40,830 matches
-
multe companii, cum este , pentru care furnizează piese și subansamble. Mai produce și circa 160 de piese pentru rachetele Ariane, iar de curând a demarat și programul de colaborare cu EADS Germania, pentru componente de aviație civilă și piese pentru aeronavele Airbus. Acționarii sunt compania Iarom SA care controlează 71,09% din capitalul social, și SIF Moldova (SIF2) care deține 11,25% din acțiuni. Titlurile Aerostar se tranzacționează la a doua categorie a Bursei de Valori București (BVB), sub simbolul ARS
Aerostar () [Corola-website/Science/312869_a_314198]
-
Aflând că inamicul său părăsise țara și bănuind ce urma să facă acesta, Le Goff cere o țigară, deși se lăsase de fumat cu ceva timp în urmă. Între timp, avionul își continua coborârea spre New York, atunci când banda deturnează brusc aeronava. Echipajul este ținut sub amenințarea armelor, iar Jack, un fost pilot, trece la manșă pe post de copilot. Avertizat de sosirea iminentă a lui Sartet în America, poliția locală sosește la aeroport, dar avionul survolează orașul New York și aterizează pe
Clanul sicilienilor () [Corola-website/Science/312920_a_314249]
-
Joint Strike Fighter sau pe scurt JSF, este proiectul inițiat de Guvernul American cu privire la un avion stealth ultramodern, de generația a 5-a. Boeing și Lockheed Martin au luat parte la cursa pentru construirea unei aeronave capabile să satisfacă cerințele Forțelor Aeriene, Pușcașilor Marini și Marinei Americane. Progarmul "JSF" a fost rezultatul contopirii a două proiecte menite să construiască avioane pentru înlocuirea aeronavelor aflate în prezent în serviciu activ. Cele două proiecte sunt Avion ușor de
Programul Joint Strike Fighter () [Corola-website/Science/310963_a_312292]
-
-a. Boeing și Lockheed Martin au luat parte la cursa pentru construirea unei aeronave capabile să satisfacă cerințele Forțelor Aeriene, Pușcașilor Marini și Marinei Americane. Progarmul "JSF" a fost rezultatul contopirii a două proiecte menite să construiască avioane pentru înlocuirea aeronavelor aflate în prezent în serviciu activ. Cele două proiecte sunt Avion ușor de vânătoare economic (CALF - "Common Affordable Lightweight Fighter") și Avion avansat de atac la sol (JAST - "Joint Advanced Strike Technology"), primul dintre acestea fiind inițiat pentru înlocuirea avioanelor
Programul Joint Strike Fighter () [Corola-website/Science/310963_a_312292]
-
Avion avansat de atac la sol (JAST - "Joint Advanced Strike Technology"), primul dintre acestea fiind inițiat pentru înlocuirea avioanelor F-16 Fighting Falcon din Forțele Aeriene și Pușcașii Marini SUA, iar cel de-al doilea a fost inițiat tot pentru înlocuirea aeronavelor F-16, din serviciul Marinei Militare. În Noiembrie 1995, Regatul Unit a semnat un memorandum prin care a devenit partener al acestui proiect, si a acceptat să plătească suma de $200 milioane pentru dezvoltarea acestuia. Două contracte pentru dezvoltarea prototipelor au
Programul Joint Strike Fighter () [Corola-website/Science/310963_a_312292]
-
deosebit autoritățile în unul dintre ultimele teste oficiale de zbor ale competiției, când a decolat în mai puțin de 150 metrii, apoi a atins viteze supersonice, și în cele din urmă a aterizat vertical - acesta fiind un test pe care aeronavă Boeing nu a fost capabilă să îl îndeplinească. Contractul pentru producerea aeronavei a fost atribuit companiei Lockheed Martin pe 26 Octombrie 2001, a cărei avion X-35, a surclasat aeronavă Boeing X-32. Unul dintre principalele motive care au dus la această
Programul Joint Strike Fighter () [Corola-website/Science/310963_a_312292]
-
când a decolat în mai puțin de 150 metrii, apoi a atins viteze supersonice, și în cele din urmă a aterizat vertical - acesta fiind un test pe care aeronavă Boeing nu a fost capabilă să îl îndeplinească. Contractul pentru producerea aeronavei a fost atribuit companiei Lockheed Martin pe 26 Octombrie 2001, a cărei avion X-35, a surclasat aeronavă Boeing X-32. Unul dintre principalele motive care au dus la această decizie, a fost faptul că X-35-ul avea un sistem de aterizare pe
Programul Joint Strike Fighter () [Corola-website/Science/310963_a_312292]
-
din urmă a aterizat vertical - acesta fiind un test pe care aeronavă Boeing nu a fost capabilă să îl îndeplinească. Contractul pentru producerea aeronavei a fost atribuit companiei Lockheed Martin pe 26 Octombrie 2001, a cărei avion X-35, a surclasat aeronavă Boeing X-32. Unul dintre principalele motive care au dus la această decizie, a fost faptul că X-35-ul avea un sistem de aterizare pe verticală mult mai performant. Atât Departamentul de Apărare al SUA, cât și Ministerul Apărării Britanic, au declarat
Programul Joint Strike Fighter () [Corola-website/Science/310963_a_312292]
-
Unul dintre principalele motive care au dus la această decizie, a fost faptul că X-35-ul avea un sistem de aterizare pe verticală mult mai performant. Atât Departamentul de Apărare al SUA, cât și Ministerul Apărării Britanic, au declarat ulterior că aeronavă Lockhead Martin o surclasa constant pe rivala să, chiar dacă ambele prototipuri îndeplineau cerințele impuse de către aceștia. Dezvoltarea și producerea aeronavei JSF va fi suportată financiar de către Statele Unite, Regatul Unit, Italia, Olanda, Canada, Norvegia, Danemarca, Australia și Turcia. Învingătorul competiției, Lockheed
Programul Joint Strike Fighter () [Corola-website/Science/310963_a_312292]
-
pe verticală mult mai performant. Atât Departamentul de Apărare al SUA, cât și Ministerul Apărării Britanic, au declarat ulterior că aeronavă Lockhead Martin o surclasa constant pe rivala să, chiar dacă ambele prototipuri îndeplineau cerințele impuse de către aceștia. Dezvoltarea și producerea aeronavei JSF va fi suportată financiar de către Statele Unite, Regatul Unit, Italia, Olanda, Canada, Norvegia, Danemarca, Australia și Turcia. Învingătorul competiției, Lockheed Martin X-35, va intra în serviciu activ cu forțele aeriene ale țărilor menționate mai sus, sub numele de F-35 Lightning
Programul Joint Strike Fighter () [Corola-website/Science/310963_a_312292]
-
130 de metri. Târgu Mureșul este deservit de un aeroport internațional, numit Aeroportul Internațional "Transilvania", amplasat în imediata vecinetatea a orașului, în Vidrasău. Aeroportul a fost înființat în anul 1936. Primele zboruri au fost executate spre Budapesta și Cluj cu aeronave de tip Li 2. De-a lungul existenței sale, aeroportul din Târgu Mureș a suferit o serie de modificări și modernizări. În timpul celui de al Doilea Război Mondial, armata germană și cea maghiară a modernizat și consolidat infrastructura aeroportului. Odată cu
TranSportul în Târgu Mureș () [Corola-website/Science/309485_a_310814]
-
Aérospatiale-BAC a fost un avion supersonic de pasageri. A fost rezultatul unui tratat guvernamental încheiat între guvernul francez și britanic, combinând eforturile companiilor Aérospatiale și British Aircraft Corporation. Cu doar 20 de aeronave construite în total, costul fazei de dezvoltare a reprezentat un mare eșec economic. În plus, Air France și British Airways au fost subvenționate de guvern pentru a cumpăra aeronava. Dintre aeronavele supersonice comerciale a avut cel mai mare succes, Tupolev
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
eforturile companiilor Aérospatiale și British Aircraft Corporation. Cu doar 20 de aeronave construite în total, costul fazei de dezvoltare a reprezentat un mare eșec economic. În plus, Air France și British Airways au fost subvenționate de guvern pentru a cumpăra aeronava. Dintre aeronavele supersonice comerciale a avut cel mai mare succes, Tupolev Tu-144 fiind cealaltă aeronavă. Tu-144 avea o viteză maximă mai mare, dar consumul era mai mare și autonomia mai mică față de Concorde. Zburând pentru prima oară în 1969, Concorde
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
Aérospatiale și British Aircraft Corporation. Cu doar 20 de aeronave construite în total, costul fazei de dezvoltare a reprezentat un mare eșec economic. În plus, Air France și British Airways au fost subvenționate de guvern pentru a cumpăra aeronava. Dintre aeronavele supersonice comerciale a avut cel mai mare succes, Tupolev Tu-144 fiind cealaltă aeronavă. Tu-144 avea o viteză maximă mai mare, dar consumul era mai mare și autonomia mai mică față de Concorde. Zburând pentru prima oară în 1969, Concorde și-a
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
costul fazei de dezvoltare a reprezentat un mare eșec economic. În plus, Air France și British Airways au fost subvenționate de guvern pentru a cumpăra aeronava. Dintre aeronavele supersonice comerciale a avut cel mai mare succes, Tupolev Tu-144 fiind cealaltă aeronavă. Tu-144 avea o viteză maximă mai mare, dar consumul era mai mare și autonomia mai mică față de Concorde. Zburând pentru prima oară în 1969, Concorde și-a început serviciul comercial în 1976 și a continuat timp de 27 de ani
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
aveau în lucru proiecte, denumite Type 233 și Super-Caravelle, respectiv. Ambele proiecte erau, în mare parte, sprijinite financiar de guvernele respective. Proiectul britanic avea un design cu aripi subțiri, deltoide (datorat în mare parte contribuției lui Dietrich Küchemann) pentru o aeronavă transatlantică, de circa 100 pasageri, în timp ce francezii intenționau să construiască o aeronavă cu autonomie medie. Ambele proiecte erau gata să intre în faza prototip la începutul anilor 1960, dar costurile erau atât de mari încât guvernul britanic a pus condiția
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
erau, în mare parte, sprijinite financiar de guvernele respective. Proiectul britanic avea un design cu aripi subțiri, deltoide (datorat în mare parte contribuției lui Dietrich Küchemann) pentru o aeronavă transatlantică, de circa 100 pasageri, în timp ce francezii intenționau să construiască o aeronavă cu autonomie medie. Ambele proiecte erau gata să intre în faza prototip la începutul anilor 1960, dar costurile erau atât de mari încât guvernul britanic a pus condiția ca BAC să găsească cooperare internațională. Au fost făcute propuneri anumitor țări
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
creșterea tracțiunii și diminuarea consumului în regim subsonic. Versiunea finala a fost Mk IV. Concepția (dificilă), realizarea și punerea la punct a traseelor aerului în amonte și în aval de motor a fost realizată de SNECMA. (părțile mobile, rampele etc.). Aeronavele Concorde franțuzești erau echipate cu aceleași motoare ca cele englezești, doar că erau asamblate de SNECMA. Secțiunea motorului: flux simplu, dublu corp (compresor de joasă și înaltă presiune), camere de combustie inelare, turbine de joasă și înaltă presiune. A fost
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
avionul câștigă altitudine. Presurizarea avionului Concorde începea pe la 1.800 m. Unii pasageri pot avea probleme chiar și la acel nivel de presurizare. O schimbare bruscă a presiunii cabinei este periculoasă pentru pasageri și echipaj. Altitudinea maximă de croazieră a aeronavei Concorde era de 18.000 m, deși altitudinea tipică atinsă pe parcursul distanței Londra - New York era de 17.000 m; avioanele convenționale de linie ating o altitudine de croazieră sub 12.000 m. Peste 15.000 m, lipsa oxigenului conduce la
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
17.000 m; avioanele convenționale de linie ating o altitudine de croazieră sub 12.000 m. Peste 15.000 m, lipsa oxigenului conduce la pierderea cunoștinței, chiar și pentru un atlet, în circa 10-15 secunde. La altitudinea la care zbura aeronava Concorde densitatea aerului este foarte scăzută; orice fisurare a fuzelajului ducea la o depresurizare atât de gravă încât măștile de oxigen ar fi fost inutile, pasagerii intrând imediat în stare de hipoxie chiar și cu măștile puse. Prin urmare, ferestrele
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
Concorde densitatea aerului este foarte scăzută; orice fisurare a fuzelajului ducea la o depresurizare atât de gravă încât măștile de oxigen ar fi fost inutile, pasagerii intrând imediat în stare de hipoxie chiar și cu măștile puse. Prin urmare, ferestrele aeronavei Concorde erau mai mici pentru a evita o depresurizare foarte rapidă în cazul unei fisuri. În plus, exista o rezervă de aer suplimentară iar avionul era coborât imediat la o altitudine sigură. Piloții aveau acces la niște măști speciale ce
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
rezervă de aer suplimentară iar avionul era coborât imediat la o altitudine sigură. Piloții aveau acces la niște măști speciale ce forțau ventilația plămânilor cu oxigen sub presiune.(sitemul CPAP) Botul înclinabil al avionului Concorde, dezvoltat de Marshall Aerospace, permitea aeronavei să aibă o formă aerodinamică la viteza de croazieră, dar să nu obstrucționeze câmpul vizual al pilotului în timpul manevrelor de rulare pe pistă, de decolare și de aterizare. Datorită unghiului mare de atac, botul alungit obstrucționa vizibilitatea și, prin urmare
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
la poziția de cinci grade pentru a micșora riscul de deteriorare. Administrația Federală pentru Aviație a avut obiecții față de vizibilitatea precară a vizierei folosită la primele două prototipuri de Concorde, impunându-se astfel soluția botului înclinabil pentru ca Administrația să permită aeronavelor Concorde să opereze pe aeroporturile din Statele Unite. Aceasta a dus la refacerea vizierei folosită pe avioanele de producție și la cele patru avioane pre-producție (101, 102, 201, și 202). Fereastra din față și sticla vizierei, care trebuiau să reziste la
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
Fereastra din față și sticla vizierei, care trebuiau să reziste la temperaturi de peste 100 °C (212 °F) la zor supersonic, au fost construite de Triplex. În 1981 în Marea Britanie, viitorul avionului Concorde era sumbru. Guvernul pierduse bani anual din exploatarea aeronavei Concorde, și operațiunile erau la un pas de a fi oprite. Deși a fost prezentat un plan de reducere a cheltuielilor cu testele de zbor, guvernul nu dorea să mai continue proiectul, mergând în pierdere atâția ani. La sfârșitul lui
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
prezentat un plan de reducere a cheltuielilor cu testele de zbor, guvernul nu dorea să mai continue proiectul, mergând în pierdere atâția ani. La sfârșitul lui 1983, directorul general al British Airways, Sir John King, a convins guvernul să vândă aeronava companiei aviatice (pe atunci deținută de stat, apoi privatizată) pentru 16.5 milioane de lire sterline plus profitul primului an. Un studiu de piață a evidențiat că pasagerii țintă credeau că un zbor cu Concorde era mai scump decât era
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]