întemeietorul Academiei domnești de la București. Această teză a fost însă abandonată ulterior, în lumina cercetărilor istorice ale lui Victor Papacostea. Pe lângă faptul că lipsesc documentele care să o confirme, atât Șerban (noiembrie 1686), cât și Constantin stolnicul (1692) se plângeau de lipsa dascălilor greci pentru copiii lor
Șerban Cantacuzino () [Corola-website/Science/297414_a_298743]
-
marilor națiuni - pare atât de aproape. Apartenența rămâne însă o realizare mereu îndepărtată. Societatea românească este menținută, în matricea colonială, într-un stadiu în care mereu doar emerge, este pe cale de a deveni suficient de albă, capitalistă, avansată, militarizată, etc. Teza noastră - și n-o putem repeta destul - afirmă că starea de perpetuă emergență, caracterul etern tranzitiv al identității noastre colective, se ascunde deja în germenii modernității și vine la pachet cu formele de modernitate exportate prin colonialitate de la metropole către
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
analiză sistemului de educație din România, de pedagogia participativa și de artă implicată politic. Este cofondatoarea publicației Gazeta de Artă Politică și co-inițiatoare a Centrului de Teatru Educațional Replika. Lăură Sandu este traducătoare și doctoranda în studii culturale cu o teza despre reprezentările genizate în arta realist socialistă. Se implică în proiecte care contribuie la construirea unei perspective feministe locale intersecționale, în domeniile artelor și educației. Colaboratoare a publicației IDEE- Dezbateri pentru Educația Viitorului și membră a colectivului Gazetei de Artă
ÎMPREUNĂ SCRIEM POLITIC! - sesiunea a doua () [Corola-website/Science/296109_a_297438]
-
lang="ro-RO">Methuen, London</spân></spân></spân> Crane, Robert (2013) From Kamchatka to Georgia: The Blue Blouse Movement and Early Soviet Spațial Practice.</spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> Teza de doctorat, University of Pittsburgh, Pittsburgh</spân></spân></spân> Pișcător, Erwin (1966) Teatrul Politic.</spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> Editură Politică, București</spân></spân></spân> 1 Traducerea din
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
limba engleză pentru citatele din Bertold Brecht și Clăire Bishop îi aparține autorului. *Articolul face parte dintr-o serie de materiale despre istoria teatrului politic în context internațional. Articolele din cadrul acestei secțiuni fac parte din cercetarea lui David Schwartz pentru teza de doctorat „Teatrul perdanților tranziției post-socialiste. Perspective etice și politice”. </p>
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
spaniolă pentru toate citatele din articol îi aparțin autorului. Articolul este primul dintr-o serie de materiale despre istoria teatrului politic în context internațional, în special în America Latină. Articolele din cadrul acestei secțiuni fac parte din cercetarea lui David Schwartz pentru teza de doctorat „Teatrul perdanților tranziției post-socialiste. Perspective etice și politice”. </p>
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]
-
Cercetători în domeniul istoriografiei consideră că "Săptămâna roșie" nu este un studiu istoric, ci un manifest politic de reinterpretare a istoriei. Potrivit acestor critici, eseul se bazează pe surse tendențioase, din care Goma alege numai citatele care îi pot susține tezele și care aruncă asupra unei întregi populații (250.000 de evrei basarabeni) responsabilitatea câtorva grupuri de militanți comuniști, nu toți evrei. Politologii și jurnaliștii care comentează "Săptămâna roșie" apreciază că lucrarea face uz de antisemitism și se plasează în literatura
Paul Goma () [Corola-website/Science/297562_a_298891]
-
copilărie si adolescență". La 5 noiembrie este destituit de minister din postul de suplinitor, în locul lui fiind numit Eugen Lovinescu, doctor în litere la Paris și docent universitar. Ibrăileanu se înscrie la doctorat în decembrie 1911 iar în 1912 publică teza de doctorat "Opera literară a d-lui Vlahuță", în urma căreia primește titlul de doctor. În iunie Consiliul facultății propune numirea lui Ibrăileanu ca profesor la aceeași catedră; de acum înainte viața lui Ibrăileanu se va împărți între revistă și Universitate
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]
-
proza de evocare a copilăriei a lui Ionel Teodoreanu au devenit apoi locuri comune ale criticii, circulând detașate de autor, ca niște adevăruri necesare. Două eseuri originale, de răsunet ale lui Ibrăileanu sunt "Literatura și societatea", apărut ca introducere la teza de doctorat "Opera literară a d-lui Vlahuță" și, respectiv, "Creație și analiză" din volumul Studii literare. În cel dintâi, criticul aruncă o lumină nouă asupra raportului dintre artist și societate prin teoria selecției, insistând asupra corespondenței dintre idealul artistic
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]
-
amicale, cu prietenul său din liceu, poetul Ion Barbu, care studia matematica la Göttingen. Creația lui a acoperit exact patru decenii: de la apariția în 1928, în germană, a volumului de debut, totodată și primul său studiu de estetică, valorificare a tezei sale de doctorat susținută la Facultatea de Filozofie Eberhard Karl a Universității din Tübingen, (în noiembrie 1923), " Das Wertungsproblem in Schillers Poetik. Über naive und sentimentalische Dichtung" (Problema valorizării în poetica lui Schiller) și până la volumul apărut postum "Arghezi, poet
Tudor Vianu () [Corola-website/Science/297566_a_298895]
-
până la volumul apărut postum "Arghezi, poet al omului", purtând subtitlul „Cântare Omului” (explorând un domeniu al literaturii comparate), ultimul său studiu antum, intrat la tipar chiar în ziua dispariției autorului și apărut după puțin timp, la începutul verii anului 1964. Teza de doctorat a fost lăudată de Lucian Blaga, cu care Vianu era coleg în paginile revistei "Gândirea", mai ales pentru trimiterile permanente le Expresionismul german, de care Blaga însuși era puternic influențat în epocă. Revine în țară în anul 1924
Tudor Vianu () [Corola-website/Science/297566_a_298895]
-
de Lucian Blaga, cu care Vianu era coleg în paginile revistei "Gândirea", mai ales pentru trimiterile permanente le Expresionismul german, de care Blaga însuși era puternic influențat în epocă. Revine în țară în anul 1924 și devine suplinitor la Universitate. Teza de doctorat îi apare în limba germană sub titlul " Das Wertungsproblem in Schillers Poetik". Teza a fost tradusă și publicată în volumul al șaptelea din seria de "Opere". În anul 1925 a publicat două volume, "Dualismul artei" și "Fragmente moderne
Tudor Vianu () [Corola-website/Science/297566_a_298895]
-
trimiterile permanente le Expresionismul german, de care Blaga însuși era puternic influențat în epocă. Revine în țară în anul 1924 și devine suplinitor la Universitate. Teza de doctorat îi apare în limba germană sub titlul " Das Wertungsproblem in Schillers Poetik". Teza a fost tradusă și publicată în volumul al șaptelea din seria de "Opere". În anul 1925 a publicat două volume, "Dualismul artei" și "Fragmente moderne". În anul 1927 devine docent în estetică. Apare în formă litografiată cursul de "Estetică generală
Tudor Vianu () [Corola-website/Science/297566_a_298895]
-
și Litere de la Universitatea București. Își ia cu brio licența, cu calificativul „magna cum laude“, în fața unei comisii prezidată de profesorul de filosofie P.P. Negulescu. Devine mai apoi profesor de liceu la Timișoara. Își ia doctoratul în filosofie cu o teză despre teatru, intitulată „Modalitatea estetică a teatrului“. A publicat un studiu în lucrarea „Istoria filosofiei“, coordonată de N. Bagdasar, legat de un câmp nou, fenomenologia în opera lui Husserl. Debutează în revista "Facla" (1914), cu articolul "Femeile și fetele de
Camil Petrescu () [Corola-website/Science/297554_a_298883]