4,115 matches
-
fost mai mult decît o simplă auto-amăgire, ținînd cont de reacția presei: ‹‹Președintele nu pronunță scuze"". Folosindu-se de informații dintr-un domeniu social complet diferit, Werth și Flaherty (1986:299) oferă dovezi izbitoare care demonstrează existența unui dialog interior înșelător. Ei relatează că o femeie, identificată drept D4, ajunsese la concluzia că nu-și mai iubea soțul și nu mai voia să fie căsătorită cu el. Ea l-a mințit, ascunzîndu-i lipsa de afecțiune față de el și dorința de a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
minciună pentru a salva aparențele sau pentru a evita să fie obligat să admită adevărul și față de ea. În acest context, Ekman se referă la cel păcălit spunînd că acesta "îl ajută în mod complice" pe mincinos să mențină aparențele înșelătoare, iar Bailey (1991) își intitulează unul dintre capitole " Complicitatea la minciună" (cf. Kovar 1974:148-149). Totuși, eu consider că termenul "complicitate" este nepotrivit; situațiile discutate de obicei de Bailey și alții nu sînt exemple de complicitate în sensul propriu-zis, ca
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a avea succes în viața publică se leagă de o capacitate de a crede în propriile minciuni fără a fi victima unui permanent conflict interior. O conexiune de acest gen ar explica ironica remarcă: "memoriile în secolul nostru, cel mai înșelător gen literar" (Arendt 1972:10). Autobiografiile constituie o altă categorie de afirmații în privința cărora nu se știe dacă sau cine înșeală pe cine. H.L. Mencken (1924:270) spune simplu că "autobiografia sinceră este... o contradicție în termeni". Adams (1990) analizează
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
dintre noi" care "ne autoamăgim cu naivitate". Inocența și vinovăția sînt termeni care pot fi atribuiți cu ușurință încercărilor de a-i minți pe alții, însă devin problematici atunci cînd e vorba de auto-amăgire. Unele biografii sînt scrise în mod înșelător, de exemplu cînd se încearcă mușamalizarea unei escrocherii. Însă a face același lucru într-o autobiografie este mai riscant. După cum remarcă Adams (1990:167): "Scriitorii care doresc să-și țină secrete viețile personale nu se apucă de autobiografie". Avînd în
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
vedere social să-i păcălească pe psihologii experimentaliști. Copiii pot învăța cum să mintă eficient, însă abilitatea și probabil frecvența mințitului par să se dezvolte spontan. După cum afirmă (Eck (1970:4), "copilul mic este capabil să se comporte în mod înșelător cu mult înainte de a învăța să vorbească". Însușirea limbajului deschide multe noi posibilități. O modalitate prin care copiii învață să se folosească din plin de limbaj pentru a minți este prin intermediul fanteziei verbale. Cu o sută de ani în urmă
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
spre mama tocmai sosită acasă, susținînd cu hotărîre: "N-am spart veioza", înainte ca cineva să aibă timp să-i acuze de acest lucru, arătînd cine ar fi vinovatul. LaFrenière (1988:251) a structurat cîteva principii de clasificare a comportamentului înșelător al preșcolarilor bazate în parte pe observații, făcute probabil în Quebec, și în parte pe alte cercetări; minciuna devine tot mai complexă pe măsură ce copilul înaintează în vîrstă. Rezultatele unor experiențe efectuate în Statele Unite indică faptul că aproximativ jumătate din copiii
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
considerației pentru convențiile moralei, lipsa unei psihopatologii primare și o scăzută prezență a ideologiei (Christie 1970:3-4). Studiile psihologice experimentale întreprinse în America în 1960 arată că subiecții-copii care au obținut scoruri ridicate pe scara Mach se angajează în acte înșelătoare de manipulare cu "o aură de detașare emoțională" (DePaulo et al. 1985-341; cf. DePaulo și Rosenthal 1979: 1717-1718; DePaulo et al. 1980; Exline et al. 1970). Cei cu scoruri scăzute se disting de cei cu scoruri ridicate prin incapacitate și
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
care mincinosul poate încerca să reducă șansele de a fi demascat și sentimentele proprii de culpabilitate este de a spune ceea ce Max Black (1983:133-134) numește "minciuna virtuală". Aceasta e o afirmație care, privită superficial, poate fi adevărată. Însă este înșelătoare prin latura sa subînțeleasă pe care o implică, în termenii lui Grice (1989:24-26), și despre care mincinosul presupune că va fi sesizată de interlocutorii săi. De exemplu, pe timpul celui de-al doilea război mondial, Marina britanică a spus într-
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mediteranean, după ce fusese atacat de avioane germane și italiene, ajunsese cu bine în Malta. Afirmația era adevărată, însă numai în sensul că navele din convoi care reușiseră să ajungă în Malta erau într-adevăr în siguranță. Afirmația era de asemenea înșelătoare, ascunzînd faptul că două treimi din navele aflate în convoi fuseseră scufundate, lucru știut de inamic. Cel mai sigur mod de a evita pericolul de a fi descoperit este totuși de a lăsa pe cineva naiv sau care nu cunoaște
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fapt te duci la Cracovia. Așa că, de ce minți? Max Black (1983:133) numește exemplul de mai sus "clasica glumă Minsk-Pinsk". Sfîntul Augustin (1952:57-59) prezintă o situație ipotetică similară, întrebîndu-se ca fapt divers dacă a spune adevărul într-un mod înșelător înseamnă a minți. Siegler (1966:130-132) oferă alte exemple de mințit prin spunerea adevărului și discută semnificația lor logică; Vincent și Castelfranchi (1981) privesc fenomenul din punct de vedere lingvistic, și discută modul în care Iago îl înșeală pe Othello
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
LIMBAJUL Succesul în a spune minciuni depinde în mare parte de exploatarea posibilităților oferite de limbaj. Refuzul de a numi un hîrleț nu este neapărat o încercare de a păcăli, însă dacă substituim unei expresii o alta care are conotații înșelătoare, atunci se poate spune că inducem în eroare. Un trandafir căruia i se dă altă denumire are același parfum, însă un război poate părea mai puțin grav dacă este numit "conflict armat internațional", termenul dat de Pentagon ostilităților din Vietnam
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cu certitudine că cei care le folosesc au neapărat intenția de a înșela. Animalele noastre domestice care suferă de o boală incurabilă sînt "ajutate să nu mai sufere" și nu "ucise" sau "exterminate", însă nu percepem această exprimare ca fiind înșelătoare. Unele din expresiile lingvistice utilizate de birocrați par să survină spontan în cadrul restrîns al mediului în care aceștia lucrează și exprimarea lor devine înșelătoare numai atunci cînd este considerată discurs uzual. Într-adevăr, unul din scopurile proiectului Noii-vorbiri a lui
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
să nu mai sufere" și nu "ucise" sau "exterminate", însă nu percepem această exprimare ca fiind înșelătoare. Unele din expresiile lingvistice utilizate de birocrați par să survină spontan în cadrul restrîns al mediului în care aceștia lucrează și exprimarea lor devine înșelătoare numai atunci cînd este considerată discurs uzual. Într-adevăr, unul din scopurile proiectului Noii-vorbiri a lui Orwell era de a elimina posibilitatea apariției discursului "uzual". Totuși, deși birocrații nu se auto-amăgesc, și poate nu au intenția de a-i înșela
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
vocale; probabil că ei se descurcă mai bine să sesizeze semnalele care țin de tonalitatea vocii decît să interpreteze expresiile feței. De asemenea, îi ajută mai mult și anumite indicii care țin de context, cînd există într-adevăr un mesaj înșelător, cînd au deja experiență în depistarea minciunilor și cînd persoanele nesincere sînt cunoscuți și nu străini. DePaulo și Jordan (1982:169) observă că aceste condiții favorabile sînt prezente în numeroase jocuri și sporturi. La vîrsta pubertății, capacitatea de a depista
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
libertății instaurate cu mai multe milenii în urmă, prin structurarea limbajului, o libertate oferită de capacitatea discursului de "a depăși limitele prezentului real" (Rappaport 1979:180). În ziua de azi, discursul poate relata și adevărul istoric, fără a fi considerat înșelător. Însă, dacă majoritatea dintre noi nu ezită să clasifice aceste două cărți ca fiind mai degrabă ficțiune decît relatare istorică, deoarece nu sînt plauzibile și/sau credibile, ce atitudine să avem față de romanul lui Defoe, destul de credibil (a fost publicat
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
arma de apărare. Astfel, într-un proces recent din Australia, s-a susținut că un personaj odios dintr-un roman a fost fără îndoială zugrăvit cu intenția de a-l reprezenta pe reclamant, și că autorul a atribuit în mod înșelător acestui personaj acțiuni negative pe care reclamantul nu le întreprinsese. Sutherland (1978) discută despre unele din problemele care apar din cauza vulnerabilității romancierilor față de acuzațiile de calomnie și menționează diferite atitudini pe care ei le-au adoptat pentru a se apăra
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
este utilizată cel mai bine. Procesele sociale și mentale prin care oamenii mincinoși își păcălesc semenii sînt mult mai complicate decît acelea care au loc, spre exemplu atunci cînd păsările de pradă sînt induse în eroare de prezența unor semne înșelătoare pe aripile fluturilor. Numai oamenii, și poate alte specii evoluate, pot înșela într-un mod care ține cont de posibilele reacții ale celor păcăliți la acțiunile întreprinse de cei care îi înșeală. Langer (1972:163) susține că "nici un animal nu
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
abilității machiavelice în scop pozitiv este evident necesară menținerii unei ordini sociale complexe în ziua de azi și nu avem motive să credem că n-ar fi fost la fel de necesară și pe parcursul evoluției umanității; însă dacă utilizarea sa în mod înșelător are, cel puțin în parte, o bază genetică, șansele apariției mincinoșilor sînt mai mari. În prezent, cînd autoritatea și indiscreția mijloacelor de comunicare se apropie și mai mult de romanul 1984 al lui Orwell, pericolele sociale ale practicării necontrolate a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sînt mai mari. În prezent, cînd autoritatea și indiscreția mijloacelor de comunicare se apropie și mai mult de romanul 1984 al lui Orwell, pericolele sociale ale practicării necontrolate a talentelor machiavelice devin mai clare. Tensiunea între folosirea sinceră și cea înșelătoare a acestei capacități este inevitabilă. Locke (1894:147) nu a greșit în întregime cînd a spus că "oamenilor le place să fie păcăliți"; totuși în majoritatea timpului oamenilor nu le place să fie mințiți. Ei au senzația că mincinosul încearcă
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Nu avem la dispoziție nici măcar date empirice în acest sens. Totuși, presupunerea pare îndeajuns de plauzibilă. Am putea eventual afirma că dacă tot ce s-ar spune ar fi minciună și dacă toate minciunile n-ar fi altceva decît adevăruri înșelătoare, ar fi ușor să le identificăm și să aflăm adevărul, ghicindu-l în opusul a ceea ce este spus sau scris. Însă, acest opus ne-ar pune în fața a numeroase opțiuni. În plus, dacă am ști că interlocutorii vor lua drept
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nediscriminatorie a minciunii, în laborator sau în anchete întreprinse pe teren; fiecare context trebuie examinat separat. Deoarece în majoritatea contextelor medicale există un nivel foarte ridicat de încredere pe care pacienții o acordă celor care îi tratează, adoptarea unor tehnici înșelătoare în scopul cercetărilor din spitale necesită o justificare întemeiată; în această privință, adoptarea unor roluri de pseudo-pacienți este greu de justificat. Comentariul lui Albert (1972:75), bazat pe doi ani de cercetări empirice întreprinse în Africa, aduce argumente în favoarea utilizării
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
logică hermeneutică" [Dima, 1994:188] sau, schimbînd noi înșine accentul, "hermeneutică logică" această știință, care desfășurîndu-se în favoarea mileniului trei sub semnul zeului comunicării și al interpretării ar urma să recupereze în orizontul adevărurilor logico-științifice actuale semnificații pierdute, ignorate sau pervertite (înșelătoare) ale simbolisticii protoarhaice. Scopul unei atare discipline "ar avea sens cel puțin pentru științele spiritului: a "înțelege", cum voia Dilthey, filosoful culturii care face deosebirea între științele naturii și cele ale spiritului, înseamnă tocmai a vedea întregul în parte sau
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
profan" ar fi o dreptate care cu destulă întîrziere s-ar putea face și omului care trăiește pentru "acum și aici". 17 În scenariul formulat de Propp, momentul "încălcării" este plasat în poziția a treia, prefigurînd celelalte relații instituite între înșelătorul viclean și eroul înșelat. Scenariul biblic, urmărit în desfășurarea lui, acreditează plasarea actului de încălcare în poziția a șaptea, ca o rezultantă a momentelor anterioare. 18 Această procedură este utilizată atunci cînd se intenționează evidențierea unui plagiat, a unui furt
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sportului. București, 1994 După părerea noastră, suplețea este: „calitatea care asigură executarea mișcărilor cu ușurință și amplitudine. Ea este condiționată de elasticitatea mușchilor, de mobilitatea articulațiilor și de coordonare.”. În jocul de fotbal, suplețea este necesară în alergări, sărituri, mișcări înșelătoare și execuții neașteptate. Formele de manifestare ale supleței Cea mai completă structurare a formelor de manifestare a supleței o considerăm cea propusă de Manno R. (1992): 1. suplețea generală - exprimată prin intermediul mobilității principalelor articulații ale corpului (centura scapulară, coxo-femurală, colana
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
din lateral și din alunecare. c. Protejarea mingii c.1. De pe loc; c.2. Din mișcare (în timpul conducerii). d. Conducerea mingii d.1.Cu interiorul labei piciorului; d.2.Cu exteriorul labei piciorului; d.3.Cu șiretul plin. e. Mișcarea înșelătoare e.1.Cu trunchiul din poziție statică și din deplasare; e.2. Cu piciorul din poziție statică și din deplasare; e.3. Cu capul (privirea). f. Lovirea mingii cu capul f.1. De pe loc cu un picior înainte; f.2
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]