KorAP: Find »[drukola/base=împreună & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...158 159 160 ...1922 >

48,029 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836

vin cu care-l cinstise Stelian îl goli dintr-o răsuflare și-l trânti înapoi pe masă. Apoi, cu glas răgușit și repezit, el se apucă să-i spună cuscrului său cum tocmai cumpărase lângă mănăstirea Pasărea, cu Vică Scorțeanu împreună, câteva hectare bune de pământ, pe care avea de gând să facă, în asociere cu ardeleanul, o grădinărie clasa-ntâi. Așa că el unul nici nu-și punea problema colhozului și nici nu se îndoia de apropiata venire a salvatorilor apuseni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
sau altul, activitatea comisiei de lămurire rămase deocamdată mai mult pe hârtie, deși despre colectivizare continuă să se mai vorbească mult și bine. În schimb, într-o zi popa Niță Niculescu îl pofti la el acasă și aici, după ce cinstiră împreună câteva păhărele de rachiu tare, se apucă să-i spună că și el se gândea să intre-n partid și să pună umărul la campania de colectivizare, care se profila în mod fatal la orizont. Cum așa, părinte Niță?! E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
lux de amănunte tot ceea ce nu-i convenise în căsnicia lor: certuri, neînțelegeri, jigniri, calomnii, insulte și câte și mai câte. Marianei îi plăcea, îndeosebi, să-i amintească soțului ei de următoarea întâmplare: La vreo săptămână după ce făcuseră nunta, plecaseră împreună la București, ca să caute o casă de vânzare, amândoi căzând de acord că era bine să se stabilească la oraș. Era în toamna anului 1946, pe când încă se mai putea intra în București fără opreliști, regimul comunist încă nu declarase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
trecu în acele momente prin cap nimănui. După ultimele examene, Victor și Felicia nu se mai grăbiră s-o apuce fiecare pe drumul lui, ca în urmă cu un an, ci continuară să se întâlnească și să-și petreacă timpul împreună. Fără a o spune deschis, ei simțeau că așa era firesc. Merseră la filme și la spectacole de teatru, căutară prin anticariate cărți vechi și necenzurate, se plimbară prin Cișmigiu și prin Herăstrău și chiar prin împrejurimile orașului, pe la mănăstiri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
vino și tu cu mine! îl invită deodată fata, rostindu-și cuvintele cu vioiciune. Câteva zile mai târziu, se urcau într-un tren accelerat și părăseau Bucureștiul. Erau amândoi pe cât de fericiți, pe atât de emoționați. Nu mai fuseseră niciodată împreună la Sibiu și Felicia nu mai avusese timp să-i scrie mamei sale, ca s-o prevină. Până la Videle, îi însoți și amicul Dobrescu, care mergea în vizită la niște rude. El pălăvrăgi tot timpul, vesel și pus pe glume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
și cu bizară nepăsare din umeri. Poate-o fi fost vreun manipulant nou, care nu cunoaște bine traseul!... Răspunsul în doi peri al celuilalt i se păru destul de nelalocul lui, dar nu mai comentă nimic. Traversară bulevardul și o luară împreună înapoi, spre universitate. În loc sa se mai lumineze, cerul se mohorâse și mai tare și totul de jur împrejur era învăluit într-o ceață alburie și înecăcioasă. Am făcut-o pe mahmurul, ca să nu se prindă cineva unde mergem..., se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
se mute cu Mariana și cu copiii la Vidra, într-o casă cu chirie. Hotărârea se datora nu doar gurii soției sale, care de câtva timp îl tot bătea la cap că numai la Vidra și doar la Vidra, cu toții împreună, și-ar fi putut găsi cu adevărat fericirea, dar și altor motive. De curând, socrul Grigore Gospodin, tot umblând să cumpere pământuri în stânga și-n dreapta și să-și dezvolte afacerile lui cu grădinăritul, dăduse de buclucul pe care-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774

comunicare, ce ascunde în ea toate reproșurile inconștiente ale necunoscutului în care nu își poate recunoaște copilul. Inconștiente ? Cine poate ști unde se termină conștientul și unde începe inconștientul persoanelor care trăiesc în lumi diferite ? Să încercăm să Îl descoperim împreună, fiule, spune într-un târziu profesorul, convins că se adresează doar propriei conștiințe. Nu este nimic de descoperit. Uimitoarea replică coherentă iese dintr-o gură lipsită total de dinți, ca o gaură neagră din care un adevăr incontestabil iese la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
întrebări. Se pare că profesorul a ales într-adevăr interlocutorul cel mai potrivit căruia îi poate istorisi fără rezerve drama vieții lui. Alindora ascultă și întreabă, întreabă și ascultă. Se despart aproape de miezul nopții cu o hotărâre luată : "Vor încerca împreună imposibilul. Justin este tânăr și se pare că mai dispune de importante sectoare intacte ale scoarței cerebrale. Toate investigațiile necesare vor fi făcute în urgență..." Profesorul se interesează de starea Dorei Matei și nu mică îi este satisfacția aflând că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
real dacă Justin nu ar fi bâiguit în acel moment, cu o voce poticnită, singurele vorbe rostite în spital : "Dumnezeu nu există", la care tatăl a murmurat cu greu răspunsul ce îl mai dăduse odată : "Să încercăm să Îl descoperim împreună, fiule." Efortul profesorului de a-și stăpâni incertitudinile și emoțiile în fața celui mai complicat caz cu care se întâlnise în viața profesională este supraomenesc. Specialiștii din echipa care îi este alături pot bănui, dar nu pot cunoaște cu adevărat zbuciumul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
astea faptul că "frații Frunză" nu și-au isprăvit studiile universitare ? Dora își dă bine seama că de fapt acest "fapt lipsit de importanță" l-a măcinat mult pe Ciprian. Desigur și pe Dragoș. Dragoș trebuie să apară ca să prânzim împreună și eu am trăncănit o mulțime fără să fi ajuns încă la un oaspete de-al tatei care desigur vă interesează mai mult decât toți ceilalți împreună. Era în 1950. Cred că în mai... Iasomia era în floare. Tata se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
mult pe Ciprian. Desigur și pe Dragoș. Dragoș trebuie să apară ca să prânzim împreună și eu am trăncănit o mulțime fără să fi ajuns încă la un oaspete de-al tatei care desigur vă interesează mai mult decât toți ceilalți împreună. Era în 1950. Cred că în mai... Iasomia era în floare. Tata se pregătea să plece cu șareta la gară și eu, scai după el. De cum a coborât din tren am avut impresia că îl cunosc. Zâmbetul lui trist, pe când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
râzând amândoi, ținându-ne de mână ca doi copii. În câteva zile o să facem curățenie aici, eu și băieții mei. Nu te necăji, principalul este că ne-am întâlnit..." Povestea noastră de dragoste a fost scurtă, dar minunată. Am descoperit împreună că în iubire se poate găsi forța de a compensa toate frustrările și mizeriile războiului. Dora ascultă în timp ce memoria ei recheamă chipul tatălui, al ofițerului de cavalerie Simion Almăjan de atunci. Era un prunc când a sunat mobilizarea generală și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
atât de îmbătător... Exact ca și atunci... Dora este doar cu gândurile ei, nu reușește să își scoată din minte ultimele spuse ale Teodorei despre legătura cu tatăl ei : Povestea noastră de dragoste a fost scurtă, dar minunată... Am descoperit împreună că în iubire se poate găsi forța de a compensa toate frustrările și mizeriile războiului..." Astăzi se culpabilizează ea însăși așa cum probabil se culpabilizase atunci tatăl ei. Teodora îi intuiește gândurile, frământările, întrebările și, în fața ulcelelor aburinde cu unul din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Providenței după reguli care ne scapă și pe urmele cărora doar îndrumările Lui ne poate ghida. Teodora continuă : Eminescu a fost pentru noi pretextul uitării. Simion îmi poves-tea ce descoperise și cum intenționa să-și continue căutările după război. Băteam împreună drumul spre bibliotecile, librăriile și anticariatele din Cernăuți. Din păcate, ele erau deja trecute prin pârjolul ocupației rusești. Sub liliacul care răspândea un parfum amețitor recitam versurile lui. Uitam că frontul înaintează și că de acolo vin din ce în ce mai des depeșe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
lăsat în păstrare ; dacă ar avea gură ar putea povesti câte a văzut și prin ce încercări a trecut. Din păcate, nu am mai găsit film pentru el și nu am mai putut face nici o fotografie. Înaintam în primăvară, eram împreună, așa ca în cele mai frumoase vise ale mele și simțeam că legătura noastră sufletească era mai puternică ca oricând. Totuși nu mai eram cei dinainte, cei care se iubiseră cu toată forța corpurilor lor tinere capabile să ignore războiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
să vă caute. Te rog să ai încredere, nu vă abandonez, ci mă duc să caut soluții care să vă poată aduce într-o lume normală." Ne-am despărțit cu încredere că viitorul ne va ajuta, dacă nu să fim împreună, cel puțin să ne ajutăm copilul să crească într-o lume normală. Nu știam la vremea aceea că și în România normalitatea începea să capete dimensiunile impuse de marele prieten de la Răsărit. Și totuși era un "mai bine" real care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
dureri și tratamente. Fără să își dea seama, acestor imagini triste le iau locul cele din copilărie, în care chipul mamei este cel pe care îl poartă întotdeauna în suflet: blând, iubitor, iertător... Se face că e primăvară și răsădesc împreună câteva răsaduri firave de flori, cărora mama le rostește denumirile ca o alintare: "gura leului... ochiul boului... crăițe..." Și-apoi: "Au început să înflorească lăcră..." Cu denumirea neterminată a florii preferate pe buze, se repede spre poartă: "Simion ! Simion" Înregistrează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801

ca și cum nici n-ar fi fost!.. Numai Dumnezeu din ceruri și Maica Domnului, slăvite! Că mișelul de Constantin nu prea se face vinovat de jalea noastră. Dar și așa ar trebui să vorbim cu el de la egal la egal și împreună să-i prăvălim în Dunăre pe vrăjmașii creștinătății. Nu cumva o fi și un semn rău pentru Polska noastră a secolelor viitoare! Să batem în lemn, serenisime! Și să sperăm că Polska va reuși să depășească dezastrul de la Moldova asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
cu Pruncul. Ușa de la intrare era încuiată cu zăvorul, iar Năstăsia torcea liniștită din somnul dulce al dimineții... Copiii pufăiau și ei în pătuțul lor... Nu te mai fă, fă cucoană! Unde-i Dorin, ca să vă fac eu să pătimiți împreună! Să vă sting eu vâlvătaia ce v-a cuprins pe amândoi! Tu visezi, bărbate! Tu ai visat, Aritoane! Ai nebunit, omule!.. Vino-ți în fire! Și și-a făcut semnul crucii... Bine că te-ai închinat, coniță!.. Și a schițat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
legitimă a soților Ana și Vasile Berechet iat-o pe punctul de a contabiliza semicentenarul. Iubirea de care au avut parte acești oameni le-a înnobilat viața cu armonie și împliniri ce au atribuit substanță, sens și consistență anilor petrecuți împreună. De aceea pregătirile pentru marele eveniment, de care puține cupluri ajung să aibă parte, le-au început cu aproape un an înainte de marcarea lui, ca niște gospodari cărora dintotdeauna le-a plăcut ca lucrurile să fie făcute cu temeinicie și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
că lipsa ta nici să nu fi fost sesizată până la această oră... Că eu nici într-un moment nu m-am gândit la posibilitatea permanentizării relației noastre, ci am promovat-o doar ca experiență a iubirii, ca să ne simțim bine împreună... Aceeași variantă i-am propus-o și Sorinei, dar ea m-a refuzat. Apoi mi-a respins și propunerea de a fi prieteni... Iosefina a rămas încremenită: Și dacă n-a ținut vrăjeala cu fiica, ai încercat la mămica!.. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
socialismului mondial. A pus la cale și niște acte de sabotaj pe la Republica, dar l-au dibuit numaidecât... Imposibil! Să fim serioși, Piți dragă! Imposibil, ce anume? Să-l dibuiască? Asta ai vrut să zici?! Că doar n-ați lucrat împreună la lovitura aia perfectă. Tu ești nebun. Adică ce vrei să insinuezi? Acel imposibil se referea la faptul că Georgică, nici pe departe nu se face vinovat de vorbele și faptele incriminate de tine! Omul și-a văzut de cursuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
dacă o fi vreun interes, atunci se poate forța orice, se pot aduce și acuzații, dar în afara adevărului sau, mai bine zis, pe lângă adevăr. Dar te văd cam pornit, colega Pițigoi!.. Nu cumva chiar tu în persoană și cu Bibescu împreună aveți ceva interese obscure? Că așa s-ar părea la prima vedere... Nu! Dar cel puțin eu îl suspectez pe neamț că nutrește gânduri fascisto-revanșarde și ideea superomului arian cu plete blonde și cu priviri albastre. Iar eu mai pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
în viața ei. Îl găsea mult schimbat, slăbit și dărâmat fizic și psihic, ca un ins ce-și așteaptă sfârșitul imanent... O umbră palidă a celui de altădată. Apoi l-au așezat în poziția pe spate cu genunchii îndoiți și împreună l-au consultat la zona infectată. Doamna doctor, cu ajutorul unei pensete, i-a extras pacientului, din partea terminală a rectului, o sămânță de strugure, bine înfiptă în țesut, și i-a pus-o în palmă doctorului Traian. Vezi, colega! Acesta-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]