41,330 matches
-
grave (mai joase) ocupând primele linii sau primele spații de jos. Liniile și spațiile portativului se numerotează de jos în sus, 5 linii și 4 spații. Dacă liniile portativului nu sunt suficiente pentru notarea unor note foarte grave sau foarte acute (înalte) se pot folosi linii suplimentare cu o lungime adecvată imaginii (ovalului) notei: Denumirile notelor de la "do" la "si" se folosesc și pentru reprezentarea sunetelor de dinafara octavei centrale (octava mică, octava mare etc. pentru suntele mai grave și octava
Notă muzicală () [Corola-website/Science/311507_a_312836]
-
lungime adecvată imaginii (ovalului) notei: Denumirile notelor de la "do" la "si" se folosesc și pentru reprezentarea sunetelor de dinafara octavei centrale (octava mică, octava mare etc. pentru suntele mai grave și octava 1, a 2-a etc. pentru sunetele mai acute), întrucât în celelalte octave valorile muzicale ale sunetelor se repetă. Sunetele dintre 2 note, intermediare, se notează prin alterarea sunetelor de bază (naturale). Pentru acest lucru se folosesc semne de alterație (v. alterații). Prin forma lor grafică (notă întreagă, doime
Notă muzicală () [Corola-website/Science/311507_a_312836]
-
intensității vocii; afonie ce constă în pierderea totală a vocii sonore și disfonie caracterizată prin pierderea parțială a vocii. Aceste fenomene sînt determinate de o serie de afecțiuni ale aparatului fonoarticulator, ale sistemului endocrin și ale organismului în general; laringitele acute și cronice care se manifestă prin răgușeala și lipsa de expresivitate și intonație a vocii. Mutismul electiv sau voluntar apare mai frecvent la copiii hipersensibili și se manifestă printr-o muțenie temporală, parțială sau totală. În astfel de situații, copiii
Dislalie () [Corola-website/Science/311562_a_312891]
-
femeii dominante din Statele Unite. Deși coloana sonoră a fost primită cu recenzii mixte, „Vogue” a fost considerat de toți criticii ca fiind piesa care iese în evidență. Stephen Thomas Erlewine de la allmusic a lăudat piesa, spunând că are "un ritm acut de muzică house și o melodie memorabilă instant". Michael R. Smith, recenzor al site-ului Daily Vault consideră piesa ca fiind o compoziție superioară multor altora din catalogul Madonnei. Nick Dedina, de la rhapsody.com a oferit o recenzie pozitivă cântecului
Vogue (cântec) () [Corola-website/Science/311086_a_312415]
-
de naftalină din care au fost produse în Europa de vest 250.000 de to., Europa de est 200.000 de to., Japonia 200.000 de to. și USA 125.000 de to. În cadrul condițiilor de preparare și utilizare poate provoca intoxicații acute sau cronice, de ordin accidental sau profesional. Pătrunde în organism pe cale respiratorie, cutanată și rar pe cale digestivă. După absorbție, în organism se metabolizează pe cale oxidativă, prin hidroxilare, fără deschidere de ciclu. Compușii hidrixilați rezultați se conjugă cu acidul glucuronic, glicocolul
Naftalină () [Corola-website/Science/311084_a_312413]
-
Sărurile acidului sulfhidric se numesc sulfuri. În concentrație redusă are miros neplăcut de ouă clocite. În concentrație ridicata paralizează simțul mirosului și nu poate fi detectat de om. În funcție de concentrație și de durata de expunere poate produce efecte cronice sau acute. La concentrații peste 0.1% poate ucide în câteva secunde. Acidul sulfhidric este doar puțin mai greu decât aerul. Un litru de apă dizolvă la temperatura camerei 2,582 litri de acid sulfhidric gazos. Acidul sulfhidric este foarte toxic. Deși
Hidrogen sulfurat () [Corola-website/Science/311280_a_312609]
-
Entorsa acută a gleznei este o afecțiune traumatică a gleznei produsă printr-o mișcare forțată peste limitele fiziologice ce determină leziuni variate ale capsulei articulare, ligamentelor ce stabilizează glezna, uneori și ale cartilajului articular al domului talar și tulburări vasomotorii reflexe: hiperemie
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
din entorse, s-a constatat ruperea ambelor ligamente (talo-fibular anterior și calcaneo-fibular). Ruperea tuturor celor 3 ligamente ce alcătuiesc ligamentul colateral fibular al gleznei (talo-fibular anterior, calcaneo-fibular și talo-fibular posterior) a fost întâlnită doar la 3% din entorsele gleznei. Entorsa acută a gleznei este consultația cea mai frecventă în traumatologia curentă. Frecvența: 1 caz la 10.000 locuitori, valoare subestimată având în vedere neprezentarea la medic în multe cazuri și automedicația. Entorsa gleznei este cel mai frecvent traumatism în sport, reprezentând
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
frecvent întâlnită. Ea reprezintă 15% din totalul traumatismelor sportive. În baschet, entorsele gleznei reprezintă 45% din totalul traumatismelor. În fotbal-31%. În volei-25%. Entorsele gleznei dau în 20-40% din cazuri sechele funcționale reziduale, entorse recidivante și instabilitate cronică de gleznă. Entorsa acută de gleznă: se împarte în funcție de severitatea leziunilor în 3 grade: În afara rupturii ligamentelor talo-fibular anterior și calcaneo-fibular, în entorsa laterală prin inversiune pot apărea și alte traumatisme asociate: Se bazează pe: I. Anamneză: Entorsa acută se manifestă de obicei prin
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
instabilitate cronică de gleznă. Entorsa acută de gleznă: se împarte în funcție de severitatea leziunilor în 3 grade: În afara rupturii ligamentelor talo-fibular anterior și calcaneo-fibular, în entorsa laterală prin inversiune pot apărea și alte traumatisme asociate: Se bazează pe: I. Anamneză: Entorsa acută se manifestă de obicei prin durere la nivelul ligamentelor traumatizate, tumefacție, chiar pierderea funcției. Pacienții care au simțit un trosnet în timpul inversiunii, urmat de tumefacție rapidă și de incapacitatea de a merge trebuie să se aștepte la o entorsă severă
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
entorsă severă. Pacienții incapabili să se sprijine vor fi suspectați de o fractură sau de un traumatism al sindesmozei tibio-fibulare distale. II. Examenul clinic: "Subiectiv": durere și impotență funcțională. Ele nu corespund întotdeauna severității entorsei. Ba chiar, după durerea inițială acută, comună tuturor entorselor, se observă în entorsele grave o sedare aproape totală timp de câteva ore, urmată de o durere permanentă puțin intensă (evoluția clasică în 3 timpi) și de o impotență funcțională moderată. Evocatoare pentru diagnostic este senzația de
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
radiologic: Glezna poate fi examinată radiologic cu ajutorul radiografiilor standard și, dacă este nevoie, și cu cel al radiografiilor dinamice. - "radiografia antero-posterioară a gleznei cu rotația internă de 20 de grade": Pe această incidentă pot fi observate eventualele fracturi asociate entorsei acute sau modificări artrozice în instabilitatea cronică a gleznei. De asemenea, permite vizualizarea interliniei articulare și mai ales a unghiului supero-lateral al domului talar care poate fi sediul unei fracturi osteocondrale (afectarea unghiului supero-medial este mai rară). - "radiografia laterală a gleznei
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
dinamice, dintre care sertarul anterior al gleznei este mai evocator decât varusul dinamic. Pe radiografiile standard, edificatoare sunt calcificările submaleolare ce demonstrează traumatismele repetate din antecedente. Diagnosticul este pus pe radiografiile dinamice de față și profil. Tratamentul neoperator al entorsei acute În general nu necesită tratament profesional și reabilitare. Glezna rămâne stabilă. În funcție de simptome se folosesc: - gheată local - poziția proclivă a piciorului - medicație antiinflamatoare - interzicerea temporară a sprijinului Reîntoarcerea la sport se testează foarte simplu prin punerea pacientului să sară doar
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
sau instabilitate. Pacienții care la 3 luni de la traumatism și după o recuperare completă și corectă mai au simptome, au cu siguranță o patologie asociată. Tratamentul chirurgical Înainte de a opta pentru tratamentul chirurgical, trebuie luate în considerare următoarele: - dacă entorsa acută sau instabilitatea cronică trebuie sau nu tratate chirurgical. - daca există suficiente argumente pentru recostrucția ligamentară. - daca reconstrucția sa fie anatomică sau neanatomică. - trebuie luată în considerare toată patologia asociată. - trebuie stabilit caracterul funcțional sau mecanic al instabilității. - eșuarea tratamentului nechirurgical
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
ani era impusă de viață, de apariția unei industrii românești dinamice, care includea în structura sa mii de specialiști de valoare cărora trebuia sa li se creeze un cadru axiologic potrivit de realizare și confirmare a valorii. Cu atât mai acut se pune problema astăzi, când România dispune de un potențial științific valoros, care activează în industrie, învățământ superior, cercetare și pentru care trebuie creat sistemul instituțional în care să se poată acționa modern, interdisciplinar, cu o largă și competentă participare
Academia de Științe Tehnice din România () [Corola-website/Science/311813_a_313142]
-
sau organe animale și substanțe minerale (compuși chimici). Alte metode terapeutice originale: gimnastică medicală, masajul, acupunctura. Învățații Greciei antice pot fi considerați fondatorii medicinei occidentale moderne, ei realizând separarea definitivă de magie și supranatural. Hippocrate, părintele medicinei, caracteriza bolile că: acute, cronice, endemice și epidemice. Boală era considerată că un dezechilibru dintre elementele clasice (umori). Românii au inventat numeroase instrumente chirurgicale cum ar fi: forcepsul, scalpelul, speculum, acul chirurgical. Ei au fost pionierii chirurgiei cataractei. Cel mai de seamă reprezentant a
Istoria medicinei () [Corola-website/Science/311800_a_313129]
-
coboară sub re, re bemol. Cea mai extremă notă gravă este la din octava mare, notă întâlnită în roluri mai puțin cunoscute ca Mime din "Salome" de Richard Strauss sau Herodes din "Siegfried" de Richard Wagner. La limita opusă, în acut, acuta cea mai des întlnită la tenori este si bemol 1. Adeseori apar: si-ul natural 1 și celebrul do2 al tenorului. Multe obstacole impun și note cu mult mai rare, care apar de obicei în repertoriul de belcanto, cum
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
sub re, re bemol. Cea mai extremă notă gravă este la din octava mare, notă întâlnită în roluri mai puțin cunoscute ca Mime din "Salome" de Richard Strauss sau Herodes din "Siegfried" de Richard Wagner. La limita opusă, în acut, acuta cea mai des întlnită la tenori este si bemol 1. Adeseori apar: si-ul natural 1 și celebrul do2 al tenorului. Multe obstacole impun și note cu mult mai rare, care apar de obicei în repertoriul de belcanto, cum ar
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
si bemol 1. Adeseori apar: si-ul natural 1 și celebrul do2 al tenorului. Multe obstacole impun și note cu mult mai rare, care apar de obicei în repertoriul de belcanto, cum ar fi do#2, re2. Nota extremă în acut este fa2, întâlnită în rolul lui Arturo din "I Puritani" de V. Bellini. În funcție de calitățile vocale (ambitus, volum, culoare) dar și de temperamentul solistului, tenorii s-au grupat în aproximativ șase mari subcategorii: tenorul lirico-lejer, tenorul liric, tenorul spint, tenorul
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
găini căreia tocmai i s-a tăiat gâtul”. Do-urile înalte sunt presărate prin toată literatura de operă. Uneori tenorii își transpun ariile mai jos, sau preferă să cânte în falset. Cel mai negru coșmar rămâne pentru toți tenorii ruperea acutului. Diferite arii, în special aria florii din Carmen, îi pricinuia chiar marelui Caruso mari dificultăți. De fiecare dată când o cânta și ajungea la sfârșitul ariei, la si bemolul final, vocea tenorului se rupea, „acuta se prefăcea în țăndări”, și
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
rămâne pentru toți tenorii ruperea acutului. Diferite arii, în special aria florii din Carmen, îi pricinuia chiar marelui Caruso mari dificultăți. De fiecare dată când o cânta și ajungea la sfârșitul ariei, la si bemolul final, vocea tenorului se rupea, „acuta se prefăcea în țăndări”, și aceasta cu o precizie de ceasornic la fiecare reprezentație. Dar, și atunci când tenorul nimerește acuta și o ține prelung, momente ca acesta sunt așa de excitante, încât publicul răzbucnește prematur în aplauze și ovații. De la
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
dificultăți. De fiecare dată când o cânta și ajungea la sfârșitul ariei, la si bemolul final, vocea tenorului se rupea, „acuta se prefăcea în țăndări”, și aceasta cu o precizie de ceasornic la fiecare reprezentație. Dar, și atunci când tenorul nimerește acuta și o ține prelung, momente ca acesta sunt așa de excitante, încât publicul răzbucnește prematur în aplauze și ovații. De la natură femeile au voci înalte iar bărbații au voci joase. De aceea, dacă o voce masculină este în stare să
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
XX Alfredo Kraus, Franco Corelli, Jussi Bjoerling, Giuseppe di Stefano au fost tenori care se pot mândri cu do-urile lor. Marele Enrico Caruso a avut unele slabiciuni la acest punct, dar a muncit din greu pentru a-și dezvolta acutele. „Lombardi i-a destăinuit cântărețului toate secretele unei emisiuni bune în toate registrele sonore, chiar și în cele mai înalte, i-a arătat cum se respiră și i-a demonstrat necesitatea unei relaxări a maxilarului inferior... înainte de încheierea stagiunii, acutele
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
acutele. „Lombardi i-a destăinuit cântărețului toate secretele unei emisiuni bune în toate registrele sonore, chiar și în cele mai înalte, i-a arătat cum se respiră și i-a demonstrat necesitatea unei relaxări a maxilarului inferior... înainte de încheierea stagiunii, acutele lui Caruso începură să fie emise mai degajat, iar după câteva luni i-a dispărut acea ruptură a vocii” . Un alt "munte sacru", Placido Domingo, este recunoscut pentru faptul că "ciupește" do-urile. Unele păreri ironice îl numesc în glumă
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
Parisului până atunci când Duprez a reușit să atingă pentru prima dată „"do di petto"”. Analele tenorilor spun că acesta s-ar fi sinucis aruncându-se pe fereastră, în urma încercărilor disperate dar nereușite de a ajunge la celebra și mult aclamata acută.
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]