7,391 matches
-
împotriva sărăcimii, mai bine ne-am duce cu toții la boierii cei mari să-i rugăm să împartă moșia la oameni, dacă tot nu-i mai trebuiește cucoanei și o leapădă! ― Uite-așa, da! aprobă ascuțit Leonte Orbișor. Asta-i vorbă înțeleaptă! În mijlocul vălmășagului stârnit se auzi iar glasul lui Trifon Guju, mai pătrunzător: ― Ne ducem și până la vodă să ne facă dreptate! Primarul se răcorise răcnind; continuă deci mai liniștit și chiar cu o undă de batjocură: ― Măi oameni, măi oameni
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fi preferat. Nu vrea totuși să se spună că ar fi forțat mâna cucoanei. E sigur că moșia, dacă se va vinde, numai el va cumpăra-o, căci numai el își dă seama cât face și cât rentează. Bine și înțelept ar fi fost să fi încheiat tranzacția atunci când i-a propus el și a stăruit. Atunci însă Nadina n-a vrut să trateze. Azi situația s-a schimbat în defavoarea ei. Cu mișcările țărănești actuale, nimeni nu mai cutează să-și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
oamenii nu se poate împlini pe dată și cu japca; suntem o țară cu legi și trebuie să ne purtăm după ele. Să aibă răbdare și să stea liniștiți, fiindcă el, cum sosește la Pitești, va raporta guvernului, și guvernul, înțelept și cu grijă pentru necazurile sătenilor, va face legile care trebuiesc și va împărți pământ celor ce au fost cuminți și pașnici... Promisiunea mincinoasă era o inspirație a momentului. Nu-i venise în minte s-o facă și în celelalte
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aici, dacă nu la București, pentru că ar fi prea departe și cu prea multe pericole, măcar la Pitești, de unde eventual ar putea continua călătoria cu trenul, rămânând ca automobilul să vie mai târziu, când va fi posibil. E singura ieșire înțeleaptă din încurcătura aceasta tragică... Nadina ascultă întîi cu o seriozitate prefăcută și malițioasă. Încetul cu încetul însă groaza care tremura în cuvintele cele mai banale ale avocatului și care îi stătea pe față ca o mască din ce în ce mai reliefată, i se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sfii a trece la prădăciuni. Au pus foc la Ruginoasa, fiindcă el nu era acolo... Desigur, mai ales după incendierea conacului din vecini al lui Cosma Buruiană, chibzuind azi-noapte îndelung, și-a pus întrebarea dacă totuși n-ar fi mai înțelept să se retragă deocamdată până ce vor interveni forțele care să dezmeticească pe nebuni? A înfrunta o ceată de răzvrătiți care și-au pierdut judecata nu e oare și din parte-i o nebunie, când nu se bazează pe altă armă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-l luau în seamă când era vorba de o treabă așa de însemnată. El și Trifon erau buni la sfadă, unde trebuie numai gură și obrăznicie. Acum trebuiau oameni așezați, gospodari și cuminți, care știu să cântărească și să judece înțelept. Dacă popa Nicodim ar fi fost mai tânăr și mai sprinten, el ar fi fost chemat să facă dreptate, sau și mai bun învățătorul Dragoș, dacă nu I-ar fi închis boierii. ― Văd că nici Petrică n-a mai venit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
răutate? ― De, domnule, s-au iuțit oamenii și au păcătuit fără dreptate! răspunse Pravilă amărât. Dar nici așa cum s-au întors lucrurile, parcă nu-i cu dreptate! Că prostimea-i prostime și nu-i mirare să greșească, boierii însă sunt înțelepți și... Titu nu răspunse. Întoarse ochii spre groparii care se luptau greu cu pământul morților. Primarul amuți deodată, ca și când și-ar fi luat seama și i-ar fi fost frică să nu fi vorbit prea mult... Pentru cină, atât Baloleanu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
gura ca să-i răspundă, dar se răzgândi. Ea era totuși ofițerul secund de pe Nostromo. Nu le folosea la nimic să intre în conflict cu ea. Dacă i-o zicea în față, nu se alegea decât cu o bruftuluială. Era mai înțelept s-o lase baltă deocamdată, oricât de furios ar fi fost. Când era cazul, Parker știa să fie logic. Luă nervos laserul și porni să sudeze o altă secțiune a conductei rupte. ― Just! făcu Brett, nu cuiva anume, trăgând după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Poate că materia asta corodează puntea orizontal, acum, dizolvând orice metal mai slab. Ash clătină din cap. ― Nu cred. Dacă îmi aduc bine aminte, punțile principale și coca lui Nostromo sunt construite din același material. Nu, cred că e mai înțelept să presupunem că fluidul nu mai prezintă nici un pericol. Vru să-și pună stiletul înapoi în buzunar, dar se răzgândi și îl ținu în mână cu partea neroasă. Observându-i ezitarea, Ripley nu-l iertă. ― Dacă nu mai reprezintă nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
înrădăcinat”. Stefan Zweig în cartea „Triumful și destinul tragic al lui Erasm din Rotterdam” scrie despre credința nestrămutată că istoria este un progres moral, în care specia umană se înalță de la animalitate la divinitate, de la forță brutală la un spirit înțelept ordonator și că treapta finală este ca și atinsă. Autorul sus menționat, scrie că orice om fără cultură este un minor. Oamenii fără cultură formează „vulgus profanum”, formează „mulțimea sedusă și condusă” . Umaniștii doreau să cârmuiască lumea în numele rațiunii, principii
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
cumpără. Termenul de negociere este numai teoretic. Continuarea acestei situații duce la distrugerea speciei umane. 4.2. Motivația educației A fi cult înseamnă a fi cunoscător al cât mai multor valori universale, culturale și tehnice, din care învățând, poți deveni înțelept. Aceasta se obține prin documentare personală perseverentă, să înveți toată viața câte ceva. Ca să devii educat și cult trebuie să ai șansa vieții de a te educa în școli și în particular. „E greu să faci un om dintr-un omuleț
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
ceva, acolo, care să transfigureze mîncatul în festin. Ce bag apoi în gură aproape că nu mai contează : mă simt din nou în spațiul protejat al ospitalității, pe care o oficiez eu de data aceasta. Cam acesta era și rostul înțelept al sărbătorilor sătești. Cine se uită în calendarul ortodox al țăranului român fie vede, patetic, frumusețea sărbătorilor tradiționale, fie comentează, cinic, lenea strămoșească a țăranului român care, iată, avea mai multe sărbători decît zile lucrătoare. De fapt, era o bună
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
fost răstignit pe cruce în Palestina” (Moartea lui Peregrinus §11; cf. §13 „acel sofist răstignit”). În sfârșit, Mar bar Serapion, un sirian, într-o scrisoare adresată fiului său, probabil spre sfârșitul primului secol, face referință la moartea lui Isus, „regele înțelept” evreu. Moartea lui Isus este confirmată de asemenea prin simplul fapt că ea nu a fost anticipată de cei care l-au urmat. Când Isus vorbea despre iminenta suferință și moarte, Petru, purtătorul de cuvânt al ucenicilor, și-a luat
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
a istoriei sale, gândirea greacă ne-a dat și un alt element teoretic esențial: suspendarea judecății. Am citat deja un fragment semnificativ din Frică și cutremurare, acolo unde Kierkegaard pune față în față scepticismul flasc al contemporanilor săi și scepticismul înțelept al grecilor. Cuvintele lui Kierkegaard aruncă o lumină asupra faptului că se ajunge la un scepticism autentic așa cum se ajunge într-un port, adică după ce s-a încheiat căutarea îndelungă și înțeleaptă. Această ultimă lecție a gândirii grecești nu este
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
față scepticismul flasc al contemporanilor săi și scepticismul înțelept al grecilor. Cuvintele lui Kierkegaard aruncă o lumină asupra faptului că se ajunge la un scepticism autentic așa cum se ajunge într-un port, adică după ce s-a încheiat căutarea îndelungă și înțeleaptă. Această ultimă lecție a gândirii grecești nu este totuși o invitație la adoptarea unui scepticism radical, cât mai ales o salutară premisă a unui scepticism umanist, ca poziție în fața credințelor mitice adoptate de oameni în raport cu ei înșiși și cu lucrurile
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
din timpul vieții. Lucrul de care mă mir acum cel mai mult este conținutul "idealist", "gingaș" al acelor cărți, d'annunzianismul grețos în care mă complăceam. Cugetări nobile, gesturi princiare, horbote de mătase, mots d'esprit scânteietoare și un povestitor înțelept, atoateștiutor, care făcea cu substanța fără substanță a istorisirilor lui mii de scamatorii delicate. Odată intrat din nou în conspirația ruletei, nu se putea să nu mă izbească imediat, ca un val din ce în ce mai fierbinte, mai surescitat, știrile despre noile reguli
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în tablourile medievale despre ispitirea Sfântului Anton, despre gurile infernului, sau ca întruchipare a diavolului în centrul iadului. Pe lângă el, dracul cu coarne și copite e ridicol. Și ce nume aveau, cum se înșirau în borcanele lor: toate sugerau, în înțeleaptă latină, cutremurarea, oroarea. Unii erau groși, cu corpul vânjos și picioare scurte, cu gheare vizibile, alții întindeau căngi roșii ca muiate în sânge. Unii erau subțiri și uscați, ca tarantulele, cu burți negre sau palide, cu cruci sinistre sau pete
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dintre care unul fără labă, cu palmele minuscule ieșind direct din umeri, fără brațe, ca niște aripioare. Ce ciudați erau, zbârciți și galbeni-pal, galbeni-moluscă, pieile prea lungi atârnând pe ei! Ce priviri lenevoase aveau în ochii cu pleoapele jupuite! Păreau înțelepți și oarecum satisfăcuți de faptul că nu apucaseră să trăiască. Ceva între broaște și genii, cu neputință de privit în carnalitatea lor cinică. Și ei ne fixau parcă, ne petreceau cu privirea, fluturîndu-și în lichidul grețos cordoanele ombilicale. Gina îi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe fond de normalitate, la manifestări nebunești. Câți nu și-au aruncat televizorul pe fereastră în timpul unui meci? Sânt și cazuri în care câte un pensionar s-a sinucis după o partidă de table pierdută. Așa că Elena ar putea fi înțeleaptă, atâta vreme cât soțul ei făcea încă față problemelor de serviciu și se încadra încă în convențiile sociale ale vieții de familie, în definitiv, să nu uite că l-a luat de bărbat pe Emil Popescu la bine și la rău, și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Nu înțelege ritmul și vorbește ca din cărți. Mai bine nu-l invitam. Pe scenă era ca un Dumnezeu, dar când l-am rugat să-mi vorbească, a bâlbâit prostii, ca un simplu meseriaș... Cum de nu l-a făcut înțelept dansul? Nu știam cum să-i mulțumesc pentru aceste câteva cuvinte. Ea mă îndreptă în bibliotecă și-mi spuse, aprinsă, mîngîindu-mi mîna: ― Mi-ești drag, Allan, mi-ești din ce în ce mai drag... Mă pregăteam s-o strâng în brațe, când am auzit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spus deja esențialul, vorbi cel mai vârstnic dintre ei. Blonziu spălăcit, cu mici pete roșietice pe obraz, era îmbrăcat cu un palton vechi, mult prea lung pentru statura lui. - Eu sunt Valerian și mi se spune că sunt cel mai înțelept, adăugă. Ieronim s-a gândit la Boddhisattva pentru că a voit să detașeze problema libertății din contextele în care a fost dezbătută până acum - iudeo-creștin, existențialist, marxist - și s-o plaseze într-o altă perspectivă, într-o perspectivă nouă. Și ca să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
încălzise din nou și, unul câte unul, se întorceau de la fereastră, apropiindu-se de cămin. Valerian, cel dintâi care își scosese paltonul, încercase chiar un început de poem. - Un dulap, doar atît! șoptise. Un vechi, bătrân și obosit sau, poate, înțelept? - dulap..." Ieronim îl sfărâmase cu mare pricepere, în chip savant, mânuind aproape cu dragoste toporișca, blând, abil, concentrat. Când începuse să se înfierbînte căminul, Maria da Mana își întinse mâinile cât putu mai aproape de flăcări, frecîndu-le, mîngîindu-le. - Eu știu la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
altă lume - nu mă gândesc la cercetările tale, care, orice ai crede tu, mă interesează - dar simt că ești într-o lume străină, în care nu te pot întovărăși. Și pentru mine, și pentru tine, cred că ar fi mai înțelept să ne despărțim. Suntem amândoi tineri, iubim amândoi viața... Ai să vezi mai târziu... - Bine, spuse Profesorul după ce împături cu grijă hârtia și o introduse în agendă. Am să mă întorc mai târziu. Reveni după un ceas. Încuie ușa, să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să înfruntați noi provocări, să cuceriți noi înălțimi. Dar ceea ce contează cu adevărat nu este atît inteligența care ne-a fost dată, cît felul cum ne-o folosim, astfel încît să o punem în avantajul nostru. Dacă ești suficient de înțelept ca să urmărești cu perseverență un obiectiv în cazul de față, să în-clini către alegerea fără echivoc a unei anumite ocupații pînă îl vei atinge, vei fi cu mult mai eficient decît dacă posezi o inteligență pasivă, chiar dacă ea atinge calibrul
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
apoi, speriată de așa multă lume, se repede, cu un țipăt scurt, înapoi între fustele Nelei. Cu mâinile lăsându-i-se încet-încet, ca spițele unei umbrele ce se închide, Profesorul Mironescu privește derutat spre jețul soției sale. Da, Sophie cea înțeleaptă pare să aibă și de astă dată dreptate : programul fetiței ar trebui, într-adevăr, păstrat, chiar dacă în seara aceasta, mademoiselle Lisette, speriată de ultimele zvonuri, își face la etaj valizele, plângând de emoție. În plus, nu este cazul a li
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]