40,830 matches
-
zonă rezidențială, planul nu a mai fost dus până la capăt. Între 12 și 13 octombrie 1992, pentru comemorarea aniversării a 500 de ani de la debarcarea lui Columb în Lumea Nouă, compania americană Concorde Spirit Tours a organizat o cursă cu aeronava Concorde - Air France, în jurul lumii în 32 de ore 49 de minute și 3 secunde, plecând din Lisabona, Portugalia, incluzând 6 opriri pentru alimentare la Santo Domingo, Acapulco, Honolulu, Guam, Bangkok și Bahrain. Recordul de viteză către Est a fost
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
incluzând 6 opriri pentru realimentare la Toulouse, Dubai, Bangkok, Andersen AFB (Guam), Honolulu și Acapulco. Concorde deține încă acest record. În 1977, British Airways și Singapore Airlines au folosit un avion Concorde pentru zboruri între Londra și Singapore via Bahrain. Aeronava purta însemnele atât însemnele Singapore Airlines cât și cele ale British Airways. Cursele au fost întrerupte după doar 3 zboruri din cauza plângerilor guvernului malaysian privind zgomotul produs; zborurile nu puteau fi reluate decât după găsirea unei rute care ocolea spațiul
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
Londra și Miami, cu escală la Washington. Parcursul dintre Washington și Miami se efectua cu viteză subsonică până în punctul Carolina Beach; urma apoi o accesiune rapidă la 18.000 metri (circa 1.800 m pe minut) grație greutății scăzute a aeronavei: circa 25-30 de pasageri și combustibil doar pentru sectorul Washington - Miami. După 6-8 minute la 2,02 Mach, începea decelerarea și coborârea către Miami. Uneori, datorită vremii proaste din Washington și a sarcinii scăzute la plecarea din Miami, sectorul Miami
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
combustibil rămasă la dispoziție. Acest zbor era mai lung decât cursa specială Washington - Nice, despre care se spunea că era cel mai lung zbor efectuat fără escală da către Concorde. Între 1978 și 1980, Braniff International Airways a închiriat 10 aeronave Concorde, 5 de la Air France și 5 de la British Airways. Acestea erau folosite pentru zboruri subsonice între Dallas și Washington, operate de echipaje ale companiei aeriene Braniff, apoi preluate de echipaje Air France și British Airways pentru zborurile supersonice către
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
Air France și 5 de la British Airways. Acestea erau folosite pentru zboruri subsonice între Dallas și Washington, operate de echipaje ale companiei aeriene Braniff, apoi preluate de echipaje Air France și British Airways pentru zborurile supersonice către Londra și Paris. Aeronavele erau înmatriculate în Statele Unite dar și în țările lor de origine: un abțibild acoperea numărul de înmatriculare european atunci când erau operate de compania Braniff. Cursele nu au adus profit și erau ocupate sub 50%, obligând Braniff să renunțe la statutul
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
abțibild acoperea numărul de înmatriculare european atunci când erau operate de compania Braniff. Cursele nu au adus profit și erau ocupate sub 50%, obligând Braniff să renunțe la statutul de unic operator american de concorde în mai 1980. Experiența la bordul aeronavei Concorde era cu mult diferită de cea resimțită la bordul aeronavelor comerciale subsonice. Air France și British Airways au amenajat cabina pasagerilor într-o singură clasă cu 100 de locuri - patru locuri transversale cu un culoar în centru. Înălțimea maximă
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
Braniff. Cursele nu au adus profit și erau ocupate sub 50%, obligând Braniff să renunțe la statutul de unic operator american de concorde în mai 1980. Experiența la bordul aeronavei Concorde era cu mult diferită de cea resimțită la bordul aeronavelor comerciale subsonice. Air France și British Airways au amenajat cabina pasagerilor într-o singură clasă cu 100 de locuri - patru locuri transversale cu un culoar în centru. Înălțimea maximă a culoarului central atingea 1,8 metri iar scaunele din piele
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
de 97 cm cu un spațiu pentru picioare cu puțin mai mare față de un loc standard la clasa economică. Datorită spațiului restrâns, bagajul de mână era foarte limitat. La nivelul anilor 1990, dotări specifice clasei de lux ori business tipice aeronavelor de cursă lungă precum Boeing 747, monitoare video, scaune rotative sau înclinabile, erau absente la Concorde. Însă, timpul de zbor între Londra și New York - de circa 3 ore și jumătate - compensa aceste lipsuri. Exista un afișaj cu plasmă în fața cabinei
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
de presiune scăzută pe întreaga suprafață superioară a aripii, creând portanță. Această presiune scăzută făcea ca avionul să dispară într-un văl de ceață în zilele cu umiditate crescută. Turbioanele se formau doar la viteze mici, în timpul ascensiunii sau coborârii, aeronava experimentând atunci turbulențe ușoare. Concorde zbura destul de rapid astfel încât greutatea pasagerilor se reducea temporar cu 1% când se zbura spre est. Acest lucru se datora forței centrifuge rezultate din cumularea vitezei de deplasare și cea de rotație a Pământului. Zburând
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
viteza de 7,900 m/s (28,400 km/h sau 17,700 mph), pentru comparație cel mai rapid avion realizat vreodată a atins viteza de 2,200 m/s (7,900 km/h sau 4,900 mph) (în 1967, aeronava nord-americană X-15). Geospațiul este regiunea spațiului cosmic din apropierea Pământului. Geospațiul include regiunea superioară a atmosferei, precum și ionosfera și magnetosfera. Centura de radiații Van Allen se află, de asemenea, în cadrul geospațiului. Regiunea dintre atmosferă Pământului și Luna este uneori denumită spațiul
Spațiul cosmic () [Corola-website/Science/309737_a_311066]
-
1937. Șase dintre primele avioane construite pentru olandezi (având denumirea Do 24K-1 au fost integral fabricate în Germania, urmate de un altul construit sub licență de către firma Aviolanda în Olanda (Ținuturile de jos) având denumirea Do 26K-2. Doar 25 asemenea aeronave au fost asambalate la liniile companiei Aviolanda înainte de ocupația germană din timpul celui de-al doilea război mondial. Luftwaffe a fost extrem de interesată de aceste aparate de zbor, fie de cele finalizate, fie de cele în curs de finalizare. Linia
Dornier Do 24 () [Corola-website/Science/310043_a_311372]
-
Aviolanda înainte de ocupația germană din timpul celui de-al doilea război mondial. Luftwaffe a fost extrem de interesată de aceste aparate de zbor, fie de cele finalizate, fie de cele în curs de finalizare. Linia de producție olandeză a continuat producerea aeronavei sub controlul german. Unsprezece astfel de nacele au fost construite cu motoarele Wright Cyclone, cumpărate de olandezi, modelele următoare au fost utilate cu motoare BMW Bramo 323R-2. Un alt număr de 159 de aparat au fost contruite în Olanda în
Dornier Do 24 () [Corola-website/Science/310043_a_311372]
-
insigna triunghiulară de culoare portocalie și cu margine neagră. După invazia japoneză, șase hidroavioane supraviețuitoare conflictelor de până atunci, au fost transferate la Forța Aeriană Regală Australiană în februarie 1942. Au servit Forța Regală de-a lungul anului 1944 ca aeronavă de transport în Noua Guinee. Astfel Do 24 devine una din aeronavele care au servit operațional în ambele alianțe în timpul celui de-al doilea război mondial. În timpul războiului, unul din hidoavioanele germane a aterizat forțat în Suedia, țară neutră, care
Dornier Do 24 () [Corola-website/Science/310043_a_311372]
-
șase hidroavioane supraviețuitoare conflictelor de până atunci, au fost transferate la Forța Aeriană Regală Australiană în februarie 1942. Au servit Forța Regală de-a lungul anului 1944 ca aeronavă de transport în Noua Guinee. Astfel Do 24 devine una din aeronavele care au servit operațional în ambele alianțe în timpul celui de-al doilea război mondial. În timpul războiului, unul din hidoavioanele germane a aterizat forțat în Suedia, țară neutră, care a sechestrat avionul, l-a plătit și l-a folosit până în 1952
Dornier Do 24 () [Corola-website/Science/310043_a_311372]
-
A doua zi a rupt protocolul regal privind proclamarea propriei ascensiuni la tron de la fereastră în compania doamnei Simpson care era încă o femeie căsătorită. Eduard al VIII-lea a devenit primul monarh al Commonwealth-ului care a zburat cu o aeronavă atunci când a zburat de la Sandringham la Londra pentru "Accession Council". Eduard a provocat neliniște în cercurile guvernamentale, acțiuni care au fost interpretate ca un amestec în chestiuni politice. Atunci când a vizitat satele miniere din South Wales, observația regelui că "trebuie
Eduard al VIII-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/310243_a_311572]
-
divizia de vehicole de cale ferată către firma "AEG". În anul 2001 MÂN preia firma de autobuze „"Neoplan"” din Stuttgart. Secția de autobuze și cu "„Neoplan”" s-au unit în "NEOMAN". În iunie 2005 MÂN AG a vandut secția de aeronave ("Aeronave MÂN Technologie") din Augsburg, care de atunci se numește „"MT Aerospace AG"”. Acest lucru ducea la concentrarea firmei MÂN pe cinci sectoare: camioane, servicii industriale, mașini de tipar, motoare diesel și turbogeneratoare. În septembrie 2006, firma MÂN prezenta o
MAN SE () [Corola-website/Science/309068_a_310397]
-
de vehicole de cale ferată către firma "AEG". În anul 2001 MÂN preia firma de autobuze „"Neoplan"” din Stuttgart. Secția de autobuze și cu "„Neoplan”" s-au unit în "NEOMAN". În iunie 2005 MÂN AG a vandut secția de aeronave ("Aeronave MÂN Technologie") din Augsburg, care de atunci se numește „"MT Aerospace AG"”. Acest lucru ducea la concentrarea firmei MÂN pe cinci sectoare: camioane, servicii industriale, mașini de tipar, motoare diesel și turbogeneratoare. În septembrie 2006, firma MÂN prezenta o ofertă
MAN SE () [Corola-website/Science/309068_a_310397]
-
întrerupătoare (industriale), transformatoare, module de semnal, sisteme de apă potabilă (filtre, robinete, supape de siguranță, etc.).<br> este, prin divizia sa de tehnologii aerospațiale, lider global în furnizarea de echipamente electronice pentru avioane, motoare, sisteme și servicii pentru producătorii de aeronave, pentru liniile aeriene, pentru aviația civilă sau militară și pentru programele spațiale.<br> Produsele, serviciile și tehnologiile care dau naștere Soluțiilor de Automatizare și Control, (Automation and Control Solutions - ACS) sunt deja prezente în peste 100 de milioane de case
Honeywell () [Corola-website/Science/309071_a_310400]
-
Produsele, serviciile și tehnologiile care dau naștere Soluțiilor de Automatizare și Control, (Automation and Control Solutions - ACS) sunt deja prezente în peste 100 de milioane de case și peste cinci milioane de clădiri din lumea întreagă, precum și în construcția de aeronave, trenuri sau automobile.<br> Sistemele pentru transport includ de la sisteme turbo pentru motoare la materiale de fricțiune pentru frâne, de la filtre pentru aer, combustibil și ulei, lichide de răcire și antigel la echipamente electronice avansate pentru măsurători inerțiale. Compania are
Honeywell () [Corola-website/Science/309071_a_310400]
-
internaționale în regim charter. În prezent, aeroportul este deservit de o singură linie a rețelei de transport public local. Linia 50, operată de RATP, leagă centrul orașului (Piața Eminescu) de aeroport, fiind coordonată cu timpii de sosire și plecare ale aeronavelor. Linia de autobuz are patru stații, iar o cursă durează aproximativ 30 de minute. În funcție de succesul acesteia, ruta ar putea fi extinsă pentru a conecta gară cu aeroportul. Traseu Autobuz 50: - sensul spre Aeroport: Piața Independenței - Piața Unirii - Târgu Cucu
Aeroportul Internațional Iași () [Corola-website/Science/308888_a_310217]
-
participat la "Operațiunea Anaconda", iar ulterior au rămas în Afganistan pentru a sprijini operațiunile contra talibanilor și a luptătorilor rămași activi ai Al-Qaeda. La operațiunea "Iraqi Freedom" din Irak, care a început la 20 martie 2003, au participat șaizeci de aeronave A-10 Thunderbolt II. În timpul luptelor avioanele A-10 au avut o rată a misiunilor încheiate cu succes de 85%, ele trăgând 311.597 de focuri cu tunurile lor de calibrul 30 mm. Un singur A-10 a fost doborât
A-10 Thunderbolt II () [Corola-website/Science/309277_a_310606]
-
așa că acestea nu vor înlocui deocamdată A-10 Thunderbolt II. Tot în 2012, USAF a propus să fie desființate cinci escadrile de avioane A-10, din motive bugetare, dorind să aibă în viitor o flotă aeriană mai mică, dar cu aeronave mai versatile.
A-10 Thunderbolt II () [Corola-website/Science/309277_a_310606]
-
introdusă într-o capotă prinsă de corpul parașutistului. Štefan Banič din Slovacia a inventat prima parașută folosită în mod activ, brevetând-o în 1913. La 21 iunie 1913, Georgia Broadwick a devenit prima femeie care s-a parașutat dintr-o aeronavă în mișcare, deasupra orașului Los Angeles. Primele utilizări militare ale parașutei au fost făcute de către operatorii baloanelor de observație pentru artilerie, în timpul Primului Război Mondial. Aceste baloane erau legate la pământ, fiind ținte sigure pentru avioanele inamice, în ciuda apărării antiaeriene puternice. Din cauza
Parașută () [Corola-website/Science/309281_a_310610]
-
inamice, în ciuda apărării antiaeriene puternice. Din cauza hidrogenului cu care erau umflate baloanele, pericolul de explozie în cazul unui atac aerian era foarte mare, iar șansele de supraviețuire ale echipajului erau foarte mici. De aceea observatorii părăseau balonul imediat ce se zăreau aeronavele inamice, coborând la sol cu ajutorul parașutelor. Echipajul de la sol încerca apoi să recupereze și să dezumfle balonul cât mai repede cu putință. Totuși, echipajele aeronavelor Aliaților aveau interdicție să aibă parașute. Se credea că acestea încurajau actele de lașitate. De
Parașută () [Corola-website/Science/309281_a_310610]
-
de supraviețuire ale echipajului erau foarte mici. De aceea observatorii părăseau balonul imediat ce se zăreau aeronavele inamice, coborând la sol cu ajutorul parașutelor. Echipajul de la sol încerca apoi să recupereze și să dezumfle balonul cât mai repede cu putință. Totuși, echipajele aeronavelor Aliaților aveau interdicție să aibă parașute. Se credea că acestea încurajau actele de lașitate. De asemenea, parașutele vremii erau foarte grele și mari, iar piloții de vânătoare nu aveau cum să care o încărcătură în plus, acestă situație continuând pe
Parașută () [Corola-website/Science/309281_a_310610]